Minuni de peste 500 de ani

Publicat în Dilema Veche nr. 802 din 4-10 iulie 2019
Minuni de peste 500 de ani jpeg

Inventator, desenator, pictor, sculptor, arhitect, savant, matematician, inginer, anatomist, geolog, astronom, botanist, cartograf, scriitor, preocupat de muzică, istorie și literatură. Ai zice că nimeni nu poate fi toate astea și ai crede că e vorba de cartea de vizită a unui escroc, dacă n-ar fi vorba de Leonardo da Vinci. Omul care chiar știa tot ce poate ști un om. Anul acesta se comemorează 500 de ani de la moartea (2 mai 1519) celui considerat a fi fost cel mai mare geniu al omenirii.

În urmă cu aproape un sfert de secol, la cîțiva ani după ce ieșisem din mizeria comunismului, eram pentru prima dată la Londra, copleșit de măreția orașului. Pe lîngă toate palatele, străzile, parcurile și muzeele celebre care mă lăsaseră fără cuvinte, am vizitat atunci și o expoziție temporară despre care știam că e o ocazie foarte specială, în care putea fi văzut ceva la care rareori aveau acces muritorii de rînd. Regina scosese spre vizitare, la galeria sa de lîngă Palatul Buckingham, o sută de desene ale lui Leonardo da Vinci, aparținînd familiei regale britanice. Istoria spune că ele ar fi fost achiziționate de regele Charles al II-lea în secolul al XVII-lea și păstrate de casa regală pînă în zilele noastre. Norocul a fost că familia regală voia să strîngă fonduri pentru repararea Palatului Windsor care fusese afectat de un  incendiu, iar printre alte acțiuni, regina deschisese această expoziție, la care se plătea o intrare destul de piperată (mai ales pentru buzunarul nostru de atunci), banii urmînd a fi folosiți în scopul amintit.

Am intrat în acea galerie exclusivistă în care vizitatorii se perindau prin fața desenelor într-o liniște desăvîrșită. Nu știu cît din tăcerea lor se datora civilizației și cît uluirii pe care sînt sigur că o trăiau în acele momente. Pentru că desenele erau de-a dreptul uimitoare. Mulți avem probabil deja în minte acele schițe celebre care descompun mișcarea piciorului unui cal, cu toată dinamica musculară de rigoare. Erau și asemenea schițe despre a căror existență aveam o oarecare idee, dar erau și multe altele care nici prin vis nu-mi trecuseră. Leonardo a desenat vîrtejuri de apă, cu toți microcurenții, cu undele și spiralele care se formează. Erau la limita dintre artă și studiu științific, dar asta însemnînd că erau și una, și alta. A făcut studii de mîini care i-au folosit apoi în picturi. De asemenea, o mulțime de mecanisme pentru tot felul de invenții erau și ele desenate acolo în cele mai mici amănunte, evident fără a fi nici pe departe simple desene tehnice. Și mai spectaculos, Leonardo a desenat cutremure. Da, cutremure. De fapt, felul în care niște stînci se rupeau în timpul unui puternic cutremur de pămînt. Cum și cînd le-o fi făcut, e greu de înțeles. În orice caz, privind toate acele desene simțeai că intri într-o altă lume și că ți se deschid ferestre către o minte colosală. Nu-mi amintesc să mai fi trăit vreodată așa o senzație în fața vreunor desene sau picturi dintr-un muzeu (poate doar la Van Gogh, acolo fiind însă, evident, un cu totul alt registru de percepții). Leonardo era un univers. Din acele desene rezultau o curiozitate, un curaj și o pricepere de a cerceta orice, la un nivel de care, probabil, nici un alt om n-a mai fost în stare.

La ieșirea din expoziție ne aștepta un mare album avînd condiții grafice demne de casa regală britanică, în care erau reproduse toate acele desene pe care le văzuserăm în original. Fiind vorba despre desene și studii, nu de picturi, reproducerea putuse fi făcută cu mare fidelitate. Costa – țin și acum minte – 60 de lire sterline. De fapt, nu era scump, dar pe moment, fiind vorba de mijlocul anilor ’90, ni s-a părut cam mult. Regret însă și astăzi că n-am făcut acel efort pentru că era un album dintre acelea de lăsat moștenire.

Zilele acestea am descoperit pe Internet că, la comemorarea a jumătate de mileniu de la moartea lui Leonardo, casa regală britanică a scos din nou spre vizitare desenele lui Leonardo, în același loc, la Queen’s Gallery. De data asta însă e vorba nu de o sută, ci de două sute de desene. Comoara deținută acolo e deci mai mare. Făcînd o scurtă verificare, am aflat că în colecția regală sînt, de fapt, „cel puțin“ 600 de asemenea desene, aceasta fiind cea mai important colecție de desene ale lui Leonardo din lume. Iar regina Angliei le scoate spre vizitare foarte rar și cu țîrîita. Desigur, e dreptul ei și poate că din rațiuni bine justificate. Mă gîndesc că tocmai pentru că trăim în era transparenței, poate că mai sînt și unele minuni care trebuie devoalate cu parcimonie.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Cele mai ieftine destinații de vacanță din Grecia. Insula care trece neobservată, dar merită vizitată
Pe lângă celebrele insule grecești Santorini, Mykonos și Thassos, există și alte destinații de vacanță în Grecia mai puțin cunoscute și mai ieftine. Iată care sunt acestea, conform The Travel.
image
Poliţistul care a ucis din greșeală un şofer. Nu va face nicio zi de închisoare, dar a fost obligat la daune-record
Un polițist din Vaslui a fost trimis în judecată pentru omor, dar a fost condamnat în cele din urmă pentru ucidere din culpă, după ce instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptei.
image
Sfaturile primite de doi tineri pensionari MAI care vor să își crească fetița în Olanda. „Ne ajung banii?“
Doi tineri pensionari MAI, beneficiari de pensii militare, vor să se mute cu fetița în Olanda și au cerut sfaturi despre acest pas pe un grup de Facebook al românilor din diaspora.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.