Cine ne sînt dascălii?

Publicat în Dilema Veche nr. 469 din 7 - 13 februarie 2013
Branduirea optimismului jpeg

„Care credeţi că a fost cel mai performant ministru al Educaţiei din ultimii 22 de ani?“ – se întreabă într-un foarte recent studiu coordonat de colegul meu, Alfred Bulai, vizînd cadrele didactice din ţară. Răspunsurile detaşează net trei candidaţi: Daniel Funeriu (25%), Ecaterina Andronescu (16%) şi Andrei Marga (16%). Restul plutonului rămîne mult în urmă, cu scoruri nesemnificative. Urmează apoi întrebarea opusă: „Care credeţi că a fost cel mai puţin performant ministru al Educaţiei din ultimii 22 de ani?“ Ei bine, răspunsurile sînt identice, în exact aceeaşi ordine: Funeriu (22%), Andronescu (18%) şi Marga (7%). De asemenea, cînd vine vorba despre legea actuală a învăţămîntului, opiniile sînt din nou simetric opuse: 41% consideră că este bună, 42% că este proastă; ceilalţi nu răspund...

Dincolo de ce ne pot spune aceste topuri despre „starea învăţămîntului“, ele m-au fascinat şi ca expresie simplă şi măsurabilă a polarizării, aproape în oglindă, a societăţii româneşti. La fel de simplă şi măsurabilă apare şi amplificarea, de-a lungul timpului, a acestei polarizări, de la Marga (anii 1997-2000) la Andronescu (anii 2000-2003 şi 2008-2009) şi pînă la Funeriu, care aduce la un maxim istoric această polarizare. Sau poate ar fi mai corect să spunem – care exprimă exacerbarea istorică la care a ajuns această polarizare în ultimii trei ani.

Cele două Românii din nou, conservatori şi progresişti, cripto-comunişti şi europenişti? Nimic din datele existente nu poate susţine această grilă de lectură devenită panaceu hermeneutic. Imensa majoritate a dascălilor este astfel de acord cu introducerea unui sistem de calificare în vederea ierarhizării unităţilor de învăţămînt, iar accentul pus pe cercetare şi încurajarea competiţiei arată că ele sînt, de departe, cele mai apreciate aspecte ale legii actuale. Ceea ce condamnă ei sînt însă frecvenţa schimbărilor şi incompetenţa implementării (72%), exprimarea confuză şi incoerenţa (49%), precum şi măsurile adiţionale la lege (32%). Pe de altă parte, pentru marea majoritate, criteriile de calificare şi ierarhizare sînt principala problemă (71%), pentru 70% dintre profesori cel mai important criteriu fiind calitatea predării, practic neglijată de lege. Numărul de articole ISI, fetişizat de actualele reglementări, se află pe penultimul loc în ierarhia profesorilor. De asemenea, dacă aceştia susţin masiv importanţa cercetării, 90% consideră şi că statul ar trebui să investească deci mai mult în cercetarea universitară, iar 82% apreciază că, aşa cum funcţionează în prezent, aceasta nu răspunde nevoilor societăţii. Nu există, deci, o Românie a profesorilor „leneşi“, speriaţi de concurenţă sau de performanţele în cercetare ale colegilor. Ceea ce îi nemulţumeşte nu sînt aceste valori, preluate din Occident, ci modul lor de implementare, care seamănă prea mult cu veşnicele „forme fără fond“.

Dar, dincolo de aprecierile, aspiraţiile şi nemulţumirile legate de starea învăţămîntului românesc, cine ne sînt dascălii, care este orizontul valoric mai larg al acestor modele efective? (chiar dacă poate nu şi eficiente!)

Am întrevăzut deja ceea ce pare a fi o caracteristică probabil mult mai generală: cînd e vorba de a pune un diagnostic şi de a identifica problemele României, se ajunge la un consens major; imediat însă ce vine vorba de atitudini şi soluţii, dascălii se împart şi ei în două tabere ireconciliabile. Dincolo de statistici, oricine lucrează în învăţămînt ştie că aceste tabere refuză – sau sînt incapabile – să mai dialogheze.

Sensibilităţile social-morale ale dascălilor sînt însă mult mai puţin polarizate, conturînd un peisaj axiologic dominant. Astfel, de pildă, majoritatea este de părere că diferenţele între venituri ar trebui să fie mai mari pentru a încuraja efortul individual (55% faţă de doar 18% care înclină spre diferenţe mai mici de venit). În aceeaşi direcţie merge şi convingerea că proprietatea privată ar trebui să se extindă şi să se dezvolte (58% faţă de doar 17% care înclină spre o dezvoltare a proprietăţii de stat). Chiar dacă distanţa este ceva mai redusă, procentul celor care preferă un stat minimalist este şi el de peste două ori mai mare decît al celor care consideră că statul ar trebui să îşi asume mai multă responsabilitate pentru bunăstarea fiecăruia. Majoritatea fiind lefegii la stat, nivelul salarizării în învăţămînt şi-a spus probabil cuvîntul în această privinţă, fără a afecta însă semnificativ balanţa opţiunilor strategice.

Religia ocupă un loc aparte în acest profil al dascălilor. Astfel, doar 11% declară că religia nu este importantă în viaţa lor cotidiană, pentru o majoritate de 57% ea fiind declarată ca foarte importantă. Mai mult, 36% dintre profesorii noştri universitari consideră că ar fi bine dacă funcţiile publice ar fi ocupate mai ales de oameni credincioşi. Profesorii de liceu sînt şi mai radicali: 73% susţin forma actuală de predare a religiei în şcoli, din restul de 27%, majoritatea optînd pentru varianta de istorie a religiilor. Doar aproximativ 3% dintre toţi dascălii de liceu consideră că religia nu îşi are locul ca materie în învăţămîntul preuniversitar.

Fără a cădea în ispita categorizărilor pripite, s-ar părea totuşi că „ideologia“ dominantă a dăscălimii noastre este un soi de dreaptă conservatoare, cu un extrem de mare ataşament declarat la religie, şi cu pusee greu stăpînite de naţionalism: jumătate dintre profesorii ciclului preuniversitar, de pildă, este împotriva dreptului minorităţilor de a avea un învăţămînt preuniversitar în limba maternă.

Nu comentez, doar constat...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât a ajuns să coste un apartament cu două camere la București. „Se dă cu tot cu Mercedes?”
Prețurile apartamentelor cresc de la o zi la alta în București și în marile orașe, dar cererea mare face ca proprietarii lor să reușească să le vândă indiferent de preț. Cu toate acestea, mulți au remarcat cu surprindere cât a ajuns să coste un apartament în București.
image
Pilot britanic de la Baza Kogălniceanu: „Am putut vedea dronele Shahed intrând în Odesa“
Șase avioane RAF Eurofighter Typhoon sunt așezate pe calea de rulare, cu două motoare turate, în timp ce personalul de la sol se grăbește să adauge ultimele detalii înainte de decolare.
image
Surprize de infarct pentru români în drum spre Grecia. „Capcanele”, reactivate după 3 ani: „Aveți grijă să țineți dovada, niciodată nu se știe”
Una dintre cele mai populare destinații pentru români, Grecia, e la mare căutare și în acest an. Doar că mulți dintre ei au parte de surprize de infarct pe șoselele ce duc spre stațiunile elene.

HIstoria.ro

image
Bătălia plajelor. Debarcarea din Normandia
Pregătirea de foc a început la ora 5:50, iar 40 de minute mai târziu, primele unități terestre americane au început debarcarea pe plajele Utah și Omaha.
image
Intrarea Armatei Roşii în Bucureşti bulversează redacția unei reviste de mondenități
Aşa cum sună titlul, Femeia şi căminul e o publicație de mondenități, un magazin pentru femeile serioase, cu bărbat de hrănit şi copii de spălat la fund; cele fără, avînd la dispoziție titluri mai puțin cuminţi.
image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.