La o răspîntie

În toate mitologiile lumii, răspîntiile stîrnesc fiori. La intersecția drumurilor se petrec mereu lucruri care scapă de sub control pentru că ceea ce, în general, era ordonat și previzibil pe o cale se dezordonează și se bulversează la impactul cu o altă cale. Direcțiile, clare pe orice drum, se relativizează la intersecții și pașii celui care străbate drumul nu mai merg inexorabil înainte. Pot fi la dreapta sau la stînga. Direcția pașilor nu mai este dusă de drum. Voința călătorului devine decisivă. Și de cîte ori bietul om e pus să aleagă, el e pus, de fapt, într-o încurcătură. Drumul nu te încurcă; răspîntia, însă, da. Și mai adaug că, la intersecție, nu se pune doar problema mea – „Pe unde o iau?“ –, ci și problema întîlnirii mele cu altul – „Cine are prioritate?“. Și nu-i de glumă. Din așa ceva se iscă războaie.

Pentru România de azi, marele pericol stă tot la răspîntii: de pildă, la răspîntia unde se întîlnesc drumul banilor cu drumul politicii sau la răspîntia drumului Justiției cu drumul politicii. Astăzi, vă invit să privim ce mai e nou într-o altă răspîntie, tot pe drumul politicii, căci acolo mi se pare că a apărut recent o derută ce merită mai multă atenție: răspîntia dintre politică și presă.

Imediat după alegerile din 26 mai, dl Dan Barna, useristul-șef, a mers la Antena 3 și a valsat agreabil cu dnii Gâdea și Badea. N-a trecut mult și fosta vedetă TV / noua vedetă PNL, dl Rareș Bogdan, a făcut același lucru. Mulți dintre cei care au votat pe unul dintre cele două partide în abia încheiatele alegeri au avut obiecții. Unii chiar au dat cu căciula de pămînt de dezgust și furie, simțindu-se trădați. Eu însumi, care nu sînt susținător al nici unuia dintre aceste două partide, am ridicat o sprînceană cînd am auzit. De văzut n-am văzut, pentru că, de ani mulți, mă uit la postul patronat de dl Dan Voiculescu doar în serile electorale, cînd partida Antenei a pierdut alegerile, ceea ce se cam întîmplă de la o vreme. Acele adunări largi și triste, plutind între stupoare și negare cu ochii în telefoanele mobile, strînse în studioul dlui Gâdea în serile în care se anunță rezultatele unor alegeri pe care Antena le pierde, nu le pot rata. În rest, ratez absolut tot ce se întîmplă la acest post TV. Prin urmare, am o poziție de absolută neutralitate în chestiune: nu țin nici cu PNL, nici cu USR și nici la Antena 3 nu mă uit.

Așadar, prezența unora dintre cei cu care Antena 3 s-a purtat urît în emisiuni cordiale a enervat pe o parte dintre susținătorii lor: le părea un episod dizgrațios de „pupat Piața Endependenți“. Revista Newsweek a anunțat, chiar, că va boicota orice figură politică din PNL sau USR care merge la Antena 3. Au fost, însă, și mulți susținători ai celor două partide care au socotit că păcatul nu e atît de mare. Lor li s-au adăugat și mulți comentatori. Astfel, controversa a fost gata, ea ajungînd și în revista noastră, unde comentariului invitatului nostru permanent, dl Teodor Tiță, i-a răspuns redactorul-șef al hebdomadarului, dl Sabin Orcan.

Rezum, în esență, argumentele părților. Liderii celor două partide susțin că au făcut bine mergînd în inima mediatică a adversarului. Au avut astfel posibilitatea să se adreseze direct și electoratului advers, care se uită și crede în acest post. De ce a fost important să li se adreseze? Pentru că fac politică și trebuie să comunice cu orice elector, indiferent de opțiunea lui. În fond, electorii își schimbă opțiunea politică în timp, iar speranța oricărui politician este că îl va convinge sau măcar îi va zdruncina certitudinile alegătorului înclinat spre partea opusă. În plus, credincioșii Antenelor au posibilitatea să vadă direct ce-i de capul liderilor USR și PNL – ei știu și cred doar ce le spune postul respectiv despre aceștia, ceea ce, adesea, nu este (chiar) adevărat. Așadar, Realpolitik.

Alții, dimpotrivă, propun o gîndire Moralpolitik. Ei spun că această participare la emisiunile Antenei 3 decredibilizează mesajul Opoziției. Într-o țară bolnavă de blaturi, închipuite sau adevărate, apariția dlor Barna și Bogdan la emisiunea dlui Gâdea poate șubrezi consistentul sprijin popular de care se bucură azi USR și PNL. Pe de o parte, au deja suficiente mijloace media la îndemînă ca să-și ducă unde vor mesajul, n-au nevoie de Antena 3. Pe de altă parte, telespectatorii Antenei 3 nu sînt o sectă – inevitabil ei vin în contact cu informații alternative postului favorit. Că le cred pe unele și nu le cred pe celelalte, asta e o cu totul altă poveste. În completare, istoria electorală a României a dovedit că, cel puțin în ultimii zece ani, se pot cîștiga alegeri cu o Antenă ostilă. Ultimele două prezidențiale, ultimele două referendumuri „politice“ și ultimele europarlamentare așa s-au cîștigat. După neînsemnata mea părere, o victorie electorală în care învingi și partidele concurente, dar și artileria dlui Dan Voiculescu este cu atît mai onorantă. O asemenea victorie ar trebui aproape căutată de liderii USR și PNL. 

S-a inserat în discuție și un argument neutru-profesional. S-a spus că politicienii care nu vor să răspundă invitațiilor Antenei lovesc direct în dreptul poporului de a fi informat. Orice politician trebuie să răspundă oricînd întrebărilor oricărui jurnalist.

Cred că am rezumat corect cele două puncte de vedere. În ceea ce mă privește, între „nu“-ul moral și „da“-ul amoral, mi‑e greu să mă decid. Natură slabă fiind, aș prefera un „nu, dar…“ Sau un „da, dar…“. Exclud imediat ca fiind orb argumentul referitor la jurnaliști și la dreptul opiniei publice de a fi informată. Antena 3 nu face jurnalism, ci activism. Dacă chiar vrem jurnalism, nu are sens să ne mințim că oricine are în mînă un microfon cu măciulie „branduită“ și stă în fața unui aparat de filmat îl face. În plus, piața publică a informațiilor de interes general e atît de liberă în România! Dacă vrei să afli ce zic USR și dl Barna sau cum sînt PNL și dl Bogdan, ai doar un click de făcut și tone de informații cad peste tine. Sigur, trebuie să știi să discerni între ele, dar asta e altă poveste.

Așadar, după părerea mea, prezența la Antena 3 a liderilor Opoziției trebuie pusă în termeni politici. Eu cred că și ei, liderii Opoziției, știu bine că mergînd la Antenă nu au de-a face cu jurnaliști care vor să afle adevărul pentru public, ci cu un platou de televiziune ostil care îi va hărțui pentru a-i compromite. Cred că liderii PNL sau USR care merg la Antena 3 știu bine că nu se întîlnesc cu un jurnalist, ci cu un adversar. Ei bine, eu cred că în politică adversarii nu trebuie evitați. E drept, nici nu trebuie căutați cu lumînarea și curtați excesiv. Ce vreau să spun este că o apariție la doi ani în platoul Antenei 3 pentru un lider major al USR sau PNL nu face rău, cu condiția ca acea întîlnire chiar să fie o confruntare și nu o șuetă de analize politice și galanterii. Aștept liderul politic care, răspunzînd întrebărilor Antenei, are și curajul să le chestioneze „jurnalismul“. Dacă nu mă înșel, dl Dacian Cioloș a făcut-o o dată, pe cînd era prim-ministru. De atunci, bineînțeles, e integral detestat în ograda dlui Gâdea. Nu vreau să‑i enervez pe cei care pun jurnalismul pe un fel de piedestal civic-eroic, dar cred că și politicienii au dreptul să-i ia la întrebări pe jurnaliști. Mai ales pe cei care folosesc acoperirea acestei meserii ca să facă pură propagandă. Nu mă miră deloc că partidele recrutează jurnaliști. Jurnalismul este, în România, un interes politic partizan. Mi-ar plăcea să aud că cei din USR și PNL merg la Antena 3 și îi iau la întrebări pe realizatorii de acolo, tratîndu-i ca pe oponenți politici. Să aud, zic, pentru că, de uitat, nu mă uit…