Incursiune autoscopică

Publicat în Dilema Veche nr. 804 din 17-23 iulie 2019
Incursiune autoscopică jpeg

Părerea mea este că filozofia se fandosește atunci cînd repetă, în diverse contexte și, obligatoriu, cu inflexiuni pedagogic-coercitive, vechiul principiu înscris la intrarea în templul apolinic al Greciei antice (cunoscut drept „Oracolul din Delfi“): „Cunoaște-te pe tine însuți!“. Se fandosește „metafizic“, cu o grație stilistică și retorică de mare efect de-a lungul secolelor. Nu neg, evident, faptul că autoexplorarea reprezintă, în mod absolut, un proces îndelungat și extrem de complicat, probabil niciodată încheiat de facto pe parcursul existenței noastre pămîntești. Totuși, conotația subtilă atașată amintitului dicton de o lungă serie de gînditori, ce începe cu Socrate (prin mijlocirea discipolului său Platon) și ajunge pînă în contemporaneitate – că, prin foarte proasta cunoaștere de sine, individul ar fi, automat, și un foarte prost evaluator al lui însuși –, mă nemulțumește profund. Ideea derivată astfel (în subtextul aforismului) nu are pîrghiile dezvoltării unei credibilități solide, pentru că, să admitem, cu nenumăratele limite ale subiectivității, fragilității cognitive și, posibil, hermeneutice, de care aș da dovadă eu (ca persoană generică) într-un proces de autoanaliză, raportul cel mai detaliat, intim, convingător și, totodată, cuprinzător despre mine nu ar putea fi realizat de altcineva decît de mine însumi.

Sînt două motive pentru asumarea realității de mai sus și pentru impunerea ei drept contrapartidă la „zelul“ meditativ-profetic al Pythiei în modernitate. Primul – și cel mai important – se leagă de apartenență. Dincolo de ironiile asupra sindromului schizoidal (care pot fi, eventual, construite de aici), să acceptăm, măcar în termenii concreteții noastre biografice (fără implicații transcendent-religioase așadar), că eu îmi aparțin, în primul rînd, mie însumi. Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate? Pe palierul „apartenenței“, identitatea mea nu-mi poate apărea ca enigmatică, nu are cum să-mi ofere, din impuls „detectivist“, codificări misterioase. Orice sofism pe marginea unei asemenea teme e, din start, ipocrit. Alteritatea, da, rămîne un cod pentru mine, pe care, la rigoare, am libertatea (de a încerca) să l descifrez, înțelegînd că presupunerile mele despre ea vor fi întotdeauna speculative și deci relative. În alt plan însă, eul meu, entitatea modelată plenar pe fibrele existenței personale (prin efectul consubstanțializării), nu poate constitui altceva decît o carte deschisă pentru mine, observabilă, în toate amănuntele sale aparent ambigue, aidoma desenelor precolumbiene, din avion.

Al doilea motiv trimite la problema prezenței. „Consubstanțialitatea“ menționată reflectă, de fapt, o formă de prizonierat: ne „aparținem“ nouă înșine pînă în punctul (critic?) al unei „prezențe“ constante, eterne, nu doar în propria-ne viață, ci și în propria noastră personalitate. Urmărind să definească epicul ca pe un efort permanent de autoscopie (efort indus de fatalitate, nu de voința personală), Camil Petrescu spunea foarte frumos: „Eu din mine însumi nu pot ieși!“. Am dedus, în declarația respectivă, la vremea lecturii eseului „Noua structură și opera lui Marcel Proust“ (de unde am citat), nu neapărat o justificare de ordin estetic, cît o lamentare de natură psihologică. Mărturisirea unei apăsări „carcerale“ mai precis, a unei condiționări ontologice cum ar veni. În afara sinelui, nu există, practic, ființare și, în consecință, nu are cum să existe nici literatură, sugerează romancierul. Îmi trăiesc identitatea ca pe un „prizonierat“ – superior, desigur, dar tot un „prizonierat“ în cele din urmă –, ca pe o „îngrădire“ inexorabilă a posibilității mele de mișcare (existențială, istorică, spirituală etc.). De aceea, îmi extrag toate sensurile lumii înconjurătoare numai din intimitatea „celulei“ mele ființiale. Singurul lucru pe care-l cunosc cu adevărat este această „celulă“, adică, altfel zis, nu mă cunosc în fond decît pe mine însumi.

Prin urmare, nu m-aș feri să observ că, într-o ordine necosmetizată a aspectelor pasibile de cunoașterea umană, propriul sine ocupă locul fruntaș. Vrem ori nu, ne place sau ba, noi, în postură de ființe raționale, sîntem calificați să vorbim (cel puțin în cazurile fericite, cînd deținem exercițiul sincerității), cu o anumită doză de credibilitate și obiectivitate, doar despre noi înșine. Atît cunoaștem în mod nemijlocit. Celelalte lucruri rămîn, pentru noi, necondiționat, în spațiul fluctuant al prezumției. Pentru mine, eu reprezint unica și indestructibila certitudine. Piatra din capul unghiului și argumentul suprem al revelării adevărului. The rest is silence, vorba (ultimă) a tragicului prinț shakespearian Hamlet. 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

Foto: Marcel Proust

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Fiul unui miliardar recunoaște implicarea în moartea unei studente: „un accident sexual“
Fiul unui miliardar yemenit și-a recunoscut implicarea în moartea unei studente norvegiene găsite violate și strangulate în Mayfair, dar nu se va întoarce în Marea Britanie pentru a compărea în fața justiției.
image
Două familii de romi din Timișoara, urmărire cu mașinile la Strasbourg: cinci morți și patru răniți VIDEO
Tragedie în două familii cunoscute de romi din Timișoara: Cârpaci și Stancu. Cinci persoane au murit, alte patru au fost rănite în urma unui accident petrecut marți, 27 martie 2023, în centrul Strasbourgului. Protagoniștii au filmat totul cu telefonul mobil.
image
Austrieci acuzați de discriminarea românilor pe aeroportul din Viena
Pasagerii români ar avea parte de „umilință” pe aeroportul din Viena, pe motiv că țara noastră nu face parte din spațiul Schengen. Afirmația vine din partea europarlamentarului Nicu Ștefănuță, care împreună cu fostul Ministru de Interne, Vasile Blaga, a transmis o cerere directorului aeroportului.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.