Cogito interruptus

Publicat în Dilema Veche nr. 385 din 30 iunie - 6 iulie 2011
Branduirea optimismului jpeg

 – Ai cam dat-o în bară cu povestea ta despre „criteriul trei“! mă avertizează prietenul meu, Jurnalistul, de cum mă vede. 
– De ce? întreb eu, timorat. 
– Păi, tu ce vrei, să nu se schimbe nimic, să rămînă tot impostorii ăştia care au distrus învăţămîntul românesc? 
– !? 

Am rămas perplex. Ultimul lucru de care îl pot bănui pe Jurnalist este că ar fi înregimentat politic şi atunci critica lui ar fi una „pe linie de partid“. Nu, nici pomeneală, era sincer revoltat, în calitatea sa de intelectual român, rezonabil de patriot. Am mai schimbat cîteva vorbe şi m-am lămurit că nu citise în viaţa lui noua Lege a Educaţiei şi era total în afara „metodologiei“ ei de aplicare, care a răvăşit toate universităţile din ţară în ultima vreme. Era însă convins că o serie de universităţi nu au ce căuta pe harta educaţiei din România şi că e plin învăţămîntul de cadre didactice care nici ele nu au ce căuta în universităţile respective. Absolut de acord pînă aici. Din această premisă corectă, amicul meu o lua însă pe o scurtătură care îl ducea direct la concluzia că, dacă o lege îşi propune, oficial, să schimbe această stare de fapt, înseamnă că e bună. E bună după logica minimalistă „mai bine ceva decît nimic“. De aici pînă la a considera că este retrograd să o critici nu mai era apoi decît un pas. 

– Bine, dar... 
– Haide, nici un dar! mi-o taie scurt amicul, sincer îmbufnat. 

Mai apuc să zic în sinea mea că este o judecată în cel mai bun caz pripită, după care mă resemnez şi tac. E o discuţie „fără dar şi poate“, ca mai toate discuţiile româneşti din ultima vreme.  

Dar să o luăm şi invers: 

– Te-ai dat cu puterea, eşti fan Oprescu! mă ironizează amicul meu, Arhitectul. 
– !? 
– Păi, am văzut că sprijini proiectul lui cu distrugerea Buzeştiului! îmi explică acesta. 
– Am spus doar că proiectul nu e nou, datează din interbelic. Depinde însă cum îl faci... 
– Hai, lasă, tot aia e! mi-o taie scurt şi acesta. 

Să-i mai aduc aminte că am semnat nişte petiţii şi am fost împreună la acea mică manifestaţie cînd cu Hala Matache? Ce rost are, am fost judecat şi adjudecat, lucrurile nu pot fi decît simple, ori aşa, ori altminteri, tertium non datur! 

Şi exemplele ar putea să curgă pe încă multe pagini. Dar nu acest gen de discuţii amicale mă interesează, sau nu ele în sine, ci faptul că un anumit soi de intransigenţă pripită, care este de mult regula în spaţiul public, a ajuns să se reverse şi în astfel de contexte private, în afara oricărei mize reale. Nu psihologia unor persoane este problema, ci fenomenul social de masă. În acest sens, a devenit aproape imposibil în orice context să-ţi duci o idee pînă la capăt, iar de judecăţi ceva mai complexe şi dubitative nici nu poate fi vorba. Nimeni nu mai are răbdare să termine – sau să asculte – un gînd pînă la capăt, să cîntărească şi apoi să judece, într-un fel sau altul, nu contează, dar să judece! 

Pe vremuri, am fi pus probabil totul pe seama unei inflaţii de semidocţi şi parveniţi. Este mult prea puţin, este altceva. Multe dintre aceste persoane sînt departe de a fi neinstruite şi nu toţi sînt parveniţi. Chiar dimpotrivă, uneori. Discuţiile intelectuale de astăzi (adică avînd ceva de a face cu ideile), chiar şi cînd sînt între prieteni şi/sau oameni cu adevărat culţi, îmi dau tot mai mult impresia unei prime nopţi de dragoste a unui adolescent, care începe totdeauna năvalnic şi se termină de regulă jalnic. Nu (neapărat) de vreo incapacitate este deci vorba, ci mai degrabă despre „modul de utilizare“. 

Din acest punct de vedere, am senzaţia că am devenit o ţară de trupeţi scoşi pentru prima dată la bordelul vieţii publice. Hămesiţi, se reped cu toţii pe prima idee care le iese în cale, dar de la a doua frază, pornirea virilă li se fîsîie şi ajung iremediabil la un cogito interruptus (expresia aparţine Maestrului Umberto Eco). Frustraţi de eşec, pretind apoi de la orice preopinent, mimînd obiectivitatea, dovada criminalistică a reuşitei sale erotice: ce probă ai, băi, că ai avut-o (la idee mă refer)? Şi, oricum, ca să nu mai fie nici o problemă, ideile celorlalţi sînt declarate a priori curve! 

Acest machism eşuat, care nu cunoaşte diferenţa între sexe, se compensează apoi doar prin spectacolul mediatic pe care îl procură şi care oferă poporului orgasme ideatice de voaiorişti excitîndu-se singuri în faţa ecranului cu tauri comunali gonflabili. Ceea ce nu le-a ieşit acestora în viaţa reală, este înscenat astfel cu grijă în cea mediatică. Iar orgiile onaniste ale publicului sînt legitimate apoi ca rating. În acest exces de foliculine, personal mai am un singur dor: să mă lasaţi să mor... bou! Să fiu lăsat, adică, să-mi rumeg îndelung ideile, după ce le-am păscut şi eu, cum m-am priceput şi pe unde s-a nimerit. După care să mă înham din nou la jugul patriei şi să trag cum pot şi cît mai pot. Muncile cîmpului nu au fost făcute niciodată cu tauri comunali...  

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Motanul-vedetă de pe Muntele Ceahlău. Portocală cutreieră cabanele la 2.000 metri altitudine. „E mai tare decât caprele negre“ FOTO
Portocală, un motan botezat de turiști cu acest nume după culoarea blănii, pare că-i la el acasă pe Muntele Ceahlău, fiind întâlnit prin preajma cabanelor.
image
Pacostea care a terorizat Parisul și New York-ul „se mută” la București. „A fost un chin până au scăpat de ele”
Piața imobiliară dă semne de declin în București și în marile orașe ale țării. Pe lângă prețurile imense și problemele cauzate de lipsa finanțării bancare, cei care vor să-și cumpere un apartament riscă să se confrunte și cu o nouă problemă, greu de imaginat până de curând
image
Hagi „fierbe“: Ianis, amenințat cu excluderea de la Euro 2024! Declarațiile care nasc o situație explozivă
Selecționerul Edward Iordănescu e „mut“ după calificarea la Campionatul European. În schimb, tatăl său tocmai l-a băgat într-o situație delicată, nominalizând jucătorii care n-ar merita să fie la turneul final, date fiind situațiile lor actuale la echipele de club.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.