TÎLC SHOW

Cînd rudimentarismul scoate capul atît de hotărît, ca la Caracal, mereu e caz de delir național. Parcă am afla pentru întîia oară cum stăm. Disprețuim și miștocărim profund ideea de stat, ca administrație și instituții ale sale. Dispreț

Mă irită și acum cînd oamenii cred că aș vrea să am o poziție publică, „o sinecură“. M-am simțit atît de vinovat că nu am putut face ce mi am dorit în timpul perioadei foarte scurte (nouă luni) cît am lucrat la guvern, încît am donat toți banii pe car

Bine, veți spune, are un „motiv“ venețianul, dar tot ceea ce orchestrează el ulterior (farsa adulterului Desdemonei, terminată cu moartea femeii și sinuciderea generalului) se arată a fi de o răutate mult peste conotațiile nemulțumirii pers

În cazul lui amnistie, oscilaţiile de accentuare sînt de mirare mai ales cînd apar în vorbirea juriştilor, adică a celor care ar fi trebuit să fie familiarizaţi cu forma rostită a cuvîntului (eventual şi cu etimologia lui). E drept, abaterile de la normă sînt contagioase; unii

Dacă procesul de selecție și de repartizare pe posturi ar funcționa echilibrat, pe baza notelor, descendent, s-ar ocupa posturile vacante. Sînt trei posturi, să spunem, cinci candidați, primii trei au note peste 5, le ocupă cei care au ob

Reţeta e simplă: ia o persoană cu o oarecare notorietate, mai ales în media tabloidă, şi pune-o să facă un lucru pe care oamenii nu sînt obişnuiţi să îl vadă la televizor, acţiunea petrecîndu-se într-un loc public. Bang! Viral! Dar stai! Se poate şi m

Cred că rădăcinile reacției autorităților trebuie căutate tocmai în comunismul de care credeam că am scăpat acum 30 de ani. Comunismul e cel care a pervertit toate instituțiile statului pe termen, iată, extrem de lung. Comuniștii au copiat model

Și abia atunci cînd ești cît pe-aci s-o lovești cu piciorul fără s-o fi văzut, zboară contre son gré, țipînd: Săriți! Mă omoară nenorocitul!

Micul prins avesi si la tse pres? a articulat din nou băiatul, cu răspicată atenție pentru consoane. Da, aveam, văzusem o versiune cartonată pe unul din rafturi. Nu știu de ce, cartea era în română-engleză. Copilul a înșfăcat-o și a strîns-o la piept

Radu Lupu a avut mereu grijă să învăluie în discreție marea sa vocație. Arta lui nu este ceva ce trebuie promovat în văzul lumii, în piețe sau pe stadioane. Despre Radu Lupu s-a știut mereu că nu dă interviuri, că refuză să explice public ce fa

Prim-ministrul englez a gîndit următoarea așezare la masa liderilor, după cum relatează chiar el în memoriile despre al Doilea Război Mondial: președintele Truman în dreapta sa și Stalin în stînga. La un moment dat, într-o secvență stra

Fără banii de la sponsori, supervedetele astea nu vin la Bonțida din mărinimie. Poate că articulațiile fizice ale acelei lumi pîrîie cînd se adună peste cincizeci de mii de oameni într-o singură zi. Unii spun că creșterea nu e bună. Vor ca locul a

Mama și-a modificat rochia aia azurie cred că de vreo zece ori, căci trebuia să întrețină o casă cu un alcoolic și cîteva rude foarte sărace care ar cam fi murit de foame fără ea. Spre sfîrșitul carierei, mama a transfo

Mai precis, mintea lor nu vrea nici să „se declanșeze“, nici „să se dezvolte“, nici să „se activeze“, nici să „se materializeze“ cumva. Mă întreb, prin urmare, consternat: să fie țara noastră imposibil de supus recentelor explorări disciplinare? Să fie oare neurofilozofia inutilă, lipsită carevasăzică de „obiect“ și „cadru“, în eterna și fascinanta Români(c)a?

Aselenizarea mai implică o problemă lingvistică, larg dezbătută în spaţiul anglo-saxon, dar care nu a atras foarte mult atenţia la noi. Dispute şi chiar analize acustice au căutat să

Nu putem nega, desigur, capacitatea unor grile de a evalua cunoștințe, informații, care sînt la rîndul lor parte a curriculum-ului național, mai ales la unele discipline, cele care fac part

Imaginile cu Eugen Neagoe intrînd în colaps în timpul meciului Dinamo-Craiova se lipesc pe retină precum napalmul de pieile vietkongilor. Îl vezi direct, omul se scurge încet înspre part

Era o seară de iulie și ne uitam la Lună. Fiul meu mi-a atras atenția asupra fenomenului curios prin care, uneori, ea pare luminată dintr-o direcție ușor diferită de cea unde tocmai a apus Soarele. Tot atunci am comentat că era aproape rotundă, într-o formă de D mai umflat și, drept urmare, chiar în noaptea următoare avea să fie plină.

Aseară, în chiar secunda în care am ajuns pe plaja Histriei, un pescăruș se ridica de lîngă stuf cu un șarpe de apă în gheare. Adică exact așa cum apare vulturul cu delfinul în ghear

„Scumpă doamnă Carp, ai avut mai mult decît partea D-tale de durere și, deși ne a despărțit o crudă deosebire de păreri, niciodată n-am încetat a mă gîndi la D-ta și la durerea Dumitale. În primăvara 1917, m-am dus la Țibănești să văd bolnavii de febră tifoidă și am depus în numele D-tale un mănunchi de lăcrămioare mirositoare pe mormîntul lui Petre al D-tal

Fluturii au zburat prin istoria marelui lider britanic încă din copilărie, cînd Winston alerga după vietățile colorate ori de cîte ori avea ocazia (și la cum îl știm pe Churchill, dacă nu avea oca

Nu e deloc o distracție ieftină. Dar nici noi, ăștia care ne plîngem, nu ne obosim să căutăm și locurile mai ieftine, de unde te poți alimenta cu de toate. Pentru că ele există. Spațiul festivalu

Părerea mea este că filozofia se fandosește atunci cînd repetă, în diverse contexte și, obligatoriu, cu inflexiuni pedagogic-coercitive, vechiul principiu înscris la intrarea în templul apolinic al Greciei antice (cunoscut drept „Oracolul din De

Şi mai riscantă a fost decizia vechiului DOOM (1982) de a impune forma adaptată brec (DEX: „punct obținut de un jucător de tenis împotriva adversarului său atunci când acesta are serviciul“); ediţia din 2005 a revenit la forma break (cu pronunţia

La bacalaureat, profesoara lor de latină a împărțit subiectele rezolvate în sala de examen, dar ei, cu care se certase înainte, nu i-a dat, lăsînd-o să se descurce. S-a descu

O altă poveste. Acum se croşetează poveşti la gura sobei istoriei. Pentru că toate Simonele sînt de poveste. Unele ne-au tăiat pe suflet, altele ne-au fardat destinul, ca acum, cînd ne tragem toţi în poză cu regina de Wimbledon pentru pagina întîi în toate lum

Micul dejun în Piaţa Navona mi-a adus aminte de ce scria Jean d’Ormesson, cum pleca în cîte un week-end cu vreun prieten, de la Paris, cu mașina lui sport roşie, şi nu se oprea pînă la Roma, în Piaţa Navona (care-i plăcea grozav), unde comanda ceva de

Schliemann și-a schimbat părerile despre care nivel al Troiei ar putea corespunde orașului homeric. Sună foarte prost să invalidezi tot ce-ai scris pînă atunci, dar care e alternativa? Să ții cu dinții de ipoteza propusă în primul tău articol, ind

Anul acesta, întreaga Europă civilizată comemorează împlinirea a 500 de ani de la moartea lui Leonardo da Vinci. Mai mult mai mai puțin cultivați, oamenii de azi și-l amintesc pe Leonardo pentru diferite motive. Cred că cei mai mulți știu despr

Parfumierii și-au ales atît opere de artă foarte cunoscute, cît și unele mai puțin populare. Mona Lisa, de exemplu, a rămas neparfumată (ar fi fost o alegere prea simplă, zic parfumierii), în timp ce Venus din Milo și-a primit aromele corespunzătoare.

Nu e vorba doar despre lipsa de educație, mulțimi așa-zis inepte, prăpăstii între lumi și lipsă de comunicare. E, în primul rînd, o lipsă de conținut real, concret, a ceea ce înțelegem prin bun-simț. Din ce în ce mai mulți oameni de la care nu te-ai a

Comuniștii, de exemplu, au fost mari maeștri în a copia și a deturna legi de tip occidental pe care le aplicau într-un mod „original“.

În balenă trăiesc, de altfel, cetățeni ai multor triburi (din care unii evadează, zice Lucian, ca un școlar sigur pe el, prin „branhiile“ balenei…).

În vremea lui Mill, libertatea devenea conștientă de sine. Oamenii – cel puțin cei din spațiile european și american – începeau să conștientizeze libertatea ca stare socială.

În 1926, Prințul Albert, Duce de York, viitorul Rege George al VI-lea (tatăl Reginei Elisabeta a II-a), a jucat în turneul de dublu masculin de la Wimbledon.

Un sat mic de pe o mică insulă scoțiană avea și el ducele și ducesa lui. Oamenii își făcuseră acolo un castelaș pe care-l foloseau la vînătoare.

Dintr-o nație fomistă și încolonată la cozi, am ajuns acolo unde ne visam. Avem multe cîrciumi, plecăm de la supermarket cu coșurile încărcate, sărbătorim marile momente mîncînd sălbatic.

Într-o vară, George Washington a cheltuit 200 de dolari pe înghețată (echivalentul de astăzi a a peste 5000 de dolari). Probabil, la acel moment, Părintele Fondator al Statelor Unite ale Americii nu se gîndea că în viitor înghețata avea să devină  un ajutor de nădejde al armatei țării sale (sau poate o fi avut vreo idee?).

Inventator, desenator, pictor, sculptor, arhitect, savant, matematician, inginer, anatomist, geolog, astronom, botanist, cartograf, scriitor, preocupat de muzică, istorie și literatură. Ai zice că nimeni nu poate fi toate astea și ai crede că e vorba de cartea de vizită a unui escroc, dacă n-ar fi vorba de Leonardo da Vinci. Omul care chiar știa tot ce poate ști un om. Anul acesta se comemorează 500 de ani de la moartea (2 mai 1519) celui considerat a fi fost cel mai mare geniu al omenirii.

Ne găsim pe un teren al nimănui, de ani mulți încoace. Într-o zonă gri, a bîlbîielilor și bîjbîirilor. Singurele certitudini salvatoare și dătătoare de speranță sînt apartenența la structurile europene și nord-atlantice. În rest, provizoratul, scandalul, răzbunarea, modificarea legislativă, toate felurile de schimbări și reveniri, promisiunile neonorate, nepotismul și abordarea rudimentară a oricărui fel de strategie, toate astea se găsesc din belșug, nu e nevoie să le cauți ca să dai de ele. Al

În toate mitologiile lumii, răspîntiile stîrnesc fiori. La intersecția drumurilor se petrec mereu lucruri care scapă de sub control pentru că ceea ce, în general, era ordonat și previzibil pe o cale se dezordonează și se bulversează la impactul cu o altă cale. Direcțiile, clare pe orice drum, se relativizează la intersecții și pașii celui care străbate drumul nu mai merg inexorabil înainte. Pot fi la dreapta sau la stînga. Direcția pașilor nu mai este dusă de drum. Voința călătorului devine deci

Antichitatea are cîțiva ironiști de primă mînă, al căror staroste e Aristofan și al căror jeune turc (de limbă greacă) e Lucian din Samosata. Abia Renașterea recuperează integral registrul spiritual al ironiei și cînd o face, prin Erasmus, este tocmai datorită frecventării lui Lucian. Am recitit de curînd Istoria adevărată, un fel de parodie turbonucleară a Odiseii, scrisă acum 1800 de ani.

Cu aproximativ un an în urmă scriam un articol, „În contra perlelor de azi“, în care îmi exprimam rezerva față de show-ul din timpul examenelor pe care îl face presa folosindu-se de așa-zisele perle din lucrările elevilor. Vine acum timpul să spun cîteva cuvinte despre perlele profesorilor, nu din lucrări de pe la examene, ci din... cărți publicate de aceștia. Să explic.

Nigel Farage este urmărit de peste 100.000 mai puțini oameni decît Comisia Europeană. Video-urile postate au o medie de aproximativ 12.500 de like-uri – adică de o mie de ori mai mult decît majoritatea video-urilor produse din bani publici europeni.

Aristocratul din Atena iese dintr-o foarte serioasă tradiție filozofică „locală“, așa-zicînd, de care Shakespeare nu avea cum să fie străin. În celebrul lui „dialog“ Phaidon sau Despre suflet, Platon ne redă ultimele învățături ale lui Socrate către disci

Un cuvînt ca graffiti este, fără îndoială, un împrumut lexical necesar. Noţiunile pe care le denumeşte ar fi fost imperfect desemnate prin termeni ca inscripţii sau desene şi prea complicat descrise prin formule mai ample. În DEX, definiţia cuvîntulu

Citind Disco Titanic, romanul lui Radu Pavel Gheo, a simțit atît de intens dorința de a vizita locurile în care se desfășoară acțiunea, mai ales pe cele din Croația, încît a încercat să ajungă acolo. N-a reușit întru totul, a petrecut vacanța ma

Anul acesta, la Editura Publica s-a tradus biografia lui Del Potro, recent scrisă de jurnalistul sportiv Sebastian Torok, în traducerea Luminiței Paul. Cartea se intitulează Miracolul Del Potro, cu referire evidentă la miraculoasa putere de luptă și la reveni

Pentru a scurta perioada în care tînărul poate fi vindecat de fascinația lui, aș face alte cîteva recomandări. De îndată ce lucrurile ies din rutină, ia-i sculele din mînă și treci tu la treabă. Ai lăsat studentul să muncească pînă în clipa cînd se conturea

Acordul de la Versailles s-a născut mort, fiindcă valorile pe care le proslăvea s-au ciocnit cu stimulentele necesare menținerii lui în vigoare: majoritatea statelor obligate să-l respecte și să-l apere l-au considerat nedrept într-un fel sau altul –