Chiar să fie ceva între Mitică şi Mititelu?
Chiar să fie ceva între Mitică şi Mititelu? Iar mitica echipă a Universităţii Craiova chiar riscă să devină o mititică formaţie de divizie secundă?
Bineeee! Am numărat. E a zecea întrebare care-şi include răspunsul ironic. Tema pe care mi-aţi propus-o vorbeşte despre derizoriul sportului românesc, al presei sportive şi despre motivele pentru care sîntem dezgustaţi de fotbalul valah. Răspund scurt: nu de la Mitică şi nu de la Mititelu a început decăderea şi nici măcar umorul Universităţii Craiova. Povestea erodării e mai veche şi din cartea ilustrată a destrămării mitului Craiovei fac parte George Constantin Păunescu, fraţii Ilinca, Gigi Neţoiu şi alte personaje care nu spun mare lucru publicului Dilemei vechi.
Restul spaţiului îl voi folosi, în mod excepţional în această săptămînă, pentru a mă abate de la regulă şi de a adresa, la rîndu-mi, o întrebare. De acord, Liga 1 e vai de capul ei, sportul suferă nu doar de criză de bani, ci şi de criză de idei, dar din această lume frivolă, îndelung şi just contestată, lansez şi eu o provocare către un univers mai bun şi mai generos.
Ca urmăritor, uneori la concurenţă cu meciurile duminicale din Anglia, Italia sau România, al emisiunii 50 de minute cu Pleşu şi Liiceanu, mă gîndesc de ce nici unul dintre miile de angajaţi ai TVR – staţie naţională şi care are resurse de inovaţie în absenţa presiunii ratingului – nu s-a gîndit că ar fi frumos să dedice o ediţie specială Japoniei? S-ar fi întîlnit, sub reflectoarele TVR, omul care a scris cele mai savuroase pagini în limba română despre Japonia – Andrei Pleşu, şi cel care are o legătură intimă, devenită dureroasă în ultimele zile, prin frămîntările fiului său, cu aceeaşi ţară – Gabriel Liiceanu.
Da, ştiu, nu e treaba mea, e o chestiune de producţie TV, ar fi trebuit probabil convinşi cei doi, era de muncă din partea televiziunii publice, mă întorc la numărat cornere şi mititei lîngă stadioane, mititei al căror fum izbucnit dintr-un grătar prins de flăcări era gata-gata să oprească un meci în etapa trecută, poftim, cea mai iute, blîndă şi nevinovată explozie care se poate imagina în aceste săptămîni!
