Ce trebuie să ştiţi despre comunism

Publicat în Dilema Veche nr. 426 din 12-18 aprilie 2012
Branduirea optimismului jpeg

Nu, nu intenţionez să vă ţin o lecţie! Dimpotrivă, eu încerc să trag o lecţie din experienţa unei conferinţe pe care am fost invitat să o ţin într-unul din liceele Capitalei, în cadrul Programului „Şcoala altfel“. Şi care mă mai obsedează şi acum…

Cu o zi înainte fusesem la Budapesta şi vizitasem (în sfîrşit!) Casa Terorii. Puţini străini, nu foarte mulţi adulţi, dar plin de grupuri de elevi însoţiţi de cîte un ghid. Adevărul e că cea mai mare parte a informaţiei era în maghiară şi făcută evident pentru a vorbi maghiarilor despre propria lor istorie. Estetica expunerii era însă universală şi o sală precum aceea a execuţiilor, de pildă, cu doar doi stîlpi în semiîntuneric şi două voci de copii care enumerau cristalin şi obsesiv numele celor împuşcaţi de regimul cumunist, nu avea nevoie de nici o traducere. Este un muzeu al terorii şi totul este făcut încît să te convingă de amploarea acesteia. Dacă vrei să intri apoi în culisele acestei terori şi să pui nume şi cifre pe înfăţişările ei, atunci e bine să ştii maghiara.

La ieşire, mi-am aprins o ţigare şi am zăbovit să-mi trag sufletul. Mă gîndeam că, într-un astfel de muzeu, o sală despre „viaţa cotidiană în comunism“ ar fi fost de neconceput. Sau dacă ar fi fost concepută, ar fi sunat inevitabil blasfematoriu. Nici „rezistenţa prin cultură“, atît de dragă nouă, nu şi-ar fi găsit locul în acest context. Un muzeu despre principiul morţii nu suportă alăturarea cu o punere în scenă a principiului vieţii. Casa Terorii este o problemă de opţiune şi reuşeşte foarte bine ceea ce şi-a propus să prezinte. Şi totuşi, îi lipseşte ceva – sau, mai exact, lipseşte ceva din istoria vieţii în comunism...

Pe drumul spre prietenul meu, unde locuiam, mă tot gîndeam apoi cum aş putea vorbi unor elevi români despre comunism. În orice caz, nu mă atrăgea deloc ideea să le vorbesc doar despre moarte.

– Cum să le explic? mi-am întrebat eu, retoric, amicul.

– Şi cum să le explici că, totuşi, exişti?... a completat el.

Meloman înrăit, N. a lăsat să curgă apoi piesele de jazz din tinereţea noastră şi am continuat să dezbatem, cu sincope, problema. Tîrziu în noapte, în faţa unui ultim pahar de vin, am hotărît să încheiem ascultînd în buclă „Like a bird on a wire“ a bătrînului Cohen.

– Cum o să le explici că am fost contemporani cu Dan Spătaru, dar am trăit în lumea lui Leonard Cohen? a mai lansat N.

Am ajuns deci „dilematic“ rău de tot la conferinţa programată. Ideea mi se părea excelentă, dar şi curajoasă: pe cine va interesa cu adevărat acest subiect? Aveam experienţa cu studenţii mei în ştiinţe politice, care nu o dată m-au lăsat cu gura căscată în faţa seninei lor lipse de cunoştinţe elementare despre acele vremuri. În faţa acestei lipse de interes şi cunoştinţe de care nu mă îndoiam, ce puteam eu face ca să-i interesez? Mai era şi titlul ăsta nu foarte user friendly: ce trebuie să ştii despre comunism. Am început aşadar cît am putut eu de prietenos, provocîndu-i cu întrebarea inversă: dar chiar aşa, de ce trebuie să ştiţi ceva despre comunism?

În primul rînd, ca să ne cunoaştem pe noi mai bine! – a venit răspunsul prompt şi cristalin al unei fete din primul rînd. Am amuţit. Eram pregătit pentru cel puţin jumătate de oră de pledoarie ca să-i aduc la acest răspuns, fără prea multă speranţă însă că voi reuşi. Acum trebuia să intru direct în subiect. Şi am intrat, cu o avalanşă de imagini în ajutorul meu. Evident, era un grup în fundul sălii care se amuza copios pe cu totul alte teme, bineînţeles că vreo cîţiva trimiteau SMS-uri pe sub bancă. Majoritatea asculta însă, iar la sfîrşit au pus întrebări cît se poate de pertinente.

Întrebarea care m-a derutat a venit din partea profesorului: o să fac pe avocatul diavolului şi o să vă întreb dacă chiar se trăia aşa de bine în comunism. – mi-a lansat el. Nici unul dintre elevi nu avusese impresia asta şi nimeni nu întrebase aşa ceva. Care putea fi atunci „binele“ din prezentarea mea? După cîteva repere generale, începusem cu o imagine cutremurătoare a unui grup de basarabeni deportaţi în Siberia şi fotografiaţi în faţa unei grămezi contorsionate de cadavre ale predecesorilor lor. Ce putea fi „bine“ în chestia asta? Elevii fuseseră apoi cel puţin miraţi de imaginile cu cozile interminabile şi vitrinele goale sau de cele cu oameni călătorind pe tampoanele dintre vagoanele de tramvai. Nimic vesel nici aici. Le povestisem şi de cele două ierni în care îmi crăpaseră caloriferele în casă, dar şi de un prieten de-al meu care îşi instalase un cort mare de plajă în sufragerie, pe care îl încălzea cu un reşou şi unde se făceau nişte „ceaiuri“ teribile. Le-am explicat că Europa Liberă era un fel de Internet al nostru, însă, dacă ne prindea cineva că gugălim, ne păştea exmatricularea. Le-am povestit că, la institutul de cercetări unde lucram, trebuia să producem un număr de pagini pe an, pe care însă nimeni nu le citea vreodată şi că nici nu visam la publicări de cărţi personale, dar şi că, tocmai din acest motiv, făceam teren de amorul artei, ajungînd la o adevărată artă de a pierde timpul fără a-l irosi, pe care nu mi-o mai pot permite astăzi cînd time is money. Le-am mai spus cîte ceva şi despre cursurile de pavlovism de la Facultatea de Psihologie, dar şi de seminariile Hegel pe care ni le ţinea profesorul Stoichiţă alături, la „Pisica epileptică“. Cred că aceste alăturări au fost percepute ca o edulcorare periculoasă a comunismului de către profesorul care voia să se asigure că elevii săi au înţeles bine toată gravitatea criminală a regimului.

– Regretaţi ceva din viaţa dumneavoastră? m-a întrebat la final un elev.

– Nimic! am răspuns eu instantaneu, fără să stau pe gînduri.

– Important este ce faci cu viaţa ta, nu cînd şi unde te naşti, a filozofat imediat o elevă.

Pe drumul spre casă, m-am gîndit serios că această imagine încetăţenită a lipsei de cunoştinţe şi interes a tinerilor de azi despre comunismul de ieri s-ar putea să fie mai mult o proiecţie a handicapului nostru de a vorbi despre propria noastră viaţă, aşa cum a fost. În plus, noi ştim mult mai puţin despre lumea lor decît ei despre a noastră...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
NYP: Minciunile oamenilor de știință cu privire la pandemia COVID-19. Virusul care a omorât milioane de oameni, posibil creat de om
La patru ani de la izbucnirea pandemiei de Covid, în SUA se aduc acuzații de falsificare a adevărului de către oamenii de știință, iar dr. Fauci este arătat cu degetul pentru că a ținut cu „big pharma”.
image
Copii forțați de părinți să stea la cerșit pe vânt și ploaie, printre mașini, pe un drum din Buzău
Poliția a pus capăt chinurilor la care au fost supuși mai mulți copii și un adult cu handicap chiar de către cei care ar trebui să aibă grijă de ei. Două cupluri din comuna buzoiană Siriu, care aveau relație de concubinaj, și-au obligat copiii și nepoții, minori și un adult invalid, să cerșească
image
Profesoară în vârstă de 30 de ani, găsită vinovată după ce a făcut sex cu doi elevi minori. Ce îi scria unuia dintre tinerii de 15 ani VIDEO
O profesoară de matematică din Marea Britanie, în vârstă de 30 de ani, supranumită „Bunda Becky” de către elevi, a fost găsită vinovată pentru că a întreținut relații sexuale cu doi adolescenți. În fața instanței, ea a încercat să dea vina pe comportamentul elevilor.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.