Chef-i, bucătari, gurmeți, ciumeți

Publicat în Dilema Veche nr. 803 din 11-17 iulie 2019
Un italiano vero! jpeg

De fapt, bucătari nu. Ăștia nu se pun la calcul. Pentru că nu mai există ca meserie de soi. Îi găsești în cîrciumi obscure, în cel mai bun caz în alea „populare“. Ce e o cîrciumă „populară“? Un loc unde te duci să mănînci, de regulă, bine. Sau foarte bine. Unii ar spune „de-adevăratelea“. Și unde e lume multă. Și unde porțiile sînt mari. Uneori, atît de mari că te ia rîsul. Astea sînt locurile unde poți vedea ființe umane care mănîncă o ciorbă de burtă gigantică, dintr-un castron cît un lighean, după care, de parcă nu s-ar fi întîmplat nimic, cer o ceafă de porc, de dimensiunea capacului de butoi, aruncată pe-un platou cu cartofi prăjiți. La urmă, gîfîind și asudînd, nu rezistă fără să ia și-un farfuroi pe care sînt îndesați, sub un munte de smîntînă și dulceață de afine, trei papanași, fiecare dintre ei cam de mărimea unui arici bătrîn.

Pe-acolo mai găseși bucătari. Prin restaurantele neimportante, prin orașe mici, de provincie, și pe la cîrciumile pentru șoferi și navetiști, de la marginea drumurilor. În rest, doar chef-i. Bucătarul e, la cea mai înaltă treaptă profesională a aspirațiilor lui, un fel de mîna a doua, un soi de cîine de aport, în preajma unui chef. „Bucătar“. „Bucătăreasă“. Mda… Cuvintele astea sună, azi, în cel mai bun caz, drăguț. Le auzi și le pronunți cu o anumită doză de indulgență. Mai cu seamă atunci cînd vorbești despre plăcerile vinovate și despre ce-ai găsit tu într-un oraș din provincie, sau la marginea unui drum, sau la o bombă pentru tiriști. Eventual, povestești chestii de-astea la masă, cu prietenii, în așteptarea – bineînțeles că instruită și cunoscătoare – a felurilor pregătite de un chef, la un restaurant cu reputație. Ah, Doamne, ce nebunie ai putut să trăiești ! Ce pitoresc și ce amuzant ! Și povestești cu același aer cu care ai povestit și cînd ai fost la o „superaventură“, cînd te-ai dat pe tiroliană, ai mîncat la stînă și i-ai cunoscut pe ciobani, după care, îmbătat/îmbătată, de atmosfera aia (bine, poate și de la un cincizeci de palincă), ai mers un pic desculț/desculță. Ce „demență“ a fost…

E absolut normal să fie așa. Nu era să rămînem la mămăliga cu ceapă. Dintr-o nație fomistă și încolonată la cozi, am ajuns acolo unde ne visam. Avem multe cîrciumi, plecăm de la supermarket cu coșurile încărcate, sărbătorim marile momente mîncînd sălbatic. Recuperăm inconștient tot ce n-am avut, vreme de zeci de ani. Mîncare și televiziune. În plus, a venit peste noi și lumea contemporană. Și trăim, așa cum e firesc, tot amestecul ăsta plin de contraste. Unii spun că, brusc, ne-am domnit. Alții spun că a ajuns și aici, cît se poate de natural, valul atît de rapid al democratizării. Nu neapărat al democrației. Ci al democratizării. Adică al liberalizării accesului la absolut orice. De fapt, nu chiar orice. Că nu s-a liberalizat accesul la resurse. De orice fel vor fi fiind ele. Poate că s-a relaxat un pic. Dar nu s-a liberalizat. Porțile mari s-au deschis la consum. Acolo e marea sărbătoare. Și la arte. În absolut toate zonele ei. Pentru că e tot consum. Poți fi oricînd fotograf, pictor, poet, scriitor, regizor, actor, muzician. Poți fi și arhitect, și inginer, și peisagist. Poți să te exprimi în orice teritoriu dorești tu. Lumea e deschisă. Și, cu toate că, uneori, e cumplit de enervant, e bine și e minunat că e așa.

De fapt, ar trebui să sărbătorim zilnic pașii spre libertate. Chiar dacă liberalizarea e mai prezentă decît libertatea. Chiar dacă democratizarea e mai prezentă decît democrația. Traversăm și chestii foarte enervante. Dar e un preț absolut rezonabil dacă mergem spre o destinație bună. E suportabil să vezi zilnic niște melteni, niște impostori, niște rudimentari semianalfabeți sau niște închipuiți care-și dau aere, făcînd pe chef-ii. Se-ntîmplă oriunde, nu doar pe plaiurile noastre. E suportabil să-i vezi peste tot sau să ajungi la cîrciumile lor, să te jupoaie de bani, în cel mai obraznic mod cu putință, și să-ți mai pună și niște porcării în farfurie. Plus aerul că-ți fac o favoare, te educă, te ridică din meltenism și te fac, brusc, domn sau doamnă. Te împărtășesc, adică, aidoma unor sacerdoți, săltîndu-te pe o treaptă superioară a umanității. Sigur, le dai un purcoi de bani pe chestia asta. Dar „merită“. Ai „evoluat“. Ești „în altă ligă“. Fiind în altă ligă, nu le poți pune farfuria-n cap. Pentru că te‑a luat flama și-ncepi și tu să ai senzația că te pricepi. Și-aici închizi, fără să știi, zaua din lanțul de impostură. Imiți ca un papagal sau ca o maimuță ceea ce vezi în jur, la unii. Ca să ieși din mulțime. Să te remarci. Să fii connaisseur. Papagalul și maimuța o fac profund adevărat. Noi o facem și ca să părem altceva decît sîntem. E colosală diferența. Dar e și o parte a farmecului irezistibil cu care sîntem dotați. Iar snobismul poate fi, neîndoielnic, un soi de anticameră a unei forme de cunoaștere, de descoperire. Cu toții putem să străbatem traseul ăsta. Exact așa cum și impostura e foarte bine distribuită. Nu scapă nici unul dintre noi de adăparea din elixirul ei.

Toate enervările astea merită. Sau „se merită“, cum zic unii. ­Connaisseur-i, desigur. Dacă trebuie să suporți fițele unor impostori ridicoli și enervanți, autointitulați chef-i, ca să înveți să mănînci mai bine, să te bucuri de ce ai în farfurie, să nu mai arunci ca un descreierat tone de alimente, să te mulțumești cu mai puțin și cu mai rafinat, să cunoști satisfacția de a găti cu drag pentru prieteni și cunoscuți, să sărbătorești actul de a mînca și nu să sărbătorești mîncînd maniacal, dacă înțelegi că explorarea a ceea ce mănînci și bei face parte din evoluția ta ca ființă civilizată, atunci toate astea merită nervii și supărările colaterale. Iar uneori plătești atît de mult, că nu-ți permiți să fii atît de prost, încît să recunoști că ai fost victima unui impostor. După cum există și bucătari în fața cărora chiar merită să-ți scoți pălăria.

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Fiul unui miliardar recunoaște implicarea în moartea unei studente: „un accident sexual“
Fiul unui miliardar yemenit și-a recunoscut implicarea în moartea unei studente norvegiene găsite violate și strangulate în Mayfair, dar nu se va întoarce în Marea Britanie pentru a compărea în fața justiției.
image
Două familii de romi din Timișoara, urmărire cu mașinile la Strasbourg: cinci morți și patru răniți VIDEO
Tragedie în două familii cunoscute de romi din Timișoara: Cârpaci și Stancu. Cinci persoane au murit, alte patru au fost rănite în urma unui accident petrecut marți, 27 martie 2023, în centrul Strasbourgului. Protagoniștii au filmat totul cu telefonul mobil.
image
Austrieci acuzați de discriminarea românilor pe aeroportul din Viena
Pasagerii români ar avea parte de „umilință” pe aeroportul din Viena, pe motiv că țara noastră nu face parte din spațiul Schengen. Afirmația vine din partea europarlamentarului Nicu Ștefănuță, care împreună cu fostul Ministru de Interne, Vasile Blaga, a transmis o cerere directorului aeroportului.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.