Despre îndoială

Publicat în Dilema Veche nr. 448 din 13-19 septembrie 2012
Despre îndoială jpeg

Nu mai eram de oarecare vreme la curent cu ce se întîmplă prin ţară. Eram singuri, fără televizor şi fără Internet, şi ne complăceam, liniştiţi, în această imponderabilitate informaţională. Cînd studentul ne-a făcut o vizită, l-am întrebat, după o vreme, ce se mai aude? A scos smartphone-ul şi în cîteva minute ne-a prezentat realitatea. Aveam totuşi cîteva îndoieli: da, dar, poate, nici chiar aşa... El n-avea şi se uita la noi respectuos, dar mirat. „De unde ştii toate astea?“ – l-am întrebat eu, naiv. „Astea sînt informaţiile la zi“ – a dat el din umeri. „Bine, bine, dar informaţiile de la cine?“ – a mai întrebat, rezervată, soţia mea. „Din reţea!“ – ne-a informat studentul, deja puţin excedat. Din reţea, din reţea, dar cineva le-a pus acolo, cineva le-a selectat, filtrat, poate cu un interes, poate cu o părtinire, poate neutru, dar incomplet, poate... Mă rog, nici o informaţie nu poate fi luată aşa, ca atare, fără rezerve, fără o doză de îndoială critică, fără să o rumegi puţin. Studentul ne-a lăsat să perorăm, fiindu-i evident că sîntem nişte bătrînei simpatici, dar anacronici, depăşiţi de tehnică. Telefonul lui era un oracol care nu se înşală niciodată, căci este de ultimă generaţie.

Am schimbat vorba şi am discutat despre unele şi altele, dar reveneam mereu la „reţea“. Ne gîndeam să mergem pe Drumul Regelui, dar vremea era schimbătoare, aşa că aveam îndoieli. Studentul a deschis din nou globul de cristal şi ne-a informat că peste trei zile o să fie frumos în zona respectivă. Ne-a dus gîndul la casa din Bucureşti şi ne-am întrebat şi noi, ca omul, ce-o mai fi pe acasă. Studentul a deschis laptopul, a localizat poziţia şi ne-a informat că totul pare să fie în regulă, dar în faţa casei a început o lucrare de la Apa Nova. La plecare, am mai zis, aşa, într-o doară: „Ce noapte frumoasă!“. „La mine arată că sînt ceva nori“ – m-a corectat el. Toma necredinciosul, am ieşit pînă în curte şi m-am uitat la cer. Era o noapte întunecată, fără lună, dar printre stele se puteau ghici cîţiva nori. Mă îndoisem degeaba...

Am mai stat multă vreme cu soţia mea să comentăm cele petrecute. Siguranţa senină a studentului ne evoca multe alte scene cu studenţii noştri – şi nu numai. „Ştii ce îi lipseşte acestei generaţii?“ – s-a întrebat retoric, la un moment dat, soţia mea. „Îndoiala!...“

Am început apoi să filozofăm pe această temă, amintindu-ne cîte o întîmplare sau alta din experienţa fiecăruia. Ne-au revenit în minte mai ales scene uneori hilare, cînd le prezentam studenţilor cîte o afirmaţie sau o întîmplare şi le ceream să le interpretăm împreună, să ne îndoim adică sistematic şi să vedem ce rămîne din „evidenţele“ expuse. Majoritatea se blocau, neînţelegînd ce poate fi comentat la nişte evidenţe. O minoritate activă se apuca să „deconstruiască“ orice, convinşi din principiu că totul e o minciună ce trebuie dată în vileag. Soţia mea a venit apoi cu o carte (tradusă din engleză) pe care tocmai o citea şi mi-a arătat un pasaj: „Vezi, e sensul prim al cuvîntului, cel pe care îl găseşti pe primul rînd al dicţionarului, dar în acest context este evident că are altă conotaţie. De multe ori am întîlnit acest gen de traducere pripită, în afara oricărui dubiu profilactic...“ M-am gîndit, la rîndul meu, la tirania bibliografică ce constituie norma indiscutabilă din lumea academică actuală şi care face ca cea mai mare parte a unui articol să fie acoperită de citate şi trimiteri menţionate cu acribie. „Elimini îndoiala şi te pui în siguranţă!“ – am comentat eu. Dacă o sută de alţi autori, aleşi dintre trendsetter-ii academici, spun acest lucru înseamnă că nimeni nu se poate îndoi de ceea ce ai tu de spus. Şi astfel, o groază de articole nu mai spun, de fapt, nimic nou, ci doar puţin altfel, întărind astfel doar certitudini plate, în loc să genereze îndoieli profunde. Surfing-ul, despre care ne-a avertizat deja McLuhan cu mulţi ani înainte ca acesta să devină practică de zi cu zi a internauţilor de toate calibrele, a devenit mod de gîndire. El a înlocuit aprofundarea în „adîncime“ a cunoaşterii cu extinderea ei „în suprafaţă“ – ne mai atrage atenţia Alessandro Baricco. Nivelul de „profunzime“ este aplatizat „în timp real“ de motoarele de căutare, care îţi afişează în prima, eventual şi în a doua pagină din milioanele existente, tot ceea ce merită să ştii. Trebuie să ai curiozităţi şi îndoieli ieşite din comun pentru a căuta şi pe a treia pagină, chiar dacă, poate, informaţia relevantă se află de-abia pe a zecea pagină. Dar şi deja banalul televizor are efecte similare: este suficient să setezi canalul care gîndeşte ca tine, ca să ai confirmarea că realitatea este aşa cum ţi-o imaginezi tu şi să fii scutit astfel de păcătoasele îndoieli. Şi cum piaţa este generoasă cu fidelii săi, fiecare capătă astfel o sursă de evidenţe pe gustul propriu; îndoiala este doar o cauză nesănătoasă de nesiguranţă şi frămîntări inutile.

Şi am continuat astfel pînă tîrziu în noapte.

Dubito ergo cogito... Îndoiala constructivă şi sistematică pe care modernitatea europeană a pus-o la bazele raţionalităţii sale, ba chiar şi la cele ale fiinţei umane în genere, începe să fie tot mai mult eliminată din reperele canonice ale gîndirii, fiind înlocuită cu o informaţie ready made, tehnicizată, mondializată şi marketizată pentru liniştea consumatorului. Post-modernitatea a adus cu sine şi post-raţiunea, instalată neîndoielnic în puterea extensivităţii sale fără precedent.

Personal, am însă unele îndoieli referitoare la această reţetă a fericirii...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

Foto: L. Muntean

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

 Mobilizare partiala - rusi trimisi la razboi FOTO Profimedia
Bătaie între soldați și recruți la o bază militară din regiunea Moscova: Poliția Militară a intervenit pentru a calma spiritele
Soldați aflați sub contract și bărbați recent mobilizați pentru război s-au luat la bătaie la baza Alabino, din regiunea Moscova, după ce aceștia din urmă s-au opus confiscării telefoanelor mobile.
Coreea de Nord lansează două rachete balistice către Marea Japoniei foto epa-efe
Coreea de Sud și SUA au tras 4 rachete după testul balistic al Coreei de Nord
Coreea de Sud și SUA au lansat 4 rachete sol-sol în direcția Mării Japoniei, după ce a avut loc o serie de lansări de rachete neidentificate dinspre Coreea de Nord.
Piotr Tolstoi FOTO EPA EFE jpg
Înalt oficial rus, despre folosirea armelor nucleare: Nu va fi nevoie. Armata rusă va cuceri Kievul
Vicepreşedintele Dumei de Stat, Piotr Tolstoi, susține că Rusia nu va recurge la arme nucleare în Ucraina, întrucât poate cuceri Kievul cu ajutorul oamenilor mobilizați recent.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.