Carne de nimic

Publicat în Dilema Veche nr. 459 din 29 noiembrie - 5 decembrie 2012
Branduirea optimismului jpeg

– Fata asta mică a lor e vegetariană! Cînd a mers odată la ţară, la bunici, a văzut cum se taie o găină şi de atunci nu mai vrea să mănînce carne. Întreabă imediat: „Ce-i asta?“. Şi chiar dacă nu cunoaşte animalul, aşa, ca la ţară, refuză să pună în gură sau se ridică de la masă.

– Trebuie să fie destul de greu pentru părinţi... comentez eu.

– Păi nu, că au inventat ceva genial: cînd îi întreabă fetiţa ce-i asta, îi răspund că e „carne de nimic“. Şi atunci mănîncă!

Povestea lui Bogdan este genul de anecdote antropologice de la care poţi scrie o teză de doctorat. Pe mine m-a dus instantaneu cu gîndul la distincţia lui Richard Bulliet între societăţi domestice şi societăţi postdomestice. În acest caz, „domestic se referă la caracteristici sociale, economice şi intelectuale ale unor comunităţi în care majoritatea membrilor consideră contactul cotidian cu animalele (nu cele de companie) ca pe o condiţie firească a vieţii“. Dimpotrivă, o societate postdomestică este definită prin două caracteristici complementare: „În primul rînd, persoanele postdomestice trăiesc departe – atît fizic, cît şi psihic – de animalele care constituie sursa lor de hrană ori de îmbrăcăminte, le ascund privirilor şi nu au văzut nici ei cum se nasc, se împerechează sau sînt tăiate aceste animale. În al doilea rînd, o societate postdomestică va continua să se hrănească din abundenţă cu produse animale, dar, psihologic, membrii săi vor resimţi sentimente de vină, de ruşine şi dezgust de cîte ori se vor gîndi (pe cît de rar cu putinţă...) la procesele industriale prin care animalele sînt transformate în marfă şi ajung pe piaţă“.

La primul congres mondial de arheologie în care s-a discutat despre atitudinile culturale faţă de animale, singurele concluzii împărtăşite de toţi participanţii au subliniat că dezbaterea academică a problemei a fost subminată permanent de o emoţionalitate puternică şi că animalitatea şi relaţia omului cu animalele este un subiect extrem de sensibil, deoarece, de fapt, (re)pune în discuţie propria noastră identitate ca oameni. Fără a intra în istorie, ştim totuşi, cu toţii, că ne-am definit secole de-a rîndul prin opoziţie cu animalul, cu „fratele nostru, porcul“: animalul ca metaforă prin care omul se gîndeşte pe sine – ne spune Frederic Boyer.

Doar că pentru societăţile domestice, porcul chiar era un fel de „frate“. „Nu este bine ca omul să fie singur“ – constată Dumnezeu în Cartea Genezei; „am să-i fac un ajutor potrivit pentru el“. Şi astfel „Domnul Dumnezeu a făcut din pămînt toate fiarele cîmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care îl dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele“. Însoţitor, aproape al omului, animalul este totodată despărţit de om, care este plasat deasupra sa prin faptul numirii, prin limbaj. Destinat însoţirii omului, animalul îl va însoţi astfel pretutindeni, relaţia lor fiind una de diferenţă şi în acelaşi timp de apropiere respectuoasă. Ţăranul nostru „domestic“ îşi iubea – şi îşi numea – animalele din preajmă, care îl însoţeau de la naşterea şi pînă la moartea lor la fel de firească – şi demnă! Ştim cîte ceva din „pomana porcului“, care însă, din ritual, a devenit doar un fel de mîncare. Dar cîţi mai ştiu că doar bărbaţii erau îndreptăţiţi să taie o pasăre şi că pentru asta trebuiau să se împărtăşească mai înainte; sau că, în lipsă de o altă soluţie, şi gospodina putea să-şi taie găina, dar atunci trebuia să-şi pună o mătură între picioare? Ca şi în alte privinţe, ţăranul societăţii noastre domestice a făcut obiectul unei civilizări discursive care, în acest caz, a ignorat sau eufemizat relaţiile sale cu animalele. Orice copil de la ţară era martorul naşterii şi morţii fireşti, era familiarizat cu sexul şi cu sîngele. Dispărute din universul copilăriei, acestea au devenit fantasme urbane: aflăm despre sex din Playboy, iar despre moarte din ştirile prime time. Am pierdut contactul cu animalele reale, fie ele sălbatice sau domestice – constată Francis Wolff.

În locul lor, societăţile noastre postdomestice au făcut din animale fie o victimă, fie un fetiş. O victimă a bestiei umane, care le măcelăreşte, sau un fetiş al oamenilor cu suflet bun, care le îngrijesc. Peste 71 de milioane de familii americane trăiesc cu un animal de companie pe care au cheltuit în 2008 peste 43 de miliarde de dolari. Trebuie să salvăm deci animalele – şi natura în general – de om, marele (şi singurul) predator de pe pămînt: trăiască Animal Liberation Front! Am pierdut – fizic şi psihic – natura, pentru a o supune, acum o recuperăm moral şi homeopatic, pentru a ne linişti conştiinţa: salvaţi animalele, replantaţi copacii, condamnaţi omul! Culmea ipocriziei – cînd „omul“ este taman ţăranul, omul societăţii domestice, care totdeauna a convieţuit după rînduială cu animalele şi pădurile, iar salvatorul este activistul citadin înstrăinat de ordinea naturii!

Reversul acestei victimizări şi/sau fetişizări este ura. Nemaiştiind să ne purtăm firesc cu însoţitoarele noastre, respectîndu-le viaţa dimpreună cu viaţa noastră, fie le iubim în exces, fie le urîm peste măsură. În timp ce scriu aceste rînduri, Bogdan mi-a trimis un SMS despre moartea căţelei „maidaneze“ otrăvite de o doamnă elegantă care trecea pe stradă cu fetiţa ei de mînă şi care i-a dat animalului o caserolă cu mîncare. Mîncarea era otrăvită şi, pentru mai multă siguranţă, conţinea şi sticlă pisată – a constatat medicul veterinar care a încercat să o salveze.

Ce fel de oameni sîntem? Ce fel de animale sînt? În ce fel de lume trăim cu toţii? Iată, într-adevăr, un subiect tare „sensibil“...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Ce avere are „Lupul de la Rutieră”. Soția sa, fost viceprimar, conduce afaceri prospere la Râșnov
„Lupul de la Rutieră” a fost arestat preventiv pentru 30 de zile. Soția sa a fost viceprimar al orașului Râșnov și conduce afaceri prospere, care le-au permis să cumpere case și terenuri
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.