De ce să mergi la Alba Iulia? – convorbire cu Mihai COŞER şi Robert ROMAN

Dilema veche

De curînd, s-a încheiat renovarea Cetăţii Alba Carolina. Cum arată astăzi? 

Arată cum ar trebui să arate. La vremea cînd ne-am cunoscut, primul Festival

a avut loc între săpături arheologice şi şantiere. Acum e finalizată din punctul nostru de vedere. Este inima oraşului şi ceea ce dă viaţă oraşului.

În 2011, într-adevăr, era puţină lume prin Cetate. Îmi amintesc că domnul primar Mircea Hava spunea că trebuie ca oamenii din Alba Iulia să iasă din case şi să-şi reia Cetatea în stăpînire, căci acum e a lor. Poate ar trebui să amintim de ce înainte nu era a lor... 

Alba Iulia nu mai e doar un loc, ci face diferenţa între unde eşti şi unde merită cu adevărat să fii. Nu neapărat acum, nu în perioada aceasta a anului, dar cu siguranţă există un timp pentru Alba Iulia. Oraşul a crescut şi stă de la egal la egal cu tot ce înseamnă atractivitate turistică în Transilvania – şi mă refer mai ales la „axa“ dintre Cluj şi Sibiu. E un loc ospitalier, care cu nu mult timp în urmă – 6-7 ani – era un loc interzis. Un loc în care cineva a pus steagul şi a zis „e al nostru, facem ce vrem, dar în fapt nu facem nimic“. Asta se întîmpla pe cînd Cetatea era a Armatei. Era o atmosferă cazonă. Noi am clamat-o şi am reuşit s-o dobîndim într-un moment prielnic, exact cînd se depuneau nişte proiecte europene pentru valorizarea unor asemenea situri istorice. Alba Iulia este astăzi singurul loc din România în care istoria îşi trăieşte prezentul. Oferă o experienţă de necontestat – dar nu sîntem noi în măsură să spunem asta, au spus-o alţii, ne-au acordat şi distincţii. Nu că asta ar însemna neapărat validarea a ce s-a întîmplat acolo, dar Cetatea e a oamenilor, a devenit un loc în care se trăieşte din plin. Cei care vin în Alba Iulia pot fi surprinşi, dar au şi momente de sobrietate, pentru că Alba Iulia este locul în care s-a născut România de astăzi. 

Anul acesta se împlinesc 300 de ani de cînd a început construcţia. E un an special? 

Toate evenimentele pe care le vom găzdui anul acesta vor avea loc sub semnul aniversării. Anul trecut am marcat 300 de ani de cînd s-a semnat, la Viena, acordul de construcţie, anul acesta sînt 300 de ani de cînd s-a început efectiv să se lucreze. Peste 5 ani vom marca 300 de ani de cînd s-a finalizat. Sînt mai multe proiecte pentru aniversare, le vom dezvălui la timp.

În Alba Iulia însă sînt puse în valoare şi urmele vechiului castru roman, şi straturile succesive de dinaintea construirii cetăţii de tip Vauban, la 1715... 

Sînt lucruri asupra cărora ne-am concentrat pentru a pune în valoare perioade în care se construia cu mai multă fermitate şi mai multă acurateţe – astăzi, trec 300 de ani de cînd se semnează actele pînă cînd începe construcţia... Cetatea s-a construit în trei perioade istorice. Proiectul de restaurare, în valoare de 60 de milioane de euro. Asta a însemnat transformarea Cetăţii în ceea ce este astăzi: începe să devină un oraş extrem de agreabil şi de dorit pentru cei care nu doar tranzitează Transilvania, ci îşi fixează din timp o vacanţă prin aceste locuri. Asta înseamnă o creştere cu aproximativ 20% a numărului de turişti în fiecare an, după cum arată statisticile hotelierilor. Muzeul Unirii a avut anul trecut 130.000 de vizitatori. Sîntem departe de a fi mulţumiţi, cu toate că Alba Iulia este astăzi una dintre cele mai frumoase poveşti de regenerare urbană.  

Care sînt nemulţumirile? 

Cred că nemulţumirile nu sînt neapărat în tabăra noastră, în acest moment. Investiţiile majore în proiecte de infrastructură urbană au fost făcute de administraţia locală prin proiecte europene. Aşteptăm şi din partea agenţilor economici din Alba Iulia să adauge plusvaloare la ceea ce am făcut noi, în aşa fel încît chiar să fim o destinaţie de excelenţă în domeniul turismului cultural şi istoric. De curînd am stabilit un parteneriat cu o agenţie de turism din Cluj care se ocupă de

(slavă Domnului!) şi, în perioada mai-iunie, vom avea aproximativ trei mii de turişti din Israel, care vor veni să vadă „cealaltă capitală“.

Inspirată această formulă, „cealaltă capitală“… 

La vremea cînd am adoptat-o, unora li s-a părut obraznică. Eram într-o poziţie ofensivă. E un slogan îndrăzneţ, arată dorinţa noastră de a pleda pentru ideea că există un loc care de-a lungul timpului a reprezentat capitala pentru România. „Obrăznicia“ noastră încearcă să trezească interesul, căci cine citeşte sloganul – mai ales într-o limbă străină – îşi pune întrebarea „ce înseamnă cealaltă capitală?“. Sigur că fără Capitala reală a României, nu putem trăi, dar ne-am dori uneori ca şi Capitala să se gîndească mai mult la noi. Aş vrea să adaug ceva la ce a spus Robert mai devreme. Într-adevăr, astăzi nu se simte prea mult investiţia antreprenorilor din domeniul hotelurilor şi restaurantelor. Nu avem o experienţă în acest domeniu. Mai avem multe de rezolvat, trebuie să creăm şi alte facilităţi pentru a putea oferi un gen de turism care se practică în weekend-uri. Ne place sau nu, astăzi Alba Iulia înseamnă mai degrabă un loc de pelerinaj sau de tranzit, nu captează atît cît ar trebui ceea ce se cheamă economia turismului. Renovarea Cetăţii n-a pornit de la ideea valorificării ei şi obţinerii unor venituri viitoare, ci a pornit de la premisa de a aduce un loc istoric, important din punctul de vedere al identităţii istorice şi culturale, acolo unde merită să fie. Ar trebui să vină „la pachet“ şi dezvoltarea turismului. 

Practic, noi am regenerat o suprafaţă de 10% din oraş, 110 hectare. 

Dar nu ne e permis să stăm deoparte şi să spunem că sîntem mulţumiţi şi că mai mult nu se poate. Fiecare an la Alba Iulia a însemnat mai mult decît anul anterior, aşa că sîntem datori să continuăm. Şi să păstrăm Cetatea – ceea ce e foarte important, căci dacă nu eşti atent, rişti să te trezeşti la un moment dat cu nişte ruine mai urîte decît erau înainte. Şi vrem, evident, să dăm viaţă Cetăţii în continuare, ceea ce e un pariu destul de îndrăzneţ, căci Alba Iulia înseamnă un oraş de 55.000 de locuitori, cu un randament economic destul de subţirel. Dar sîntem încrezători în viitoarea perioadă de alocare a Comisiei Europene şi sperăm să transformăm şi şanţurile exterioare ale Cetăţii în locuri de agrement şi promenadă. Cel mai important este însă să creştem atractivitatea turistică a oraşului. Avem astăzi două elemente definitorii care nu se regăsesc nicăieri în România: cele două gărzi. 

De la 1 aprilie la 15 octombrie este sezonul turistic declarat de noi. Cine vizitează Alba Iulia în această perioadă se întîlneşte cu garda austriacă şi cu garda Legiunii a XIII-a Gemina şi Lupii Apoulonului, care aduc o parte din istorie. În vremea romanilor, Apulum era centrul din care făceau exporturile de sare şi aur către Roma.  

Care ar fi argumentele sau motivele prin care aţi încerca să convingeţi un prieten să vină la Alba Iulia? 

Eu sînt din Petroşani. M-am mutat la Alba Iulia şi îmi place la nebunie – este altceva, este inima Transilvaniei. 

Alba Iulia a păstrat mult din tot ce înseamnă autentic şi originalitate. Există acest must be, un loc în care trebuie să fii nu pentru a semna într-o carte de oaspeţi la muzeu, ci pentru a vedea lucruri care s-au întîmplat în cele mai importante momente din istoria românilor. Dincolo de asta, noi oferim azi celor care vin la Alba Iulia suficiente lucruri care să-i surprindă. N-aş vrea să intru în detalii şi să spun „trebuie să veniţi la Alba Iulia pentru Bathyaneum“ sau pentru a trage cu arcul sau pentru călărie (deşi acestea chiar se pot face). Mă enervează unele lucruri în Alba Iulia, dar de fiecare dată cînd iau pe cineva de braţ şi îl duc în Cetate, nu pot să nu mă gîndesc la felul în care s-au făcut aceste lucruri. Sînt locuri pe care le găseşti în Alba Iulia şi nu îţi e dat să le găseşti în alte locuri, nici chiar în Europa.  Alba Iulia este acum un exemplu de ceea ce se poate face. Este Alba Iulia şi atît, din punctul meu de vedere. Este Europa, de fapt: găseşti, în straturi, cam tot ceea ce a însemnat, de-a lungul istoriei, civilizaţia europeană. 

Alba Iulia e un amestec multicultural, e o Cetate pe care o descoperi în fiecare zi. 

Alba Iulia nu a avut unele funcţionalităţi pe care la au alte oraşe mari. De exemplu, din bugetele locale. noi nu putem susţine, azi, o filarmonică. Dar la Alba Iulia am avut cîteva concerte foarte bune, cu orchestre invitate. Nu ne putem permite o operă, dar la noi s-a reprezentat pentru prima dată

în aer liber, ceea ce e o performanţă. Anul acesta vom avea

în aer liber. Din Alba Iulia poţi să ajungi în 45 de minute la Jidvei şi să devii degustător de vin. Consiliul Judeţean s-a străduit – ca şi noi în oraş – să pună în valoare locurile semnificative din judeţ. La 30 de kilometri ajungi în zona Munţilor Apuseni. La 20 de kilometri este primul teren de golf din ţară cu 18 găuri. 

La Aiud există biserica fortificată, la Rîmetea este o comunitate tradiţională maghiară, cu casele mici, tipice, cu mobilierul pictat. La Blaj există Catedrala Greco-Catolică. Sînt şi altele, desigur. 

Eu sînt bucuros că am ajuns să lucrez într-o primărie. (Sigur, unii ar spune „cine n-ar fi bucuros să lucreze într-o primărie?“, dar din alte motive...). Am reuşit să punem pe agenda primarului proiecte care au contat. Se lucrează tinereşte la noi şi, fie că ne credeţi sau nu, nouă de cele mai multe ori ne place cînd ne întoarcem acasă.