Roma fierbinte

Publicat în Dilema Veche nr. 804 din 17-23 iulie 2019
Roma fierbinte jpeg

Am nimerit la Roma în miezul verii, aşa cum niciodată n-am mai fost. Şi vreţi să ştiţi cum e canicula la Roma? Ei bine, ca la Bucureşti, aş putea zice. Ce are însă Roma diferit de Bucureşti pe o asemenea vreme sînt fîn-tînile. Binecuvîntatele fîntîni ale Romei, pe care le-a cîntat şi Ottorino Respighi într-un poem simfonic. Fîntînile acelea cu tot felul de forme şi capete pe care le găseşti la toate intersecţiile, din piatră sau din fontă, ieşite din caldarîm sau direct din zidul cîte unui vechi palazzo, susurînd ispititor, cu sistemul lor de orificii prin care poţi face apa să ţîşnească pînă la gura celui însetat, care nu trebuie astfel să se aplece prea mult pentru a se desfăta cu răcoarea ei venită direct din munţii apropiaţi marii capitale, pe jgheaburi şi conducte din piatră despre care se spune că sînt construite şi funcţionează de pe vremea romanilor.

Ce mai are Roma sînt bisericile înşirate aproape la rînd pe străzi, ca mătăniile pe aţă, aşa încît peste tot pe unde te uiţi vezi sfinte Marii, nenumărate, sfinţi Pauli şi Petri, Carli şi Carlini, Valentini, Ignaţi şi Andrei, Giovanni, Clemenţi, Michaeli şi Magnuşi, Vitalii şi Cecilii, Benedeţi, Caterine şi Patrici, Barbare şi Nicoli, Silveştri şi Sebastieni, Marceli şi Dominici, Antoni şi Theodori, Agate, Bonaventuri, Claudii, Basili, Bernarzi, Anastasii, Francişti, Lorenzi, Minerve, Lucii, Iosifi, Sofii şi cîţi şi mai cîte sfinţi şi sfinte, plus toţi cei 12 Apostoli, fiecare adică avînd biserica lui mare şi măiastru zidită, mai impresionantă decît orişicare lăcaş de cult de pe la noi. Ce are a face asta cu canicula de la Roma? Păi, nu cu canicula, ci tocmai cu răcoarea care domneşte sub fiecare astfel de boltă uriaşă de piatră unde nu-i nevoie de aer condiţionat nici măcar în epoca încălzirii globale. Şi binecuvîntate sînt desele popasuri sub aceste bolte, unde îţi poţi trage sufletul, admirînd în acelaşi timp minunate lucruri făcute de oameni. Ce oameni! Ce minuni or fi făcut toţi aceşti sfinţi poate că puţini mai ştiu. Dar bisericile lor de astăzi sînt minunate. Turiştii, la Roma, devin foarte credincioși, mai ales vara.

Pe drumul de la aeroportul Ciampino spre centrul Romei am descoperit femeia modernă, şoferiţă de taxi. Cu vreo trei telefoane pe bord, GPS, radio, aparat de taxare şi POS, părea conectată cu toată lumea deodată, cu viitorii clienţi, cu dispeceratul, cu copilul de acasă, cu colegii, cu ştirile zilei şi cu noi, clienţii din acel moment (cărora a reuşit să ne fie un bun şi politicos ghid, chiar aşa, printre picături). Îi mergea gura neîncetat şi în italiană, şi în engleză, se lupta continuu cu butoanele pomenitelor aparate care piuiau şi o strigau întruna, şi mai şi conducea prin traficul infernal al Romei, mai apostrofînd şi cîte un alt şofer mai neatent. Vă imaginaţi scena. Ca într-un film cu Ana Magnani sau Sofia Loren sau mai ştiu eu care nebună dintr-astea.

Dacă tot am pomenit nume de dive, s-o pomenesc şi pe nimfa sau muza sau zîna sau zeiţa sau ce o fi fost ea, peste care am dat într-o noapte caldă în faţa castelului Sant’Angelo. O fată cu lungi cosiţe blonde, care cînta la harfă, în mijlocul străzii. Cu talia ei de viespe, mîngîia dumnezeieşte corzile instrumentului pe care-l ţinea, stînd în picioare. Cum spuneam, sînt absolut sigur că nu era o muritoare.

În aceeaşi noapte fierbinte, pe Lungotevere, strada de pe malul Tibrului, un motociclist cînta. Făcea un fel de vocalize, din mers. Cînta atît de tare încît îşi acoperea zgomotul puternicului motor. Era un moment în care buna lui dispoziţie era mai presus de orgoliul motociclistic.

La coadă la Bocca della Verità, vreo cinci tinere japoneze se fardau, se machiau şi se rujau de zor de parcă ar fi mers la măritiş. Ba chiar una dintre ele îşi ţinea în dreptul feţei un ventilator portabil, conectat prin USB la tableta din geantă, aşa încît să nu fie transpirată. Probabil că aveau de gînd să-şi pună pe Facebook pozele pe care urmau să le facă în timp ce-şi băgau mîna în gura de piatră. Şi trebuiau să arate cît mai bine. Eu m-am temut ca nu cumva gura aceea chiar să muşte, judecînd prea brutal o asemenea lipsă de naturaleţe.

Micul dejun în Piaţa Navona mi-a adus aminte de ce scria Jean d’Ormesson, cum pleca în cîte un week-end cu vreun prieten, de la Paris, cu mașina lui sport roşie, şi nu se oprea pînă la Roma, în Piaţa Navona (care-i plăcea grozav), unde comanda ceva de mîncare. Eu ajunsesem acolo din micul Paris, cu avionul. Şi mîncam omletă.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.