Cvasipoemul capului personal

Publicat în Dilema Veche nr. 428 din 26 aprilie - 2 mai 2012
Propunere de monitorizare jpeg

Nu-mi dau încă seama

în ce măsură este o slăbiciune sau o minimală virtute

(sînt dintre acei pentru care virtuţile sînt sistematic minimale)

dar, strict personal, mă găsesc într-o perioadă în care

nu mai sînt dispus, nici capabil,

să-mi iau pe cap toate problemele omenirii.

Numesc de vreo 20 şi ceva de ani (pot să vă spun şi ziua...) această perioadă: tranziţia de la capul de locuitor – pe care stăteau oţelul, porumbul, rapiţa, uleiul –

la capul personal în care şi pe care nu mai poate sta nici o mulţime („o, voi ce nu puteţi gîndi decît în mulţimi!“ – cum urla fata aceea, aproape disperată, din Hair al lui Forman).

Altă dată, cînd aveam pe cap toate problemele omenirii, ceea ce trăiesc acum, în perioada capului personal, putea suna ca o lepădare de internaţionalismul proletar, dar de cînd mi-am revizuit bombasticismele vitale, mă consider un simplu individualist

care:

nu mai doreşte să împărtăşească soarta întregului popor, ci doar a cuvintelor care, încet-încet, dispar din minte (zilele trecute, m-am speriat că nu mai găsesc adjectivul „dolofan“);

nu mai are nici o opinie despre destrămarea Libiei în triburile ei,

nu mă mai pasionează destinul statului Mali, unde aflu că tuaregii islamişti controlează jumătate din teritoriu, vreun milion de kilometri pătraţi şi saharieni,

nu se mai simte – ca altă dată – responsabil de evoluţia situaţiei planetare, avînd doar fulgurante întrebări, nicicum soluţii,

nu este ministrul afacerilor internaţionale (acum 60 de ani, am fost şi aşa ceva în texte care nu mă indignează pe cît mi-o cer alţii, dar mă amuză pernicios). Îmi pipăi din cînd în cînd craniul şi constat că, fie şi deposedat de cifre, procente, „probleme“ şi mulţimi, e totuşi la locul lui.

Orice prieten de stînga şi de dreapta mă poate face de egoist, orice critic literar mă poate detecta ca whitmanian renegat (odată am vrut să mă declar internaţionalist whitmanian şi-am cam belit-o),
dar, fără să mă jur, nu sînt,

nu sînt – la limită – decît un creion care nu-şi mai poate lua pe guma din capătul lui destinul homenirii şi al României, fiindcă nici lumea – ca să fim precişi –, nu mă are pe capul ei. Fără un asemenea contract – totul fiind contract – nu se mai poate trăi.

Ca atare, azi, 16 aprilie, îmi stau pe cap, conştient că nu sînt impecabil:

cît de grav poate fi un dezacrod politic pentru a înceta să mai fii prieten cu cineva?

are dreptate maximalistul meu prieten Maximilian cînd îmi cere să încetez a-mi aminti fanatismele tinereţii, fiindcă n-am nici de ce şi nici cui să mă încredinţez pe tema asta?

ce se va întîmpla în Irak cu tinerii emoy (din engl. emotion), o versiune de hippie, vopsindu-şi părul în roşu, verde, alb, „morţi“ după rock şi rap, sărutîndu-se pe stradă, pe care şi sunniţii şi şiiţii îi hăituiesc şi, cum îi prind, îi snopesc în bătaie?

să fie adevărat ce susţine un critic moscovit, Dolin, că infantilismul e problema-cheie a societăţii ruse?
citind o cronică a lui Dolin în Courrier International (găsit întîmplător la un chioşc din cartier), îmi apare imediat Lena, Lena Boiangiu, cea care m-a convertit la această revistă, pe care o cumpăra de la Athenée Palace, unde s-a desfiinţat chioşcul de reviste străine, şi ce-o să mai fac fără Obs, fără Le Monde, interzicîndu-mi să mă gîndesc ce facem la Dilema veche fără Lena?

cum să-i numesc pe cei 87.000 şi ceilalţi 75.000 de spectatori care sîmbătă şi duminică au ocupat stadionul Wembley, pentru a asista la semifinalele Cupei Angliei? Contestatari? A ce? Protestatari? La ce? Diversionişti? Cum la ce? La mersul inexorabil al lumii!

şi cum va arăta lumea, fie şi cîteva zile, ore, minute, dacă s-ar descoperi deodată amorul epistolar, bine secretizat, dintre Hillary Clinton şi Serghei Lavrov, doi oameni care au pe cap soarta lumii, nu ca mine?

„O, voi, ce nu puteţi gîndi decît în mulţimi!“

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Avertizări de caniculă şi vijelii pentru toată ţara. Unde se vor înregistra fenomene extreme: harta regiunilor afectate
Avertizări de Cod Portocaliu şi Cod Galben de ploi torenţiale, vijelii şi grindină au fost emise marţi, 5 iulie, pentru mai multe judeţe din ţară.
image
Atacul rechinilor. Ce spun biologii marini despre cazul turistei românce ucise în Marea Roşie a Egiptului
Periodic, rechinii atacă turiştii în Marea Roşie. Ultima victimă este o româncă de 40 de ani din Suceava. Aceasta nu a avut nicio şansă în faţa Marelui Alb care la doar 600 de metri distanţă mai ucisese o turistă din Austria.
image
Cum se vor impozita imobilele şi care este baza de calcul pentru contribuţiile la pensii şi sănătate
Modificările Codului Fiscal prevăd, printre altele, şi modificări ale modului de calcul pentru plata imobilelor, dar şi a bazei de calcul pentru contribuţiile la sănătate şi pensii.

HIstoria.ro

image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.
image
SUA și Republica Dominicană - Cum a eșuat o anexare dorită de (mai) toată lumea
Pe 2 decembrie 1823, într-o vreme când majoritatea coloniilor spaniole din Americi își declaraseră independența sau erau pe cale s-o câștige, președintele SUA, James Monroe, a proclamat doctrina care-i poartă numele și care a devenit unul dintre documentele emblematice ale istoriei politice a SUA și a lumii.