Adio, arme...

Publicat în Dilema Veche nr. 369 din 10 - 16 martie 2011
Branduirea optimismului jpeg

Zapez obosit printre zecile de canale. Toate sînt italiene. Caut unul de ştiri, un Euronews, ceva, să aflu ce se mai întîmplă în Libia, dar nu găsesc. Prind însă cu coada ochiului o declaraţie recentă a lui Berlusconi, cum că învăţămîntul universitar de stat nu produce adevăraţi specialişti, utili societăţii, şi că, în consecinţă, trebuie sprijinit învăţămîntul privat. Să fi ajuns Spiru Haret şi pe la ei? În orice caz, îmi sună cunoscut, aşa că închid televizorul. 

Atmosfera la universitate e cam ca la noi. Cînd am intrat în sală să ţin cursul anunţat de trei luni de zile, nu erau decît vreo doi, trei doctoranzi şi nimic nu funcţiona. Am ieşit nervos să fumez o ţigară. Cînd m-am întors peste un sfert de oră, totul se mutase în altă sală, care se umpluse, iar aparatele fuseseră puse în funcţiune de către un asistent de la alt departament, care trecea întîmplător pe acolo. În pauză l-am întrebat pe responsabilul şcolii doctorale ce se mai aude cu banii mei pentru cursul de anul trecut. S-a uitat blazat prin mine şi mi-a spus că el are de primit 3000 de euro de trei ani de zile. N-avem ce face, totul trece acum prin administraţia centrală, noi am depus de mult dosarul şi acum aşteptăm...  – mi-a mai explicat acesta. Eu nu mi-am primit salariul de două luni – şopteşte, timid, şi asistenta directorului. Şi asta îmi sună cunoscut, aşa că mă întorc la ore.

Săptămîna următoare încep doctoratele. E ultima serie dintr-un program frumos de „doctorat european“, pus la cale de vechea mea prietenă de la Universitatea din Perugia, împreună cu un grup de colegi cu care colaborez de ani buni de zile. Am alcătuit de la începutul anilor 1990 o plăcută şi eficientă asociaţie a europeniştilor şi de atunci am derulat împreună zeci de proiecte şi am organizat şi mai multe conferinţe. Realizez brusc că este ultima noastră întîlnire şi îi anunţ şi pe ceilalţi, ca şi cum aş fi avut o mare revelaţie. Lasă cu toţii ochii în pămînt. Asta mă gîndeam şi eu – mărturiseşte M., sufletul acestei asociaţii, care tocmai a fost pensionată de la universitatea din Bruxelles. A doua zi i-au desfiinţat şi centrul de studii balcanice, opera sa de o viaţă. Facem un fel de bilanţ, ca nişte bătrînei în Cişmigiu care se uită pe pagina cu morţi din România liberă. Realizăm că majoritatea s-au pensionat sau s-au retras în bîrlogul lor şi aşteaptă să le vină rîndul. Pentru restul, nu mai sînt bani nicăieri şi nici unul dintre noi nu mai este dispus să-şi ia pe cocoaşă dosare europene din care nu înţelegem nimic, în care tot ce ni se pare nouă important nu interesează pe nimeni şi tot ce ni se cere ni se pare în cel mai bun caz deplasat. Asta e, s-a mai încheiat un ciclu – îmi zic eu în sinea mea. Apoi realizez că, de fapt, dispare o lume.

La ieşire, dau nas în nas cu P. Tocmai m-am pensionat şi acum am trecut să-mi iau boarfele – mă anunţă acesta, înainte de a apuca eu să-l întreb ce mai face. Nu vreau să mai trec pe aici, e deprimant, toată lumea se ceartă cu toată lumea, toţi aleargă după tot felul de proiecte „sustenabile“... – mai adaugă el. După care, la despărţire, îmi aruncă peste umăr, cu acea încredere ciudată a intelectualilor occidentali în sîngele tînăr al esticilor: Rezistaţi şi pentru noi!... 

Singur la un espresso, realizez că, în parohialismul nostru, avem impresia că numai la noi se întîmplă toate relele din lume, că dacă am schimba preşedintele, guvernul, un ministru sau altul, lucrurile s-ar îndrepta. Desigur, şi acest lucru este posibil. Într-o oarecare măsură. 

În esenţă însă – şi limitîndu-mă la lumea academică – „spiritul Bologna“ este o schimbare generală. Universitatea colegială, inventată de bătrîna Europă, a murit, iar legea românească a învăţămîntului este bine văzută de noua Europă pentru că se înscrie hotărît în acest trend managerial şi corporatist. Micile şopîrliţe dîmboviţene prin care politrucii educaţiei noastre îşi plătesc poliţe sau îşi fac servicii reciproce nu interesează pe nimeni. Bologna must go on! Statul se retrage peste tot din educaţie şi lasă Piaţa să regleze cunoaşterea. Iar aceasta, avînd de regulă doar interesul imediat drept singură viziune, transformă totul într-o inginerie birocratică închinată zeului eficienţei. Rezistaţi şi pentru noi... Zîmbesc, aducîndu-mi aminte de speranţa lui P.  Singura noastră „rezistenţă“ se face auzită, firav, doar cînd vine vorba de salarii şi pensionări. Asupra principiului însuşi nimeni nu are nimic de zis. Mai mult, dacă Occidentul, care a inventat această nouă doxă, şi-a format între timp şi anticorpii, tot mai multe universităţi şi cadre didactice elaborîndu-şi strategii, fie ele şi firave, de delimitare faţă de excesele spiritului antreprenorial, la noi ingineria birocratică devine scop în sine, corectitudine politică, adevăratul „spirit european“. A avea reţineri de principiu, a critica sistemul Bologna este încă perceput la noi ca un fel de criptocomunism, un stîngism cu care nici măcar PSD-ul n-ar îndrăzni să se asocieze. 

Îmi termin cafeaua şi mă întorc la ultima noastră şedinţă. Se termină rapid, fără prea multe întrebări şi comentarii. Toată lumea are gîndurile în altă parte. Este prima dată cînd nu regret că plec din Italia. Cînd ajung acasă, îmi pun un pahar cu vin şi mă aşez în faţa televizorului să aflu ce s-a mai întîmplat între timp în ţară. Zapez obosit printre principalele noastre canale de ştiri. Irina rămîne cu Irinel! – aflu de pretutindeni. Închid televizorul şi mă înfăşor în somn.

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte a sa este Sfîrşitul jocului. România celor 20 de ani, Editura Curtea Veche, 2010.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

Vladimir Putin FOTO SHUTTERSTOCK
Planul lui Putin înainte de război: Ucraina urma să fie anexată până în august
Un think-tank britanic din domeniul apărării și securității a publicat detalii despre planul președintelui rus Vladimir Putin de dinainte de a ordona invazia în Ucraina, relatează Sky News.
pod blaj jpg
Podul futurist inaugurat la Blaj de Ziua Națională a României. Investiția a fost de 3 milioane de euro
Un pod spectaculos din punct de vedere arhitectural a fost finalizat și inaugurat la Blaj de Ziua Națională a României. Investiția a fost de 3 milioane de euro.
Dorin Chiotea FOTO Facebook
Scandal în TVR pe tema Mondialului! Dorin Chioțea îl face praf pe Dan Turturică, șeful instituției
Revoltă în TVR. Șeful televiziunii publice, luat la țintă de un jurnalist.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.