O discuție (mai) savantă

Publicat în Dilema Veche nr. 805 din 25-31 iulie 2019
O discuție (mai) savantă jpeg

Știu, trimiterea (din titlu) la „savantlîcuri“ și, posibil, la „abstracțiuni“ v-a speriat puțin. Parcă simțiți deja impulsul să treceți pe altă pagină, unde vă așteaptă, poate, lucruri mai vesele și mai pasibile de relaxare intelectuală. Aș sugera totuși să nu vă grăbiți. Dacă pornim încetișor la drum, împreună, veți vedea că unele cuvinte „grele“, precum „neurofilozofia“ (la care, vai, da, vreau să mă refer aici!), bunăoară, nu sînt chiar atît de întunecate pe cît par la prima vedere. Termenul (complicat, admit) e de dată recentă, dar problematica pe care încearcă să o acopere s-a născut în urmă cu multă vreme, cam atunci cînd omul a observat o chestiune ciudată. A sesizat că, vorbind despre facultatea gîndirii, el se referă, în fond, la două realități – realitatea „minții“ și realitatea „creierului“, cum ar veni. S-a întrebat, în consecință, firesc, dacă ele reprezintă unul și același fenomen, mai precis dacă mintea este totuna cu creierul ori ne raportăm la două entități diferite. După discuții savante, pro și contra, desigur, experții tind, finalmente, să accepte ultima ipoteză: deși, semantic, ambele aparțin zonei raționale de existență a individului, mintea și creierul se deosebesc în variante de fenomenalități. Prima rămîne o noțiune profund abstractă, ce descrie, simbolic, facultatea gîndirii, în timp ce ultimul constituie un construct concret (organic), menit să pună în funcțiune, cu mijloace biologice (anatomice), amintita facultate a gîndirii. Așadar, într-o exprimare metaforică, mintea ar fi combustibilul rațiunii, iar creierul însuși motorul ei. De aici, previzibil, s-a născut o întreagă filozofie, cu ramificații teoretice de tip ontologic, etic, neurologic și psihologic.

Au apărut mai întîi „filozofii minții“, pe care i-a preocupat această facultate în sine, cu mecanismele sale abstracte. I-a interesat modul în care ea s-a ivit, în general, ca procesualitate umană, și, în particular, în viața fiecărui ins în parte. Între teoreticieni, atrag atenția, de departe, americanul Noam Chomsky și francezul Michel Foucault. Cei doi au văzut „problema“ minții omenești din unghiuri metodologice opuse. De aceea, au și fost rugați să se confrunte, public, în 1971. Din polemica în cauză a ieșit, trei ani mai tîrziu (în 1974), o carte excepțională – Human Nature: Justice vs. Power. The Chomsky-Foucault Debate / Natura umană: Dreptate vs. Putere. Dezbaterea Chomsky-Fou­cault. Unde se afla însă divergența? Pe scurt, în modul cum își reprezentau filozofii „structurarea“ minții individului. Chomsky susținea interpretarea numită nativism. Foucault, dimpotrivă, părea convins de valabilitatea unui așa-zis empirism. Ce însemnau acestea? „Nativismul“ (care l-a făcut celebru pe Chomsky în lingvistică, unde predică, de decenii bune, preexistența paradigmelor de învățare a limbilor, în creierul uman, încă înainte de nașterea persoanei ca atare) supralicitează dimensiunea transcendentă a minții. Ea ar fi cumva dată, declanșîndu-se automat, cu toate virtuțile sale hermeneutic-analitice, asemenea programării preconfigurate a unui computer, pe măsură ce omul începe să trăiască și să cunoască lumea. „Empirismul“ (contraargumentul lui Foucault) încearcă să ne convingă de faptul că mintea, precum orice altă funcție omenească, e dobîndită prin experiență. Nimic nu preexistă, nu „se dovedește“ a fi înnăscut. Totul „se dezvoltă“ din interacțiune directă cu mediul.

Bineînțeles că ipotezele celor doi nu aveau doar caracter speculativ, ci doreau să ajungă la un suport științific. Mai exact, ele plecau de la „abstracțiunea“ minții și se mișcau către „concretețea“ creierului. Fiecare dintre opinenți observa că în spatele „minții“ se găsesc rețele neurale („creierul“), ce fie se activează după un program dinainte existent (Chomsky), fie se construiesc gradual, în procesul ființial (Foucault). Prin trimiterile respective, gînditorii puneau, în realitate, bazele neurofilozofiei. Ce este ea? Păi, tocmai „împăcarea“ contrariilor: specialiștii noii științe folosesc descoperirile neurologiei pentru a argumenta existența unor mecanisme cerebrale native, care permit minții umane să progreseze în ritmul acumulării de experiență. Nativismul și empirismul se întîlnesc astfel fericit, suprapunîndu-se pînă la un punct. Totuși, eu am o mare dilemă și, din acest motiv, am și scris articolul de față. Privesc descumpănit în jurul meu, în epoca postmodernității tîrzii, și constat, tulburat, că unele aspecte (neuro)filozofice nu se verifică, științific sau nu, în dinamica existențială a multora dintre semenii noștri. Ei nu mi se par compatibili nici cu perspectiva nativistă, nici cu aceea empiristă. Mai precis, mintea lor nu vrea nici să „se declanșeze“, nici „să se dezvolte“, nici să „se activeze“, nici să „se materializeze“ cumva. Mă întreb, prin urmare, consternat: să fie țara noastră imposibil de supus recentelor explorări disciplinare? Să fie oare neurofilozofia inutilă, lipsită carevasăzică de „obiect“ și „cadru“, în eterna și fascinanta Români(c)a? 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Atitudine revoltătoare a unui hotel din Olanda la adresa unui român. Motivul aberant pentru care i-a anulat rezervarea
Bărbatul, cercetător în România, rezervase o cameră la un hotel din Tilburg, Olanda, dar s-a trezit ulterior cu rezervarea i-a fost anulată.
image
Imaginile sărăciei în cele mai bogate orașe din țară. „S-ar fura tot dacă n-am face asta”
România a avut în ultimul an o creștere economică de aproape 5%, iar pe hârtie lucrurile arată cum nu se poate mai bine. De o cu totul altă părere sunt tot mai mulți români care trec pragul magazinelor și a piețelor alimentare.
image
Ce vești ne dau meteorologii pentru vremea de Florii și Paște. Prognoza meteo pentru următoarele patru săptămâni
În următoarele săptămâni, valorile termice vor fi destul de coborâte, fiind posibile precipitații în toate regiunile.

HIstoria.ro

image
Cele mai vechi cutremure care au lovit Țările Române în Evul Mediu
Unul dintre cele mai vechi cutremure despre care avem informații este cel petrecut în anul 1411, menționat de Emil Turdeanu în lucrarea „Un manuscris religios din timpul lui Mircea cel Bătrân”.
image
Cine a ajuns primul în Antarctica?
Acest cel mai sudic continent (mai mare decât Oceania și Europa), care acoperă aproximativ 20% din întreaga emisferă sudică, este singurul din întreaga lume ce nu are o populație nativă și nici locuire permanentă.
image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.