Codul unui agent acoperit

Publicat în Dilema Veche nr. 431 din 17-23 mai 2012
Propunere de monitorizare jpeg

Avînd de multă vreme – vai, nu chiar de la bun început... – grijă să nu mă iau drept măsură a lucrurilor, mărginindu-mă strict la cîte am trăit ca simplu nuvelist şi fratern cititor, nu m-am mai întîlnit, în limba română, cu o idee ca aceea încredinţată de Mircea Ivănescu lui Gabriel Liiceanu, cu cîteva luni înainte de a se retrage dintre noi. După vreo 80 de ani de viaţă pe pămînt, poetul a ajuns la concluzia că „trecerea mea lină prin viaţă, într-o istorie, altfel, accidentată, nu are altă explicaţie decît aceea de a fi fost agent acoperit al unui serviciu de care nu ştiu. Altă explicaţie nu există, sînt ofiţer acoperit“.

Rezonabil, ca oricare dintre noi, Gabriel Liceanu, într-un primo tempo, recunoaşte că „e tare“, apoi că „povestea e savuroasă“, după care „repet, este extrem de amuzant să fii aşa ceva fără să ştii“. La care – fără să ridice glasul, fără vehemenţă, totuşi riguros – poetul ripostează: „Dar nu e amuzant deloc! E doar, repet, logic“. Şi urmează logica, irefutabilă: a lucrat din 1953, încă student, la Agerpres – „un loc de vîrf al ideologiei oficiale“ –, fără să fie chinuit de autobiografie şi originea sa nesănătoasă, luat în garanţie, pe simpatie, de şeful redacţiei, a plecat de cîteva ori prin „lagăr“ fără să fie controlat de vreun securist, nu i s-a cerut niciodată să raporteze ce a discutat cu străinii, a fost abonat la Biblioteca americană, a împrumutat cărţi de la Biblioteca engleză, „niciodată, nimeni, nu m-a întrebat nimic, în vreme ce alţii au făcut puşcărie pentru asta“. E irefutabil şi indubitabil: „am fost şi pe semne (!) – exclamaţia mea, R. C. – sînt agent acoperit fără să ştiu“. Poetul ţine să repete că nu glumeşte, că simte „nevoia să elucideze“ ceea ce pare inexplicabil altora, dar nu lui: „nimeni nu a vrut nimic de la mine, poate pentru că sînt atît de inaparent“ (!) – exclamaţia mea, din nou –, dar acest „poate“ cedează în faţa „singurei ipoteze care se impune cu de la sine putere“: cariera lui „relativ ascendentă şi fără hîrtoape“ nu se poate justifica din afară decît dacă a fost ofiţer sub acoperire. Aceasta e formularea clară la care dl Liiceanu nu mai poate replica nici că e o glumă savuroasă, nici că e amuzant, ci, pe şleau, că e o enormitate: „nu poate nimeni să fie ofiţer sub acoperire fără să ştie“. „Ba, poate“ ripostează calm poetul şi enunţă concis cum: pe căi deductive care întăresc revelaţia indusă de ipoteza sa. Nu e clar? Poetul nu e deloc inefabil: „La mine, lucrurile cred că s-au petrecut cam ca la Edgar Poe, cînd şi-a formulat tabelul ăla de frecvenţă a silabelor în limba engleză. Tot aşa, pe cale statistică. La un moment dat, el face un tabel al folosirii vocalelor pentru descifrarea criptogramei şi reiese, să zicem, că litera „e“ e cea mai folosită.“ „Înţeleg“ şi – într-unul din cele mai fericite momente ale capacităţii sale de autoironie – Gabriel Liiceanu va recunoaşte că „mă declar învins, epuizat“. Nici vorbă. Abia de aici încolo, îl părăsim pe Edgar Poe, pentru a intra în poezie şi în proza pe care orice poezie valabilă o trezeşte violent, în controversa ei cu morala, cu politica şi filozofia la zi. Agentul acoperit emite neobosit minunăţii, năzdrăvănii, aiureli, întîmplări din Capitală nemaipomenite, toate poeme şi momente muzicale într-un vers, în două şi trei idei; filozoful, deloc biruit, devine un investigator pasionant, pasional, vexat de neseriozităţi, de humorul temeinic, conştient, nu odată, de „moralismele lui antipatice şi enervante“.

Avem, să-i zic aşa, poemul intrării în partid a agentului acoperit – inadmisibil pentru anticomunistul visceral, perfect logic însă pentru un cetăţean care vrea o casă de la partid, unde să-şi adăpostească pisicile, şi nu vede nici o dramă, nimic diavolesc, în această opţiune, „ce dramă? care dramă în aderarea la un partid? ce importanţă are?“. („E uluitor ce spuneţi“) şi controversa îi aduce să discute despre Socrate;

e controversa (bine, să nu-i spun poem) pe cursurile lui Vianu, colaboraţionistul, la care agentul se ducea pentru a menţine „o continuitate cu cultura“ iar investigatorul nu acceptă compromisul, „deşi poate că exagerez“ şi, kunderofil, admite că „viaţa poate fi în altă parte“;

sînt momentele muzicale ale crîşmelor frumoase luate de dimineaţă sub control, sînt poemele scrise la comanda (deloc socială) a lui Drăgănoiu, chiar în bodegi, e în direct metafora „stilului smuls“ în apucarea paharului, sînt variaţiunile pe tema „celui mai mare poet român în viaţă, dar mai mult mort decît viu“,

avem explicaţia (de ce nu poem?) la toată poezia sa de versificator printre genii ca Nichita şi Breban, cu care însă el nu avea intimitate, de care se diferenţia doar prin aceea că nu minţea şi din care apare acest vers cît un univers: „a nu minţi = a nu scrie ce nu-ţi poţi asuma“;

sînt impromptuurile (aşa e mai bine?) memoriei sale fulminante, în care joacă pînă şi batista de la rever a lui Ivaşcu, oameni simpatici care – sistematic – îi sînt antipatici moderatorului, de la Iliescu la Dinescu, dar asta nu dăunează vieţii şi dialogului,

e permanenta fugă a agentului în humor (există în muzică şi humoresca) la toate formulele henorme care îi sînt propuse ca explicaţii ale discursului său: stilistica autopersiflării, tehnica subevaluării, experienţa abisului – la care răspunsul e unul singur: „fiţi, domnule, serios!“ şi replica celuilalt, la fel de sinceră: „Iarăşi mă enervaţi!“,

pentru a ajunge la momentul extatic al autoderiziunii (însoţită permanent de tandrele sarcasme: „Vai! Vai! Cum diminuaţi totul, ce deriziune socratică practicaţi!“): „acum începe să se vadă că am fost o gogoneaţă“.

O ce? – ne cutremurăm odată cu Gabriel Liiceanu. O ce? O gogo... E clipa cînd m-am iluminat într-o contra-revelaţie codificată ca o parolă de trecere între spioni bătrîni. Mircea Ivănescu e un gogo-lian, un agent acoperit al serviciilor gogoliene, care lucrează pe graniţa cea mai vulnerabilă, aceea dintre ridicolul (acceptat) şi sublimul (inaparent). Nici unui ficţionar român nu i-a venit în ultimii şaizeci de ani o asemenea idee de racolare, nimeni dintre ficţionari nu a trăit o existenţă mai sfidătoare a tot ce-i bombastic şi sumar. În faţa lui, e presant să ne descătuşăm din clişeele pedestre. Sînt prea puţini gogolieni printre noi, asta e situaţia şi nu-mi dau seama dacă e grav sau nu.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Neutralitatea moldoveană și vinovăția românească
Politic, conducerea de la Chișinău face eforturi supraomenești pentru a da asigurări că nu există nici un pericol iminent.
Bătălia cu giganții jpeg
Puțină libertate. Și multe probleme
Țările din Europa occidentală reprezintă o zonă idilică, chiar dacă nu ideală, pentru presă...
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Re-începutul filosofiei
...deveneam nerăbdător ori de cîte ori filosofia întîrzia prea mult în concept, în terminologie, în acrobație analitică.
Frica lui Putin jpeg
Eufemismul
Este însă și altceva, încă mai sinistru, în acest tip de eufemisme politico-ideologice: ele servesc la dezumanizarea adversarului, eliberînd conștiința de orice reproș pentru un act criminal.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Eu nu mai citesc presa din 1979” / „Sigur, tu îți permiți...”
Cînd a venit vestea morții lui Radu Lupu, toate marile ziare ale lumii au publicat articole despre legendarul pianist român.
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo jpeg
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo
În 1817, Societatea Filarmonică din Londra l-a însărcinat pe Beethoven să compună o simfonie.
Stat minimal, stat puternic, stat eficient jpeg
Stat minimal, stat puternic, stat eficient
Dintre toți economiștii români, Georgescu este cel mai tranșant în a analiza și a vorbi despre hibele capitaliștilor și capitalului din România.
Iconofobie jpeg
Imperfecțiuni
Defectele (auto)inventate de oamenii în cauză ajunseseră să fie percepute – tocmai prin inexistenţa lor de facto – drept „limita de atins”, vorba lui Gabriel Liiceanu într-o celebră carte.
„Cu bule“ jpeg
Didactice
Textul recomandă, de exemplu, ca termenul student (cu sensul „cel care studiază”, indiferent de nivel) să nu mai fie folosit în școlile din Ardeal pentru ciclul preuniversitar, ci să fie înlocuit cu elev sau școlar, ca în Regat.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Să nu încremenim în prejudecăți
Andreea nu este un elev care să performeze la disciplinele realiste, iar matematica e, pentru ea, o piatră grea de încercare.
Un sport la Răsărit jpeg
Doi ani și jumătate în spatele fileului pentru Boris Becker?
Viaţa lui Becker, ce-i drept, e o vraişte. Ajunge să-l priveşti pentru a înţelege cîte nopţi grele sînt pitite sub faţa buhăită.
Comunismul se aplică din nou jpeg
O întîmplare din România de azi
Mi-a venit în minte formula unui cunoscut: În definitiv, cine ești tu ca să nu ți se întîmple să fii nedreptățit?

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.