Cuţofili şi javrafobi

Publicat în Dilema Veche nr. 453 din 18-24 octombrie 2012
Branduirea optimismului jpeg

În lume sînt peste 500 de milioane de cîini, dintre care aproximativ 80% sînt „maidanezi“. Este ceea ce spun statisticile. La noi, o evaluare optimistă apreciază la 50.000 numărul cîinilor străzii din Bucureşti şi la 10.000 numărul celor muşcaţi anul trecut de către aceştia.

Cîinii străzii nu sînt un „specific românesc“, ci o problemă generală şi perenă a tuturor marilor aglomeraţii urbane, doar că ea este gestionată diferit în diferite metropole. În Londra, de pildă, primele forme instituţionale de intervenţie au intrat în funcţiune cu mai bine de 150 de ani în urmă, cînd Battersea Dogs and Cats Home construieşte primele adăposturi pentru cîinii şi pisicile străzii, în 1860, iniţiază metode „umane“ de eutanasiere – în 1884, se opune vivisecţiei – în 1884 etc. În România, doar campaniile electorale repun problema pe tapet, periodic, şi o ascund sub preş după alegeri.

Ca peste tot, apariţia cîinilor pe străzile oraşului naşte imediat tensiuni între cetăţeni şi conflicte între aceştia şi stat, respectiv administraţiile locale. „Ce e de făcut?“ – se întreabă şi unii, şi alţii, dînd vina unii pe alţii. Din acest punct de vedere, cetăţenii se împart, dihotomic, în ceea ce o studentă de-a mea numea „cuţofili“ şi, la extrema cealaltă, ceea ce am putea numi „javrofobi“. La noi, aceştia din urmă sînt mult mai numeroşi şi mai vocali: „plăcerea mea este să dau cu maşina peste javre. ahahhahaha aşa aş da şi peste criminali şi zoofili, nu cred că ar fi păcat“ – se lăuda un forumist. „Era o babă la mine în bloc care avea grijă de nişte maidanezi, şi într-o seară cu nişte prieteni, i-am omorît javrele iar un cîine i l-am lăsat în faţa uşii. Am rîs două săptămîni“ – se laudă el. „La săpun cu javrele maidaneze!“ – îndemna un altul. „Javrele nu au ce căuta libere pe străzi“ – era de părere un al treilea. Şi, bineînţeles, şi maidanezii capătă imediat o culoare politică: „Dar de ce trebuie să le dau de mîncare ca să nu mă muşte? Asta seamănă a «taxă de protecţie», colorată borîtă USL-istă!“. Dincolo de aceste excese de agresivitate, o categorie mai rezervată pare să împărtăşească sentimente de genul următor: „Mă bucur pentru fiecare cîine individual, dar cîinii per total şi pe termen lung nu e o soluţie să îi hrăneşti, trebuie să îi duci undeva“. Iar acest „undeva“ este treaba statului. În sfîrşit, la extrema cealaltă, cuţofilii invocă „iubirea pentru animale şi gîndul că merită aceeaşi atenţie ca şi un om“ şi consideră că „şi cîinii sînt suflete“ şi că „numai Dumnezeu are dreptul să ia viaţa unei fiinţe“.

Nici unii, nici alţii nu ştiu însă ce-i de făcut. Cetăţenii îşi apără, adesea, cîinii lor, totdeauna drăguţi şi neagresivi: „tata le dă drumul şi dimineaţa şi seara că au învăţat să se întoarcă înapoi şi le dă drumul pe stradă, aşa, şi vin înapoi, adică... el nu-i lasă de capul lor şi stau pe acolo...“

Dar se tem de cîinii celorlalţi, totdeauna periculoşi, exprimînd astfel o ambivalenţă greu de gestionat. Cu toţii consideră, în consecinţă, că e treaba statului să rezolve problema, „că d-aia plătim taxe!“. Doar puţini sînt de părere că „vinovaţi sîntem cu toţii, că nu facem nimic...“

Iar statul nu ştie nici el ce să facă. Deşi a semnat tot felul de convenţii, nu are nici un cadru legal, acceptat şi acceptabil, pentru a acţiona în mod coerent şi consecvent. Ca orice stat modern, se vede în situaţia de a garanta un spaţiu urban „modern“, adică ordonat, curat şi eficient. Trebuie, deci, să „cureţe“ oraşul de tot ceea ce impietează această ordine „civilizată“ – aşa cum ne-a promis şi Silviu Prigoană, de pildă, înainte de alegerile municipale din Bucureşti. Doar că unde nu e lege, funcţionează tocmeala, iar unde e tocmeală, cineva îşi va lua totdeauna partea leului, maidanezii devenind astfel o sursă de venituri în cel mai bun caz dubioase şi clientelare. Iar eşecul statului în această privinţă ne afectează pe toţi, nu numai în viaţa noastră cotidiană, ci şi în imaginea şi mîndria naţională: „maidanezi sîntem cu toţii, aşteptînd să ne adopteze UE!“ – se plînge un bucureştean. „Sîntem maidanezii Europei!“ – exclamă un altul. Sîntem, adică, necivilizaţi...

Dincolo de acest registru al politicilor urbane, sublime, dar care lipsesc cu desăvîrşire, lucrurile sînt, de fapt, şi mai complicate. România a semnat şi ea Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor. Sînt curios cîţi români ştiu însă acest lucru şi, mai ales, cîţi cunosc ce presupune aceasta. Şi nu vreau să mă gîndesc cîţi ar fi de acord dacă ar şti... Căci este vorba despre o adevărată „răsturnare copernicană“ a viziunii despre Om şi Lume. „Cîinii au aceleaşi drepturi de a trăi pe această planetă ca şi oamenii“ – afirmă o forumistă din Londra. Cîinii sînt însă doar o verigă în acest lanţ al extinderii drepturilor şi egalităţii, ansamblul vizînd, nici mai mult, nici mai puţin, decît egalitatea dintre cultură şi natură. După ce, începînd de prin secolul al XVI-lea, s-a impus (cu greu!) ideea de egalitate a tuturor oamenilor, dimpreună cu convingerea fermă în superioritatea Omului asupra Naturii, iată deci că se conturează o nouă luptă, vizînd anularea acestei ierarhii şi impunerea unei egalităţi extinse, care să cuprindă şi natura, în speţă animalele: din inferioare şi supuse Omului, acestea încep să fie considerate egale cu acesta.

Expresia „canină“ a acestei mutaţii poate fi ilustrată prin parcursul cîinelui din curtea ţăranului, trecînd prin apartamentul orăşeanului şi, mai recent, prin patul acestuia, pînă în cimitirul canin. Astfel, însăşi ideea de „unitate domestică“ se schimbă, ea incluzînd acum coabitarea om-animal: „poartă-te cu un cîine aşa cum te porţi cu un copil!“ – cerea, nu de mult, o mare asociaţie de protecţie a animalelor.

Semnatar al acestei carte, statul habar n-are ce să facă cu ea. Şi, ca să fim oneşti, cîţi dintre noi sîntem pregătiţi să o aplicăm?...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Cele mai ieftine destinații de vacanță din Grecia. Insula care trece neobservată, dar merită vizitată
Pe lângă celebrele insule grecești Santorini, Mykonos și Thassos, există și alte destinații de vacanță în Grecia mai puțin cunoscute și mai ieftine. Iată care sunt acestea, conform The Travel.
image
Poliţistul care a ucis din greșeală un şofer. Nu va face nicio zi de închisoare, dar a fost obligat la daune-record
Un polițist din Vaslui a fost trimis în judecată pentru omor, dar a fost condamnat în cele din urmă pentru ucidere din culpă, după ce instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei.
image
Sfaturile primite de doi tineri pensionari MAI care vor să își crească fetița în Olanda. „Ne ajung banii?“
Doi tineri pensionari MAI, beneficiari de pensii militare, vor să se mute cu fetița în Olanda și au cerut sfaturi despre acest pas pe un grup de Facebook al românilor din diaspora.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.