Anul I după Brucan

Publicat în Dilema Veche nr. 358 din 23 - 29 decembrie 2010
Branduirea optimismului jpeg

Nu vă supăraţi, aici e scara 3? – o întreb eu pe femeia care spăla geamurile de la intrarea în bloc. 

Nu, asta-i 2, în stînga e 3 – îmi răspunde ea fără a se opri din lucru. Mă duc aşadar la scara următoare, urc la etajul I şi sun la uşa din dreapta, aşa cum aveam instrucţiunile. Nimic. Mai sun o dată, aştept, bat apoi discret în uşă, tot nimic. Asta e, m-a chemat degeaba. Scot o foaie de hîrtie şi scriu un bileţel, după care mă aplec să-l strecor pe sub uşă, aceasta se deschide brusc şi o bîtă de baseball zboară deasupra capului meu.  

Ce cauţi, mă, ****? – îmi aruncă în faţă un domn bine îmbrăcat şi cu ochii ieşiţi din orbite de furie. 

O caut pe doamna L. – dau eu să-i explic.

Cauţi pe mă’ta, las’că o să chem eu poliţia să vedem ce cauţi tu aici în blocu’ nostru! – îmi replică domnul cel supărat şi ridică din nou bîta spre mine. 

Nu mai stau de explicaţii şi o iau cît pot de repede pe scări în jos. Mă întorc la prima scară. Nu e, dom’ne, scara 3, ţi-am spus – mă întîmpină femeia cocoţată pe o scară şi agitînd o cîrpă udă în mînă. Ba da... – îi arunc eu peste umăr şi urc la etajul I. Ia să chem eu administratorul să te ia la întrebări... – mai aud eu vocea supărată a femeii. 

Sun din nou la uşa din dreapta şi mă îndepărtez, prudent, cîţiva paşi. Îmi răspunde doamna L., îi dau hîrtiile şi plec. La ieşire mă întîmpină administratorul blocului care dă să mă apuce de mînecă. Femeia agită mopul ameninţător în direcţia mea. Nu mai am răbdare să mai stau, mă smucesc din mîinile administratorului şi ies fără să privesc în urmă. Îmi găsesc maşina cu un ştergător de parbriz îndoit şi făcut praf. Îl scot de tot, mă sui în maşină şi o şterg ca un maidanez ud şi hăituit. Pe drum, mă gîndesc că nu am vrut decît să las nişte hîrtii la casa unei contabile, atît... Ajuns acasă, încui poarta în urma mea, mă sui în birou la mine şi mă încui acolo. Ascult muzică şi, după o vreme, mă liniştesc.

Se apropie Crăciunul. A trecut primul an după cei douăzeci în care Brucan ne anunţase, sarcastic şi spre furia (probabil) a tuturor, că douăzeci de ani nu o să ne fie uşor. Nu ne-a fost, dar lucrurile s-au schimbat mult mai mult decît am fi putut noi să ne imaginăm atunci. Sîntem, într-un fel, cu totul altă ţară. Dar parcă şi oamenii sînt alţii – sau altfel...

Ce am păţit, ce ni s-a întîmplat?

Sărăcie? Desigur, dar îmi aduc aminte şi acum de baba Roşu din Duţeşti, care culegea mere pădureţe vara ca să aibă din ce să-şi facă o fiertură iarna. Asta era „înainte“. Am întîlnit şi acum mulţi astfel de oameni, dar parcă mai puţini. Marea majoritate au mai mult şi mai multe decît în urmă cu 20 de ani, chiar dacă nu-şi permit, eventual, multe lucruri pe care mulţi alţii le au.

Nesiguranţă? Da, aici lucrurile sînt mai complicate. Atunci exista, într-un fel, siguranţa unei vieţi lipsite de griji, căci lipsite de şanse. Acum s-a instalat îngrijorarea ce însoţeşte diversitatea şanselor şi cvasiobligaţia morală de a-ţi demonstra valoarea profitînd de ele. Nu ştim însă şi cum, nu ne-a explicat nimeni modul de întrebuinţare al competiţiei. În consecinţă, fiecare are astăzi ceva de demonstrat – şi în ultimă instanţă de demonstrat sieşi propria valoare. A apărut astfel un fenomen nou şi derutant: angoasa (ne)reuşitei. Şi cu cît frica (de a nu reuşi, de a nu se vedea că ai reuşit, de a nu fi reuşit atît cît ar fi fost cazul sau cît a reuşit vecinul etc.) este mai difuză, mai fără obiect precis, cu atît agresivitatea este şi ea mai freatică, mai generalizată şi mai permanentă.  

Atunci statul avea monopolul violenţei. Acum, aceasta este prima care s-a democratizat. Cît timp îl mai ţin genunchii, fiecare român se visează astfel un Alpha Terminator. Intră cu pumnii încleştaţi şi cuvintele ghintuite în competiţia reuşitei şi îşi apără cu ochii bulbucaţi şi vorba groasă orice redută cucerită. În timpul liber, împarte, preventiv, pumni şi/sau înjurături în toţi cei din jurul său, căci toţi – cu excepţia mamei, a fiului şi eventual a Sfîntului Duh – sînt suspecţi prin definiţie de a-i vrea răul. Angoasa (ne)reuşitei nu-i dă pace nici în somn...

În tot acest vacarm darwinian, visez tot mai des la pacea socială. Nu la pacea universală, nu la vreun nou flower power sau la vechiul lux, calm şi voluptate. Nu, îmi doresc doar ceva mult mai lipsit de pretenţii: o conflictualitate cu miză, o violenţă doar la nervi, chiar şi o bătaie la locul ei, dacă e musai, mă rog, o minimă normalitate care să ne ajute să realizăm că nu trebuie neapărat să demonstrezi tot timpul că ai reuşit în viaţă pentru a-ţi trăi viaţa. Şi în care să ne aducem aminte, măcar de sărbători, că viaţa e în altă parte.  

Se apropie Crăciunul. Odată cu el şi comemorarea a douăzeci şi unu de ani de la Piaţa Universităţii. Pe atunci strigam cu toţii „Fără violenţă!“. Şi credeam că se poate... 

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte a sa este Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
image
O mamă a dezvăluit cinci lucruri pe care le interzice copiilor săi după ce a lucrat la o unitate de terapie intensivă pediatrică
Mamă a patru copii, femeia a împărtășit lista celor cinci lucruri care nu trebuie făcute de copii, după ce a lucrat într-o unitate de terapie intensivă pediatrică (ICT).
image
Motivul inteligent pentru care centrele comerciale nu au ferestre
Există mai multe explicații pentru care mall-urile limitează ferestrele.

HIstoria.ro

image
Care a fost singurul trofeu european câștigat de o echipă națională de fotbal a României?
Pe 29 aprilie 1962, aproape 80.000 de spectatori au ținut să fie prezenți la finală, pe „23 August”.
image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î