Ciobanul, xenofobia și economia de piață

Publicat în Dilema Veche nr. 367 din 24 februarie - 2 martie 2011
Branduirea optimismului jpeg

– Păi, cum adică nu faceţi negustorie? îl întreabă, mirat, A. pe cioban, stînd de partea cealaltă a tarabei.

– Eu vînd produsele mele! se revoltă acesta.

– Şi atunci, negustorie ce ar însemna? 

– Negustorie înseamnă să iei de la altul şi să vinzi pe piaţă, asta-i negustorie! Eu am carnet de producător, eu nu sînt hoţ din ăia... 

Acest fragment de interviu, realizat de un jurnalist la Tîrgul Ţăranului din Bucureşti, îmi aduce aminte de multe alte scene similare în care ţărani, deveniţi „mici producători“, se împotriveau, uneori de-a dreptul jigniţi, să fie amestecaţi cu „negustorii“. Şi aproape totdeauna sfîrşeau prin a-i înjura pe aceştia din urmă. 

Povestea are însă origini mult mai vechi, fiind un soi de fosilă vie de arheologie socială, spectaculoasă tocmai prin dăinuirea ei încăpăţînată. Repulsia „ţăranului“ faţă de „negustor“ pare să se înscrie astfel în practicile mult mai vechi de marginalizare strategică a „meşteşugarilor“ de către societatea noastră ţărănească – şi nu doar a noastră.

Vorbind despre diviziunea socială în cadrul obştei devălmaşe, după ce descrie pe îndelete „mandatarii satului“ (oameni aleşi dintre săteni pentru a se ocupa de anumite treburi globale ale satului, de la vaci şi fîntîni pînă la alte „isprăvnicii“), Henri Stahl se opreşte şi asupra meşteşugarilor. „E vorba aici despre o categorie foarte diferită – ne atrage atenţia sociologul. Şi aceasta mai ales deoarece aceştia reprezentau un alt mod de viaţă, un alt sistem economic faţă de cel al ţăranilor.“ Meşteşugarul reprezenta astfel, oriunde şi sub orice formă apărea în sat, „străinul interior“, cel de care aveai nevoie, dar de care trebuia să te fereşti, în acelaşi timp. Şi aceasta pentru un motiv fundamental: a-ţi cîştiga traiul altfel decît din munca pămîntului era pentru ţăran, prin definiţie, ceva straniu, conferindu-ţi inevitabil statutul de străin, de ontologic diferit. 

Un joc de copii, cules de Elena Niculiţă-Voronca pe la începutul secolului trecut, merge şi mai departe. Un copil, reprezentîndu-l pe lup, este scos în afara grupului celorlalţi copii, care reprezintă oile. Pentru a reveni în grup, „lupul“ îi ademeneşte pe copii cu următoarea promisiune: „Primiţi-mă în sat, că o să vă fac ciuboţele!“ Metaforic, tot ce era de spus este spus în acest joc: incluziune şi excluziune, ospitalitate şi ostilitate, dar şi contra-dar şi tot ce mai doriţi. Pe scurt, meşteşugarul este lupul printre oi – dar un lup care se poate dovedi util şi ca atare poate fi primit în sat. Cu o condiţie: să nu uiţi niciodată că lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba! 

Un repertoriu divers de rituri, reprezentări şi zicători înconjoară aceşti meşteşugari – fierari, morari, cîrciumari etc. –, semnalînd riscul pe care îl reprezintă dincolo de aparenţele benefice. De multe ori, ei sînt străini: fierarii sînt ţigani, cîrciumarii sînt evrei... Să însemne deci că ţăranii români sînt xenofobi de la mama lor, că asta este o trăsătură funciară a acestora? Ar fi puţin hilar. Măcar pentru faptul că morarul, de pildă, este de regulă român, fiind totodată înconjurat de şi mai multă prudenţă, în cazul său adăugîndu-se la motivele de reticenţă şi martiriul la care supune sacrul bob de grîu. 

Dacă xenofobie înseamnă doar teama de străini, indiferent de ce înţelege un popor sau altul prin aceasta, atunci da, şi ţăranii români sînt xenofobi, la fel ca orice altă populaţie pre-naţională. Dacă avem în vedere însă sensul modern al termenului, care se raportează la o alteritate etnică sau naţională clar conturată, ei bine, atunci românii au trebuit să aştepte şi ei inventarea naţiunii pentru a deveni xenofobi în acest sens. Două sensuri distincte în aceeaşi teacă semantică s-ar putea însă să ne încurce... 

Străinul „tradiţional“, pre-modern, făcea mai degrabă obiectul unei negocieri mai mult sau mai puţin ritualizate a ospitalităţii şi ostilităţii decît pe cel al unei uri apriorice. Dar şi în această privinţă, ţăranii erau foarte reticenţi chiar şi între ei: Cel cu masa să poftească / Cel chemat să nu-ndrăznească! – avertizează o zicătoare culeasă de Zane. Şi tot în culegerea sa putem găsi şi alte avertismente împotriva ospitalităţii nesăbuite: cînd eşti chemat la masă, mai bine te duci cu burta plină; cheltuielile ospitalităţii te lasă cu buzunarul gol etc.  

Existau, în consecinţă, nenumărate modalităţi de a-l pune la încercare pe străin înainte de a te hotărî să-l „omeneşti“ – adică să-l faci om ca tine. Adică sedentar, om al pămîntului, pe scurt, Om adevărat. Un ritual fascinant spune multe în această privinţă: în unele sate exista obiceiul ca primul supt al nou-născutului să fie oferit de o femeie străină aşezată pe un sac de făină; în unele cazuri, aceasta trebuia să fie o ţigancă.  

Xenofobie, veneraţie? Întrebarea este fără rost. Străinul era prezent sub cele mai diferite înfăţişări pretutindeni în afara – şi chiar în interiorul – comunităţilor „tradiţionale“, iar ospitalitatea era diplomaţia curentă de raportare la acesta, care putea duce, după caz, la asimilare, la convieţuire paşnică sau la ostilitatea războiului sau a îndepărtării. Referinţa de bază rămînea totdeauna ontologia proprie; iar în cazul nostru aceasta era aceea de ţăran, adică de om al pămîntului. Semnificativ, din toată această poveste, rămîne faptul că ceva din această referinţă pare să mai dăinuie încă în inconştientul unora dintre oamenii noştri de la ţară. Ceea ce poate fi interesant pentru turism, dar problematic pentru economia de piaţă...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte a sa este Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Rezultatul protestelor împotriva turiștilor: stațiunile spaniole se golesc
Spaniolii furioși din cauza turismului în masă au primit exact ceea ce au cerut, deoarece Magaluf , unul dintre cele mai importante locuri de vacanță din Mallorca, este pe jumătate gol. De fapt, arată ca un oraş fantomă.
image
Alimentele pe care experții în siguranță alimentară nu le-ar mânca niciodată de la bufetul de mic dejun al unui hotel
Cu toţii suntem de acord că, în vacanţă, unul dintre avantajele de a sta la un hotel este bufetul de mic dejun inclus în pachetul achiziţionat. În acelaşi timp, ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem în cameră din cauza vreunei boli digestive.
image
Caravană electorală, atacată cu bâtele într-o comună din județul Buzău VIDEO
Lupta politică se duce și cu ciomagul, pe alocuri. O demonstrează filmarea realizată de membrii unei caravane electorale din comuna buzoiană Calvini, în care se vede cum sunt alergați și amenințați cu bâtele de un grup de săteni.

HIstoria.ro

image
Efectele surprinzătoare ale prezenței ofițerilor ruși în Bucureștiul anului 1877
În cadrul Războiului ruso-turc din 1877, după declararea de Război Imperiului Otoman, trupele ruse intră în România, în drum spre Turcia. Ca urmarea a acestui fapt, Bucureștii lui 1877 sînt luați cu asalt de ofiţerii ruși, gata să-și cheltuiască banii nebunește.
image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.