Cultură și agricultură

Publicat în Dilema Veche nr. 363 din 27 ianuarie - 2 februarie 2011
Branduirea optimismului jpeg

Stimate Domnule Dobreanu,  
Mulţumesc pentru „precizările“ din scrisoarea dumneavoastră publicată în numărul anterior. Într-adevăr, problemele agrare amintite în articolul meu merită numeroase precizări. Prin natura ei, Dilema veche se ocupă însă mai mult de cultură decît de agricultură, aşa că asemenea necesare precizări nu prea îşi găsesc locul în paginile ei. Pe de altă parte, agricultura celei mai dense populaţii rurale din Europa are importante antecedente şi consecinţe culturale asupra întregii ţări, devenind astfel un subiect „eligibil“ chiar şi pentru o revistă culturală. 

Mai întîi, m-a bucurat faptul că nu aţi ezitat să precizaţi de la început că starea actuală a agriculturii noastre nu este greaua moştenire a ministrului anterior, nu este nici măcar, integral, greau moştenire a comunismului, ci se înscrie în ceea ce orice istoric serios va accepta să considere „lunga durată“. Din această perspectivă aş dori, stîrnit de dumneavoastră, să adaug la rîndul meu cîteva „precizări“. 

Un prim lucru asupra căruia aş dori să insist este faptul că, de la Kogălniceanu la Constantinescu, mai toate guvernările noastre, indiferent de culoare, au împărtăşit cam aceeaşi cultură politică referitoare la „chestiunea agrară“: „Politica agrară a partidelor politice trebue să fie înlocuită printr-o politică agricolă“ – afirma în anii ’30 ministrul Agriculturii Constantin Garoflid, privind în urmă la tot ceea ce se petrecuse de la reformele lui Cuza încoace; „România are o lege agrară; nu are o lege agricolă“ – constată 60 de ani mai tîrziu o geografă franceză. Altfel spus, dată fiind ponderea copleşitoare a ţărănimii, orice schimbare politică majoră a fost însoţită la noi de o intervenţie pe măsură în „chestiunea agrară“, dar aceasta s-a rezumat de regulă la a satisface nevoia coşbuciană de pămînt a ţăranului român. „Nici un text legislativ nu a venit să precizeze un proiect-cadru pentru agricultura naţională, capabil să definească obiectivele sociale şi economice atribuite acestui sector de activitate pentru ansamblul ţării şi să orienteze transformarea aparatului productiv“ – constată Béatrice von Hirschhausen pentru perioada recentă, observaţia fiind însă în mare măsură valabilă pentru toată „perioda lungă“ a politicilor naţionale din România. Tehnic vorbind, a avut loc de fiecare dată o supraevaluare a privatizării proprietăţii însoţită de un dezinteres pentru susţinerea productivităţii. Pe scurt şi mai simplu spus, legiuitorul a „dat pămînt“ tuturor, în mod mai mult sau mai puţin populist, dar nu l-a mai interesat ce va face fiecare cu acesta. Diferenţa este doar de proporţii: preşedintele Iliescu „a dat“ la pălmaşi, preşedintele Constantinescu „a dat“ şi la cei mai înstăriţi, împărţindu-şi astfel mai degrabă bazinele electorale decît problemele socioeconomice ale ţării. Filozofia a fost însă aceeaşi în ambele cazuri: noi v-am dat, restul vă priveşte... 

Mai departe, aceste împroprietăriri agrare au fost colective şi egalitare. Conform decretului din decembrie 1918, de pildă, „pămîntul expropriat trebuia cultivat în obşte“ iar „împroprietărirea s-a făcut şi de astă dată tot după normele egalitare ale vechilor legiuri“ – ne spune Garoflid. În prezent, unitatea de referinţă este gospodăria precomunistă, şi nu individul, lăsîndu-i pe descendenţi să se bată între ei după cum îi taie capul. Rezultă astfel, de un secol şi jumătate încoace, gospodării cu o medie de aproximativ 4 ha care, supusă moştenirii egalitare a dreptului cutumiar, coboară rapid la 3 şi chiar la 2 ha, reproducînd astfel la nesfîrşit o agricultură de subzistenţă. Adăugaţi la aceasta îndelungatul şi dramaticul episod comunist şi veţi avea peisajul (aproape) complet. Rezultatul poate fi privit şi din avion de către oricine survolează spaţiul ţării şi poate vedea nesfîrşitele „curele“ în care orice tată grijuliu şi-a împărţit peticul său de pămînt, pentru a face dreaptă moştenire feciorilor săi. De performanţă nu poate fi vorba în aceste condiţii, iar invocarea legilor pieţei este o cruntă ipocrizie: nu poţi face economie de piaţă fără acces la mijloace de producţie. Complementul oarecum spiritual, de „mentalitate“, al acestei lungi durate economice îl constituie colectivismul ţărănesc. „Un veac întreg, sătenii n-au făcut altceva decît să răstălmăcească în duh devălmaş toate reformele statului şi, paradoxal, seria de împroprietăriri cari au urmat nu au dus la o întărire a spiritului de proprietate individuală“ – constată bătrînul Stahl în anii ’30. Patruzeci de ani mai tîrziu, tînărul Stahl observă şi el că „satele se compun la rîndul lor din gospodării, nu din indivizi“. Nu trebuie să fii marxist pentru a-ţi imagina că obiceiul proprietăţii şi muncii „la comun“ nu are cum să genereze din sine o practică individualistă în adevăratul sens al cuvîntului. În această privinţă, imaginarul nostru public combină două mari confuzii, a asocierii cu colectivismul şi a individualismului cu egoismul. Ţăranul român nu este individualist, cum se spune adesea, ci firesc egoist şi puţin invidios ca tot omu’; iar înverşunarea împotriva mult recomandatelor asocieri nu vine din amintirea sumbră a cooperativelor comuniste, ci din lipsa unui spirit individualist real pre şi postcomunist. Şi din acest punct de vedere cultural, e cam greu deci să sperăm la performanţă capitalistă, fără o masă critică de indivizi cu spirit antreprenorial. 

Revenind la vremurile noastre, nimeni nu ar fi putut – şi nu ar putea – să ceară guvernanţilor noştri să facă să dispară peste un secol de istorie, ci doar să privească o sută de ani în urmă, pentru a putea gîndi în cunoştinţă de cauză pe măcar zece ani în viitor. N-au făcut nici una, nici alta. Iar în această privinţă nu mai este nevoie, cred, de prea multe alte „precizări“...  

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte a sa este Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Huiduieli la concertul Coldplay de pe Arena Naţională. Un manelist a cântat in mijlocul concertului. „Mi s-a dus tot cheful” | VIDEO
O apariţie pe cât de neaşteptată, pe atât de neplăcută în timpul concertului trupei britanice de rock Coldplay la primul concert susţinut în România în cadrul turneului „Music of the spheres”.
image
Cine e Babasha și ce spune după momentul de la concertul Coldplay: „Străinii ne apreciază, doar românii nu ne apreciază” VIDEO
Babasha, pe numele său real Vlad Babașa, este originar din Bacău și la ora actuală este foarte popular pe mai multe platforme de streaming audio. Acesta a stârnit controverse după ce a cântat la mult așteptaul concert Coldplay în România, în fața a 50.000 de spectatori.
image
Mărturiile recruților ruși luați prizonieri de război de către ucraineni: „Cu banii ăștia aș trăi regește în Somalia”
Recruți din țări africane și din Asia de Sud care au fost luați prizonieri de război de trupele ucrainene au oferit mărturii despre cum au ajuns să semneze contracte cu Ministerul rus al Apărării, relatează portalul RBC Ucraina.

HIstoria.ro

image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.
image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.