Perlele nu fac o literatură

Publicat în Dilema Veche nr. 802 din 4-10 iulie 2019
Perlele nu fac o literatură jpeg

Cu aproximativ un an în urmă scriam un articol, „În contra perlelor de azi“, în care îmi exprimam rezerva față de show-ul din timpul examenelor pe care îl face presa folosindu-se de așa-zisele perle din lucrările elevilor. Vine acum timpul să spun cîteva cuvinte despre perlele profesorilor, nu din lucrări de pe la examene, ci din... cărți publicate de aceștia. Să explic.

Zilele trecute, prietenul Alex Goldiș a postat pe Facebook un pomelnic al unor astfel de perle selectate din cîteva auxiliare didactice de pregătire pentru elevii de liceu. Unele dintre ele au scopul pregătirii pentru examenul de bacalaureat. Mi-a servit astfel subiectul acestui articol, căci, deși îl aveam de multă vreme în gînd, nu am reușit să îmi fac timp spre a peria un set de astfel de cărți. La drept vorbind, nici nu am vreuna prin casă.

Postarea lui Alex Goldiș mai întîi m-a făcut să mă prăpădesc de rîs, apoi să cuget puțin și, iată, să scriu acest articol. E, cu adevărat, de rîs mai întîi. Aflăm din aceste cărți că literatura „este o artă a cuvîntului ca dansul, pictura, sculptura“ (Simona Apahidean, Pregătire pentru bacalaureat la limba și literatura română, Editura Studia, Cluj-Napoca, 2010). Referitor la romanul Ion al lui Liviu Revreanu, aflăm că „În al doilea capitol, numit Zvîrcolirea, se începe cu momentul în care Ion se scoală, și era plin de sînge, căci adormise îmbrăcat cu hainele de sărbătoare cu care fusesese îmbrăcat cu o seară înainte“ și că „Aici, Ion îl bate pe George, reușind să-și stingă focul care-l avea în piept de la cearta de mai devreme. Acestea sînt momentele în care Ana este foarte fericită, deoarece credea că această bătaie a fost din cauză că Ion o iubea“ (Luminița Săndulache, Portofoliul didactic. Bacalaureat, Editura Pim, Iași, 2012). Trecînd la alt roman interbelic, Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război al lui Camil Petrescu, cititorul (mai ales elevul sau profesorul studios) află că „Prima parte […] este în întregime ficțională, deoarece prozatorul nu a fost căsătorit și nu trăise o dramă de iubire pînă la scrierea romanului“, că „În timpul acestei excursii Ela îi acorda o atenție exagerată unui anume G., care, după opinia personajului-narator, îi va deveni mai tîrziu amant“ (Luminița Săndulache, op. cit.), dar și că „Ștefan Gheorghidiu, din punct de vedere al construcției personajului, face parte dintre personajele din lumea dramatică, din lumea teatrului“, respectiv că „Filozofia lui Camil este cîntecul de dragoste și de moarte al eroului“ (Simona Apahidean, op. cit.). Despre copilul Olimpiei și al lui Stănică Rațiu din romanul Enigma Otiliei al lui G. Călinescu aflăm că „va pieri din neglijența cuplului, atunci cînd rămas nesupravegheat, va cădea din pat, iar acest incident va provoca degradarea acestuia“ (Simona Apahidean, op. cit.).

Aflăm apoi că romanul Moromeții e, mai întîi, subiectiv (Lidia-Eugenia Nicu, Limba și literatura română. Sinteze pentru examenul de bacalaureat. Auxiliar curicular, Craiova, 2013), apoi că e postmodern (Simona Apahidean, op. cit.) și că „[Moromete] are glasul calm și față de fata sa și soție, cu toate că le bate“ (Luminița Săndulache, op. cit.).

Exemplele ar putea continua, dar nu am suficient spațiu aici pentru a ne amuza pînă la capăt, așa că vin cu vorba spre fondul problemei. Care e rostul acestor cărți, care e efectul lor apoi? Rostul, din perspectiva autorilor, este de a-și construi notorietate locală și de a-și întări CV-ul, pentru a putea obține punctaje mari la transferuri, concursuri pentru gradații de merit sau funcții de conducere etc. După cum se vede, aceste cărți sînt scoase la edituri-fantomă, care nu au deloc vizibilitate pe piață, nu au distribuție, nu au vînzări. Practic, sînt cărți scoase în tiraje infime, plătite de autori, probabil, vîndute eventual propriilor elevi. Despre acest fenomen am scris în alt articol, „Oamenii-dosar“. Aceștia își construiesc metodic o aură locală de autorități profesionale, adună ciorchini de copii la meditații, predau și, desigur, pretind să se învețe aceste aberații. Elevii au impresia că au de-a face cu autorități în domeniu, doar au scris cărți, nu? Clișeele lor de gîndire devin apoi și clișeele de gîndire ale elevilor. Cum s-a văzut în exemplele de mai sus, erorile sînt nu doar științifice, ci și de exprimare, de ortografie, de logică a discursului. Vai și-amar!

Faptul că în urmă cu cîțiva ani a fost instituită o procedură de avizare a auxiliarelor școlare este, din acest punct de vedere, salutar. Dar mă îndoiesc că la evaluarea dosarelor care conțin astfel de lucrări se resping aceste titluri, deoarece nu sînt avizate. Iar problema este că nimic nu-i oprește pe respectivii autori să predea astfel de tîmpenii și, la o adică, nici să le publice și apoi să le treacă la capitolul lucrări ștințifice, eventual. O soluție ar fi ca în evaluarea dosarelor să se considere lucrări științifice doar cele care au girul unor referenți de specialitate recunoscuți. Și aș mai plusa, poate puțin prea radical, să se stabilească o listă a editurilor recunoscute, care nu își asumă publicarea oricărei maculaturi, doar pentru a încasa bani de la autori. În aceeași ordine de idei, dar mult mai greu de controlat, cred că ar trebui reglementat statutul articolelor, care se pot și ele publica în tot felul de publicații-fantomă.

Una peste alta, de ce să ne mirăm atît de tare de perlele elevilor cînd, iată, profesorii pot să-și publice perlele ambalate în staniolul strălucitor al unor auxiliare școlare sau lucrări științifice de specialitate? Dar aceste culegeri de perle, să fim înțeleși, nu fac, totuși, o literatură, fie ea chiar și pentru uz didactic preuniversitar. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Muşcătura de viperă: ce nu ai voie să faci dacă eşti muşcat de acest şarpe veninos
Muşcătura de viperă poate fi gravă, ajungându-se la deces în lipsa intervenţiei prompte. Specialiştii explică ce trebuie făcut şi, mai ales, ce nu trebuie făcut într-o astfel de situaţie. Sunt, de asemenea, măsuri de prevenţie şi informaţii pe care orice amator de drumeţii ar trebui să le cunoască.
image
Un bărbat care şi-a înşelat soţia a fost obligat de judecători să-i achite despăgubiri de 20.000 euro
Un bărbat care şi-a înşelat soţia şi a lăsat-o fără avere a fost obligat de instanţă să-i plătească daune morale şi compensatorii în valoare totală de 20.000 euro.
image
Păţania neaşteptată a unei românce în Grecia. „Asta cu seriozitatea şi amabilitatea grecilor e doar un mit”
O româncă spera să petreacă un concediu de vis în Grecia, iar pentru asta şi-a rezervat din timp camere la un hotel de patru stele. Ajunsă acolo, turista a avut o surpriză neplăcută.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.