Arta paricidului la români

Publicat în Dilema Veche nr. 422 din 15-21 martie 2012
Branduirea optimismului jpeg

Una dintre cele mai impresionante scene din documentarul lui Vlad Petri despre revoltele din ianuarie este aceea a unui lung schimb de replici dintre o doamnă mai în vîrstă, descinsă parcă din alt film (ceva de genul gospodinelor salutîndu-i pe mineri) şi un mic grup de tineri furioşi. Singură, izolată, cu vocea mică, dar fermă, aceasta îl acuză pe cel mai vocal dintre tineri de toate violenţele din Piaţă şi sfîrşeşte prin a-l trimite la plimbare pe motiv că e beat. Nu era. Urmează o tiradă revoltată şi cumplit de sinceră a tînărului despre generaţia acestei doamne (şi aceea a părinţilor acelor tineri): ne-aţi furat viitorul şi speranţele Revoluţiei, douăzeci de ani nu aţi fost în stare decît să vă supuneţi unora şi altora şi să puneţi umărul prin laşitatea voastră la distrugerea ţării. Ce aţi făcut pentru ca urmaşii voştri să trăiască mai bine? – repeta tot mai revoltat tînărul. Eşti beat! – se apăra tot mai slab doamna. Într-un final, intervin alţi doi tineri şi, întorcînd spatele doamnei, îi aruncă sastisiţi peste umăr: O seară bună, doamnă, o seară bună! Exit o întreagă generaţie...

La prezentarea publică a aceluiaşi film, cea mai sugestivă scenă a fost intervenţia unui student, participant la revoltele din Piaţă, care s-a adresat invitaţilor înşiraţi în faţa publicului: Se pare că Piaţa nu şi-a atins scopul dacă acum, la prezentarea evenimentelor de acolo, noi stăm tot aici, în sală şi ne uităm la dumneavoastră, „reperele epistemice“, tot acolo, pe scenă, în faţa noastră! Aplauze în picioare din partea tinerilor din sală... Nu era doar o simplă problemă de amplasare a scaunelor, ci o „pildă“, o modalitate spaţială de a exprima o poziţie – şi opoziţie – generaţională.

La o scară mai largă, aceeaşi atitudine s-a impus în Piaţă prin respingerea oricărui reprezentant al clasei politice sau a personalităţilor publice de orice fel – ba chiar a însăşi acestei idei de lider. De asemenea, oricine deschide orice fel de forum, va lua act inevitabil de o avalanşă de injurii la adresa politicienilor în general, a intelectualilor lui Băsescu, a elitelor, a acestei întregi „generaţii expirate“.

Dar oare nu ceva similar s-a întîmplat – şi se continuă în mare măsură – şi cu generaţia mea şi revolta ei anticomunistă, la fel de categorică şi integrală? Motivele sînt altele, oamenii sînt diferiţi, modurile de respingere nu sînt aceleaşi, dar ceva profund pare să traverseze generaţiile: predecesorii au distrus ţara şi ne-au furat viitorul, care trebuie să (re)înceapă cu noi.

Să mergem însă mai departe pe firul timpului. Cartea lui Lucian Boia despre elita intelectuală românească între 1930 şi 1950 se deschide cu un capitol dedicat „ofensivei tinerilor“. George Călinescu – un „reper epistemic“ deja „expirat“ la cei treizeci de ani ai săi – trata această viitoare „generaţie de aur“ drept genul „mucosus“, care „te întreabă de vîrstă şi-ţi dă un respect invers proporţional cu numărul de ani“. Concluzia sa era categorică: „trecem printr-o fază de neseriozitate culturală umoristică“. „Mucoşii“ erau Comarnescu, Eliade, Noica & compania. La rîndul lor, aceştia afirmă, prin pana lui Polihroniade, că „trăim o epocă de jalnic ruralism cultural în care suprema ţintă creatoare este reproducerea credincioasă a balegii străbune“. Eugen Ionescu este la fel de categoric, revoltîndu-se împotriva acestei culturi a predecesorilor, „caracterizată printr-o uimitoare confuzie de planuri, printr-o unică lipsă de simţ critic“. „Expiraţii“ sînt în acest caz nu doar Vlahuţă sau Coşbuc, ci şi Camil Petrescu, Arghezi sau Ion Barbu. Retrospectiv, Cioran sintetizează spiritul generaţiei sale în aceşti termeni: „Îi dispreţuiam pe «bătrîni», pe «ramoliţi», adică pe toţi cei care depăşiseră 30 de ani (...). Lupta dintre generaţii ne apărea drept cheia tuturor conflictelor şi principiul explicativ al tuturor evenimentelor“. Din nou, alte vremuri, alţi oameni, alte mize. Dar acelaşi patos paricid!

După cum observa un prieten psihanalist, românii ca popor (modern) par a avea o problemă oedipiană a transmiterii. Generalizînd poate excesiv, dar nu fără rost, am putea spune că, odată cu modernitatea noastră naţională, reiterăm un acelaşi model de psihologie colectivă: ne omorîm părinţii, dar ne venerăm (stră)bunicii. De la junimişti la actuala Piaţă a Universităţii, societatea, lumea noastră întreagă se strică periodic (şi se strică...), de vină fiind stearpa (sau criminala) generaţie a predecesorilor. Nimic nu mai este ca pe vremea strămoşilor (mitul voievodal la Eminescu, mitul generaţiei interbelice la actualii anticomunişti...), drept care istoria trebuie să (re)înceapă cu noi, actuala generaţie (indiferent de vîrstele biologice ale acesteia). Nimic nu este de preluat de la „părinţi“, totul trebuie (re)construit ab initio, de la regimuri politice şi instituţii la nume de străzi, imn sau arhive. Avem, în consecinţă, personalităţi paradigmatice, adulate mai ales post-mortem, dar nu prea avem şcoli care să continue, sui-generis, opera acestora după trecerea lor în nefiinţă. Avem repetate izbucniri de creativitate (adesea surprinzătoare) pe care sîntem tentaţi de fiecare dată să le percepem drept „renaşteri“, dar am ratat sistematic Renaşterea.

Nu mă întrebaţi de ce, încă de cînd eram adolescent mi-am pus această problemă, dar deocamdată n-am găsit un răspuns. Dacă mă uit însă acum în biroul unde scriu aceste rînduri, văd deasupra capului meu chipul bunicului (ce om, ce generaţie, ce lume!...), dar printre cele 22 de fotografii de familie înşirate în colţul camerei nu e nici una cu tatăl meu. Surprinzător, nu am realizat pînă acum acest lucru!...

Vintilă Mihăilescu
este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât a ajuns să coste un apartament cu două camere la București. „Se dă cu tot cu Mercedes?”
Prețurile apartamentelor cresc de la o zi la alta în București și în marile orașe, dar cererea mare face ca proprietarii lor să reușească să le vândă indiferent de preț. Cu toate acestea, mulți au remarcat cu surprindere cât a ajuns să coste un apartament în București.
image
Pilot britanic de la Baza Kogălniceanu: „Am putut vedea dronele Shahed intrând în Odesa“
Șase avioane RAF Eurofighter Typhoon sunt așezate pe calea de rulare, cu două motoare turate, în timp ce personalul de la sol se grăbește să adauge ultimele detalii înainte de decolare.
image
Surprize de infarct pentru români în drum spre Grecia. „Capcanele”, reactivate după 3 ani: „Aveți grijă să țineți dovada, niciodată nu se știe”
Una dintre cele mai populare destinații pentru români, Grecia, e la mare căutare și în acest an. Doar că mulți dintre ei au parte de surprize de infarct pe șoselele ce duc spre stațiunile elene.

HIstoria.ro

image
Care a fost singurul trofeu european câștigat de o echipă națională de fotbal a României?
Pe 29 aprilie 1962, aproape 80.000 de spectatori au ținut să fie prezenți la finală, pe „23 August”.
image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î