Despre Federer

Publicat în Dilema Veche nr. 365 din 10 - 16 februarie 2011
După 40 de ani jpeg

Fără să fie una din problemele arzătoare ale lumii, putînd să sune chiar ca o diversiune inacceptabilă de la cîte ne stau pe cap, trebuie totuşi să recunoaştem, nu excesiv de vinovaţi, că mai sîntem o mînă de oameni preocupaţi de sfîrşitul domniei lui Federer în tenisul mondial. În Dilema veche, să fim oneşti, nu s-a discutat niciodată despre el, nici cînd domina imperial disciplina, şi nici azi nu e cazul să-i consacrăm un „dosar“, asta e clar. 

Mai mult, s-ar putea să ne frămîntăm inutil, căci pentru cei avizaţi şi competenţi, chestiunea nu se mai pune: Federer nu mai este şi nu mai poate fi Number 1. El e al doilea. Nadal îi este superior, iar cînd Nadal e accidentat, tenisul îi mai are pe Djokovici şi, după unii, pe Murray, eu crezînd mai mult în Del Potro. Desigur, nici unul dintre aceştia nu-l poate învinge jucînd într-un picior, nici unul nu poate declara cu ochii închişi că-l poate bate oricînd, mai e de luptat din greu cu el, dar nu mai e o surpriză dacă Federer pierde la unul din primii patru sau cinci în clasamentele riguroase ale zilei. Federer, totuşi, nu-i la îndemîna oricui, mîna lui mai are puterea de a intimida şi, dacă un oarecare l-ar birui, acela poate să se laude oricînd că e cineva... 

Cu vreo cinci-şase ani mai în vîrstă decît actualii pretendenţi la a-i fi urmaşi – cinci ani în tenis nu sînt un oarecare cincinal... – el simte deja vîrsta („buletinul“ cum se zice la noi, nu în Elveţia), dar nu o invocă, nu o manipulează pentru a-şi justifica inerentele scăderi ale jocului său, impreciziile, erorile touché-ului şi ale instinctului său; cum nu a răspuns niciodată la acuzaţia semidocţilor în tenis şi în mişcarea sentimentelor care îl făceau, în culmea gloriei sale, de „robot“, de „iceborg“ (ca urmaş al lui Borg în insensibilitate), de „galactic“ (altă nerozie) şi îl antipatizau în fond pentru perfecţiunea sa, aşa cum s-a ferit de cînd îl ştim să se considere „cel mai bun din toate timpurile“ (de fapt, cel mai incult superlativ în sport), tot astfel, cu o discreţie care aparţine celor superiori, Federer îşi trăieşte declinul cu o eleganţă pe care mai nimeni nu se gîndeşte s-o vadă în perspectiva unei demnităţi. 

Nu ştiu ce-şi spune pe dinăuntru, dar pe dinafară e impecabil. Cîte un strigăt, sau cîte o grimasă la un fîs, orice enervare a lui – sînt comentate ca evenimente. El, incontestabil, e Number 1 în sobrietate, în concizia şi simplitatea explicaţiilor; nu complică, nu melodramatizează ceea e evident pe tabela de scor. Învins de Djokovici la Melbourne, într-o semifinală de doar trei seturi – în al doilea a condus cu 4-1 şi, greu credibil, l-a pierdut... –, el are puterea să ne lămurească în cei mai omeneşti şi nesofisticaţi termeni: „Am jucat bine, dar Nole a jucat şi mai bine“. Atît. Cui îi mai trec din creier pe buze asemenea exactităţi? În lumea asta intoxicată de orgolii vane, Federer e un model de orgoliu just, plin de inteligenţă, deci tăcut, imun la polemici, fără să se ia „în gură“ cu arbitrii, adversarii şi mahalagiii, şi ei prezenţi în tenis. Încă o dată, nu ştiu ce-şi urlă sieşi – să nu-şi urle nimic? –, m-ar interesa, nu o ascund. Sînt însă şi mai curios – pînă la a fi deplasat şi în ce mă priveşte – să văd dacă Nadal, Djokovici, Del Potro vor juca peste un cincinal ca Federer, azi, la 29 de ani. 

Altfel, am liniştea că punîndu-l lîngă Sampras şi Agassi nu l-am socotit niciodată un invincibil şi cu atît mai puţin un nemuritor.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.