De la un adevăr la altul

Publicat în Dilema Veche nr. 409 din 15-21 decembrie 2011
Propunere de monitorizare jpeg

Nimeni nu l-a chinuit pe Andre Agassi aşa cum l-a chinuit Andre Agassi. Se lăsase de învăţătură, nu s-a dorit niciodată intelectual, habar nu a avut de subconştient şi super-eu, ştia doar de eul lui şi gîndea tot timpul la persoana I; se făcuse de la 15 ani profesionist în tenis şi ura tenisul. Aşa (îşi) zicea tot timpul: urăsc tenisul. Tatăl său l-a trimis la o „profesională“ de tenis – Academia Bolletieri – şi acolo a început să-i bată pe toţi cei de vîrsta lui, după care „s-a împrietenit cu Ben Franklin“, cel de pe fiecare dolar, jucînd pe tot mai mulţi bani. După care apare în viaţa lui Gil, kinoterapeutul care-l învaţă „ceea ce ar trebui să te înveţe orice tată“ – să fii puternic, să ştii ce vrea corpul tău, să înţelegi ce trebuie şi ce vrei, „să fii un pic inginer, un pic matematician, un pic artist, un pic mistic“. Gil îi spune tot ce-a auzit el, Andre, mai inteligent despre tenis: să ştii să porneşti şi să te opreşti, să te concentrezi pe dezvoltarea muşchilor necesari pentru pornire şi oprire. Lui Gil, îi va spune adevărul central (subl.m., fiindcă e expresia cea mai tare, o voi explica în final): „Urăsc tenisul, dar nu mi se potriveşte altceva. Nu ştiu să fac nimic altceva. Tenisul este singurul lucru pentru care sînt calificat. În plus, tatăl meu ar face o criză de inimă dacă aş face altceva.“ Gil nu ştie ce să-i spună. Andre îl asigură că nu e nimic de spus: „Nici eu nu înţeleg. Pot doar să-ţi spun cum e.“

După care – tot mai celebru, tot mai rău vorbit de presă, tot mai obsedat de el însuşi (în limbajul lui obscen: „cine pula mea sînt eu?“) – îi apare în viaţă Brad Gilbert, un fost tenisman mediocru, dar un antrenor demonic. E cel care îi cere să renunţe la perfecţiune (iar pixul meu îmi cere să transcriu întreaga pagină, dar nu o fac): „Mereu încerci să fii perfect şi mereu eşuezi, iar asta îţi fute creierul. Încrederea în tine e la pămînt şi motivul e perfecţiunea. Încerci să cîştigi fiecare minge, cînd, dacă ai fi stabil, centrat, elementar, ţi-ar fi suficient ca să cîştigi în 90 la sută din cazuri... Nu trebuie să fii de fiecare dată cel mai bun din lume. Trebuie doar să fii mai bun decît altul. Perfecţiunea? Sînt cam cinci zile pe an cînd izbuteşti să fii perfect, cînd nu te poate bate nimeni. Dar nu aceste cinci zile pe an fac un jucător de tenis. Sau un om... Totul e în capul tău, omule.“

Sigur că omului nu îi va intra imediat în cap – mai intervin amorurile, despărţirile, succesele trecătoare, eşecurile cu ideea de bază: „mîndria e rea, stresul e bun“ şi primul său triumf la Wimbledon din care chinuitul extrage acest „mic secret murdar“: „Victoria nu schimbă nimic... o victorie nu este atît de plăcută pe cît de neplăcută e o înfrîngere şi sentimentul de bine nu durează la fel de mult ca supărarea. Nici pe departe.“ Cea mai bună abordare a faptului că eşti celebru – atenţie, romancieri! –  e să uiţi că eşti celebru.

Pînă va cuceri, la 29 de ani, un Roland Garros, vor mai fi multe eşecuri în „această viaţă futută de tenis“, vor mai fi alte obscenităţi şi alte amfetamine, va mai fi un Sampras care-l scoate din minţi, şi clipa cînd Brad – cu două sticle de bere germană în mînă, semn că se întîmplă ceva... – îi va spune ori, ori. Ori te laşi, ori o iei de la capăt. Şi atunci are loc cea mai importantă modificare a adevărului său central – singurul care mă interesează în această non-recenzie a cărţii:

„Îmi spun: şi ce dacă urăşti tenisul? Cui îi pasă? Toţi aceşti oameni, milioanele care urăsc ce fac pentru a trăi, o fac totuşi. Poate că asta e ideea (subl. mea): să faci ceea ce urăşti şi să o faci bucuros. Deci urăşte tenisul! Urăşte-l cît vrei, dar tot trebuie să-l respecţi – şi pe tine.“

Nu a fost cel mai bun din toate timpurile, deşi nimeni nu a avut retururile lui, nu l-a bătut pe Sampras ca „să-i scoată tenisul din cap“, bătrîn (spre 35 de ani), a încasat-o şi de la Federer, şi de la Nadal, dar ce mă interesează, dincolo de tenis, este că de la el (şi de la cel cu care şi-a scris autobiografia) mi-am schimbat unghiul de atac – nu mi-aş fi închipuit de la cine... – şi am înţeles că un rezonabil şi solid adevăr central e superior oricărui incomensurabil adevăr integral.

Nu ştiu dacă nu e prea tîrziu.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Experienţa unui turist în Cluj: „Nu pare din România. Arată într-un fel... “
Un turist a relatat impresiile sale după ce a vizitat Clujul şi spune că oraşul arată diferit de alte localităţi din România. Turistul a făcut mai multe remarci şi a explicat ce l-a impresionat.
image
METEO Vin furtuni violente. Ce zone vor fi afectate, când scăpăm de valul tropical
Deşi temperaturile scad uşor, căldura extremă face ravagii în România. După valul de aer tropical, meteorologii anunţă furtuni violente.
image
Reacţia neaşteptată a doi şoferi ucraineni în faţa unui român. „Mi s-a făcut pielea de găină, n-am ştiut ce să răspund“
Un şofer român a povestit cum a decurs întâlnirea neaşteptată cu doi ucraineni la Berlin, într-o parcare. Cei doi au avut o reacţie emoţionantă atunci când au aflat că au în faţă un român.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.