Delirul

Publicat în Dilema Veche nr. 807 din 8-14 august 2019
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Nu e nici o rușine să păstrezi anumite valori sau date ale civilizației rurale din care vii. Dar e rușinos să vrei cu tot dinadinsul să rămîi primitiv. Nu e nici o rușine să-ți scormonești istoria, să-ți cauți rădăcinile. Dar e maladiv să te încăpățînezi în a crede tot ce s-a formulat după ureche, tot ce s-a fabricat în mințile unor cîrpaci perverși, pentru a te prosti și a te ține analfabet. Nu e absolut nici o rușine să primești ajutor și să înveți din experiența unor societăți mai dezvoltate. Dar e îngrozitor să zîmbești în public, iar în particular să urinezi și să scuipi pe toate formele astea de ajutor. Nu e nici o rușine să înțelegi că ajutorul ăsta nu e complet dezinteresat. Dar e josnic și mizerabil să-l furi sau să-l subminezi cu orice prilej, și să nu încerci să-l transformi într-o formă decentă de parteneriat. Nu e nici o rușine să-ți iubești compatrioții și să-i protejezi. Dar e boală la cap să nu i respecți și, totuși, să crezi că faci parte dintr-o societate mai bună decît oricare alta, că toți ceilalți îți vor doar răul și distrugerea.

Oricîți olimpici străluciți am avea la concursurile școlare, oricîți sportivi ar obține rezultate spectaculoase, oricîți cercetători, medici, artiști, meseriași de toate felurile ar purta nume românești și ar fi cunoscuți și apreciați pe toată planeta, nimic nu se repară de la sine, în lumea profundă de acasă. Caracalul de zilele astea nu mai e subiect de eternă și devastatoare bășcălie românească. Locul acela nu e un spațiu cu ghinion, unde s-a întîmplat o catastrofă care ne înfioară. Nu e locul unde s-a răsturnat atelajul care-i transporta pe românii mai puțin norocoși, la momentul distribuirii istețimii. E o imagine corectă a felului în care arată întreaga noastră lume profundă de acasă. Indiferent cît caz ar face compatrioții din alte provincii istorice, care cred că se găsesc la ani-lumină de bieții nefericiți de la Caracal. Acolo, rudimentarismul e mai vizibil și mai zgomotos. El există, însă, peste tot. Poate mai bine pus la păstrare în alte locuri ale patriei. Poate mai gospodărește și mai mîndru chivernisit. Dar el există peste tot și scoate capul mereu, după specificul locului. Uneori e mai ușor de văzut. Alteori îți trebuie un pic de exercițiu ca să-l observi.

Dar cînd rudimentarismul scoate capul atît de hotărît, ca la Caracal, mereu e caz de delir național. Parcă am afla pentru întîia oară cum stăm. Disprețuim și miștocărim profund ideea de stat, ca administrație și instituții ale sale. Disprețuim și miștocărim profund ideea de polițist, de om al legii. Disprețuim și miștocărim profund ideile de protocol în caz de urgență, exerciții publice de toate felurile, conformare la reguli și regulamente, colaborare cu instituțiile statului, respect față de concetățeni și față de comunitate. Luăm în cea mai cruntă bășcălie orice tentativă de salubrizare a locurilor în care trăim sau a felului în care înțelegem ideea de patrie. Cum apare vreo regulă sau vreun protocol în caz de urgență, ne punem pe bancuri și miștocăreală. Iar cînd se întîmplă o catastrofă, dăm în delir. În cea mai pură formă a delirului. Erupe vulcanul de reproșuri absurde, elucubrații, fabulații, zvonuri de coșmar, superstiții care te lasă cu gura căscată, un bîlci colosal al tembelismului și al minților rătăcite. Pactul cu promiscuitatea iese la iveală mai abitir decît cea mai înflăcărată și calpă mîndrie națională.

Cu cît mai implicați sîntem în orice formă de colcăială sau de de bulă personală, cu atît mai zgomotos reacționăm la catastrofă. De peste tot urlă gîndul aducător de frisoane: „Putea fi copilul meu!“. În abisul acestui gînd e o apă murdară. Iar în apa asta murdară se reflectă imaginea reală a formulării. Ea sună, de fapt, așa: „Slavă Domnului că n-a fost copilul meu!“. Și e firesc, e omenesc să fie așa. Dar catastrofa abătută peste copilul altuia nu e o povară mai ușoară, într-o comunitate sănătoasă. Aici, după momentul sinistru, încep heirupismele. Care sînt mai crunte și mai sinistre decît catastrofa în sine. Trebuie să moară cineva, în general niște tineri, ca să se producă o emoție uriașă. Să ne pună în mișcare. Să luăm, cică, niște măsuri, ca să nu se mai întîmple de-astea. Mișcare de la care obosim repede. Pentru că nu sîntem cu toții în același partid. Și nici din aceeași provincie istorică. Și nu ne suportăm. Prin urmare, cum trece emoția, mai punem niște lumînări, mai băgăm niște cruci și ne retragem la casele noastre. La televizor. Să ne reîmpărțim pe emisiuni, pe tabere, ca să-i înjurăm pe ăilalți.

Și-o luăm cu exemplele. Ăia mai „culți“ zic că n-o să scăpăm niciodată de Pristanda, sluga lui Tipătescu, așa cum ne-a învățat Caragiale. Că nu de ieri, de azi, la noi, polițistul e un mic semianalfabet oportunist, mereu în slujba unui politician ticălos. Ăia mai „desculți“ zic că n-o să se iasă niciodată din combinațiile dintre „gabori“ și „șmecheri“, că lumea asta nu poate exista fără „șmen“ și că așa e ordinea firii cu „ăjtia“. Și unii, și alții zic că nu mai e nimic de făcut, că boala e la os, iar osul nici nu mai există. Iar chibiții de profesie – scuzați, dar ticăloasă specie! – citesc ziare, stau la televizor și „cer soluții“. N-ar ieși la vot nici să-i pici cu ceară. Nu ar schița nici un gest pentru propria demnitate. Mai bine ar crăpa decît să facă o donație la un ONG, pentru monitorizarea administrației sau a sistemului de justiție, pentru mediul înconjurător, pentru protejarea copiilor, a persoanelor vîrstnice sau cu dizabilități, a celor fără adăpost, a celor abuzate. N-ar contribui nici în ruptul capului la o platformă de jurnalism de investigație. N-ar redirecționa în veci un 2% pentru o cauză, pentru o organizație care dovedește că face ceva. Mai degrabă, poate, la o biserică. Cu speranța că, dacă dai un bănuț, „te vede Dumnezeu“. Și, brusc, devine mai amabil. 

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Un român grobian la meciul Cîrstea – Kvitova: S-a rușinat și comentatorul Digi Sport VIDEO
Din păcate, avem huligani, nu doar pe arenele sportive din țară. Mai nou, niște indivizi dubioși ne fac de râs și afară!
image
Cea mai temută infractoare care a terorizat Spania e româncă. O armată de interlopi o asculta orbește
Tenace, ambițioasă și extrem inteligentă, dar nu în ultimul rând de o frumusețe răpitoare, ea a reușit să câștige toate războaiele cu bandele rivale.
image
Nou scandal sexual în universitate. „Profesorul de 67 de ani i-a propus să devină iubita lui. Să facă sex în fața unei minore“
Elaborarea unor Coduri de etică stricte privind hărțuirea sexuală în universitățile din România devine o prioritate, în contextul numărului din ce în ce mai crescut de astfel de cazuri care apar în spațiul public. Ultimul scandal de acest tip provine din Cluj-Napoca.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.