Criteriul 3

Publicat în Dilema Veche nr. 381 din 2 - 8 iunie 2011
Branduirea optimismului jpeg

– La cine e criteriul 3? 

– De unde dracu’ să ştiu? se enervează coordonatorul-şef, excedat. 

– Era la Marica... îşi dă cu părerea, timid, un asistent. 

– Să-l aducă imediat la mine! ordonă coordonatorul-şef. 

– Nu e gata... îl informează, cu ochii în pămînt, asistentul timid. 

– Am adus criteriul 3! intră în sală, triumfător, Andrei, un doctorand de la Comunicare. 

– Băi, deşteptule, tu nu vezi că ăsta e criteriul 2? îl bruftuluieşte coordonatorul-şef, după o scurtă inspectare a dosarului.

– Păi asta e ce ne-aţi dat... se apără doctorandul. 

– M-am săturat! Eu plec.  

Şi pleacă.  

Intră doamna Constanţa de la Contabilitate: 

– E greşit totul, banii se calculează pe proiecte, nu pe persoane! 

– Să vezi că, atunci cînd o să facă adunările pe ţară, o să rezulte că s-au cheltuit mai mulţi bani decît tot bugetul pe cercetare din România, se amuză cinicul, trăgînd liniştit din pipă. 

– Şi acum ce facem? se interesează asistentul timid, prevăzînd că pe el va cădea din nou măgăreaţa. 

– O luaţi de la capăt! îl informează scurt Constanţa de la Contabilitate, punîndu-i dosarul în braţe. 

– Păi... 

– Nici un păi! se răsteşte coordonatorul adjunct.  

Ies în curte să fumez o ţigară. De cîteva zile, universitatea este în fierberea „clasificării“ şi „ierarhizării“ universităţilor, declanşate de ministrul Funeriu. Am încercat să vorbesc cu nişte colegi din alte universităţi, dar am primit doar SMS-uri iritate cu „şedinţă metodologică“ sau „sînt în plin scandal, te sun cînd se termină“. Nu mi-a răspuns nimeni. Pe culoare e agitaţie de parcă s-ar fi anunţat un incendiu. Toată lumea aleargă cu dosare în mînă, ca şi cum ar vrea să le salveze în ultima secundă de la dezastru şi nu găsesc intrarea în adăpostul antiaerian. Vasilica de la Personal trece pe lîngă mine în fugă. E plinuţă şi transpirată. Se împiedică de o treaptă, îşi pierde un papuc şi blestemă printre dinţi: Zăpăceală mare, domn’ profesor – îmi explică peste umăr, rostogolindu-se mai departe pe trepte. 

Cînd mă întorc, „celula de criză“ discută în aşteptarea criteriului 3. 

– Nu înţeleg ceva, intră în vorbă un asistent mai versat. Toate aceste „performanţe“ se cumulează pe discipline, trei de la mine, patru de la tine etc. şi rezultă ceva pe ansamblu. Bun! Dar noi sîntem zece în tot departamentul, deci cumulăm un punctaj de la zece oameni. Ce nu înţeleg este cum vor compara mai departe aceste punctaje. Adică o să ne compare cu alte universităţi care au, de pildă, 30 de membri în disciplina respectivă? 

– Exact! pufăie din pipă cinicul.  

– Păi, atunci înseamnă că oricît am fi de buni noi, să zicem, tot vom fi în urma celor care sînt mai mulţi!... 

– Welcome to real life! suflă cinicul un fum subţire spre tavan. Mai mult decît atît. Am vorbit azi-dimineaţă cu X. (persoană importantă în minister) şi l-am întrebat cum vor calcula ei toţi aceşti indicatori. M-a luat deoparte şi mi-a zis, aşa, confidenţial: Hai, măi, Mircea, că doar nu-ţi închipui că vom lua în calcul toate cifrele astea, că ne apucă iarna!... 

– Păi, şi atunci noi de ce muncim acum? se miră colegul cu nelămurirea. 

– De proşti! vine prompt răspunsul din mai multe guri căscate. 

– Oricum, stăm cam prost după aceste criterii... îşi dă cu părerea, perplex, alt coleg, şcolit în Franţa şi cu doctorat în SUA, convins că ne taie pe toţi la indicii americani de impact. 

– Stai liniştit, după ISI, noi ăştia cu ştiinţele sociale şi umanioarele oricum nu existăm. În afară de două rapoarte internaţionale, nimeni din facultatea noastră nu apare în baza lor de date. Mai mult, am căutat şi eu, de curiozitate, cîteva nume de intelectuali români, aşa, gen Pleşu, Liiceanu şi aşa mai departe. Zero, niente, kein, nada, nu există, nici un „indice de impact“! Şi-au trăit viaţa degeaba, ca noi toţi!...  

– Vezi, asta se cheamă egalitate a şanselor! Vă pup! se ridică cinicul din fotoliu şi părăseşte sala celulei de criză. 

Mă gîndesc la mine, care am căutat cîteva zile în toate bazele de date „acreditate“ cele trei articole recente ale mele, publicate în Canada şi Franţa.  Zero, niente, kein, nada – vorba colegului. Francofonia e cu nasul pe sus şi nu prea s-a înscris la numărătoarea inteligenţelor. Noroc că m-am scos cu un interviu în Korunk şi un articolul în Lettre Internationale din Budapesta, de care uitasem cu desăvîrşire... 

Peste cîteva ore, apare cineva cu dosarul criteriului 3. Toată lumea răsuflă uşurată şi o doctorandă conştiincioasă începe să introducă datele în baza ministerului. Peste cîteva minute, se face însă albă la faţă, tastează cu disperare ceva, după care se uită speriată la noi: a căzut serverul naţional... Asta e! Mă ridic şi le propun soluţia românească. Adică? mă privesc cu toţii, curioşi.  

Hai la o bere! le explic eu şi ies pe uşă. 

Să cînte muzica!...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.