Biografia unui spectacol

Publicat în Dilema Veche nr. 351 din 4 - 10 noiembrie 2010
Branduirea optimismului jpeg

– De ce nu începe? întreabă domnul de lîngă mine. Are un trenci ponosit şi o servietă veche de piele. 

– Începe la 7, îi explic eu. 

– În ziar am citit că la 6. 

– La 6 au fost invitaţi oamenii, expoziţie, cocktail... 

– În ziar aşa spunea, la 6! 

Pauză. Un grup de elevi de la un liceu de elită din Bucureşti se foieşte de jur împrejur. Cîteva scaune sînt ocupate cu hainele lor. 

– Nu puteţi să strîngeţi şi voi hainele astea, că mai vine lume, l-am văzut şi pe domnul Emil Constantinescu, e şi domnul Stelian Tănase, sînt elite ale ţării noastre, aveţi şi voi puţin respect! li se adresează omul în trenci, revoltat, elevilor. 

– Cine e fiinţa asta? întreabă o fată, uitîndu-se lung la omul în trenci. După care îi face o poză cu mobilul. Toţi colegii rîd. 

– Nu mai există respect în ziua de astăzi! mi se adresează omul în trenci mie. 

Eu tac. El priveşte admirativ în jur. Sîntem la Sala Palatului. 

– Nu se mai construieşte acum aşa ceva!... Acum totul e cu investiţii străine, cică, da’ nu mai e nimic pentru oameni. Eu stau tot în bloc, de pe vremea lui Ceauşescu. Fără Ceauşescu nu aveam nici asta... 

Se stinge lumina în sală. Toţi elevii chicotesc. Începe filmul. O scenă din procesul lui Ceauşescu. 

– A, ştiu asta! exclamă un băiat cu mîinile petrecute pe după umărul celor două colege de lîngă el. Acum o să-l împuşte, stai să vezi... 

Nu-l împuşcă. Urmează scena morţii lui Gheorghiu-Dej. 

– Aoleu – ţipă o fată – să nu-mi spui că acum o să-mi arate şi cadavre! 

– Ăsta cine e? se interesează o alta. 

– Gheorghiu-Dej, fată, n-auzi? 

– Ce nas mare are! comentează o voce de băiat. 

– În puii mei, mi-am agăţat o unghie! se aude o voce de fată. 

Trei elevi ies din sală şi se întorc peste cîteva minute cu trei pungi de sticksuri. Le împart, veseli, între ei. Cineva fotografiază ecranul cu mobilul. Altcineva trimite un SMS. 

O scenă de la un revelion. Cîteva fete de pe rîndul din faţa mea se ridică în picioare şi încep să danseze pe ritm de house. Toată lumea rîde. 

– Tu, uite ce coafură avea şi aia! 

– Aşa era trendy, fată!... 

Omul în trenci îmi pune discret mîna pe umăr şi se apleacă la urechea mea: 

– Aşa am cunoscut-o eu pe nevastă-mea. Am dansat-o toată noaptea de am zăpăcit-o... chicoteşte el şi îmi dă, complice, un cot în coaste. 

Alt grup de elevi iese din sală şi se întoarce cu floricele. Le împart apoi şi pe astea. Dinspre omul cu trenci se aud nişte oftaturi. Am impresia că plînge. 

– Am fost şi eu acolo, îmi arată el cu degetul ecranul, unde e o scenă de la cutremur. M-am oferit voluntar. Eram la IMGB, muncitor, şi m-am oferit voluntar, să ajut să scoată oamenii de sub dărîmături. Am găsit o bătrînă, săraca, cu picioarele zdrobite, dar restul era întreagă, aşa cum a căzut blocul pe ea, cine ştie... Şi ţinea în braţe un căţel mic şi alb, care încă mai trăia... 

De data asta plînge cu siguranţă. 

Ceauşeştii jucînd volei cu tovarăşii. Ea are o fustiţă de stambă şi ţopăie pe lîngă minge. El nu se mişcă de lîngă fileu, de care mai trage din cînd în cînd, înciudat, ca să treacă mingea dincolo, la adversari. 

Rîsete copioase în toată sala, aplauze. 

– Andrei? ţipă o fată în mobil. E Andrei! – anunţă apoi pe toţi cei din gaşcă. Nu ştiu cînd dracu’ se termină că ne-am plictisit! Vii să ne iei cu maşina? Oau, vine Andrei să ne ia cu maşina, fetelor! 

Filmul a ajuns de-abia pe la jumătate. 

– Auzi, da’ ăştia nu bagă pauză de publicitate? întreabă un băiat din spate. 

– Azi nu se mai construieşte aşa ceva! repetă omul în trenci şi arată cu degetul spre ecran, unde e o scenă de pe şantierul Casei Poporului. E cea mai mare clădire din lume, ştiţi, nu? mă mai iscodeşte el. 

Se termină filmul. Ies printre primii şi îmi aştept prietenii la intrarea în Sala Palatului. 

– Asta ar fi fost culmea, să ne mai pună şi să plătim! mai aud eu, înainte de plecare, o voce din grupul de elevi lîngă care am stat pe parcursul filmului. 

– Cred că am pierdut metroul... îmi aruncă, în treacăt, omul cu trenci şi dispare înspre Universitate. 

Ne adunăm cu toţii, în final, şi ne repezim spre primul bar. Efectiv nu mai avem răbdare să comentăm filmul lui Ujică, Autobiografia lui Ceauşescu. Toate barurile de jur împrejur sînt însă pline cu grupuri de oameni ieşiţi de la film. Găsim în cele din urmă o masă, ne aşezăm şi comandăm rapid cîte o votcă. Apoi evocăm şi comentăm scenă de scenă, pînă tîrziu în noapte. 

– Parcă am fi fanii Naţionalei după un meci pierdut de campionat european. Trebuie să disecăm şi noi cum de a fost posibil, nu?... zîmbeşte un amic.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
Trufia îngroapă România. De ce nu putem fi cel mai de preț aliat pentru Occident: „Suntem ca ruda aia săracă...”
România nu reușește să profite de oportunităţi și să-și exploateze potențialul. Marius Ghincea, profesor la Universitatea Johns Hopkins, explică ce-i lipsește României.
image
Netflix, accesat doar din propria locuinţă. Compania ia măsuri drastice: care va fi singura excepţie
Netflix urmează să ia măsuri drastice, astfel încât utilizatorii să nu îşi mai poată împărţi contul cu alte persoane. Decizia a venit, după ce datele statistice au arătat că peste 100 de milioane de utilizatori din întreaga lume folosesc, de fapt, contul altcuiva.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.