TÎLC SHOW

Și limba noastră se află, biata de ea, sub atacul „romglezei“ – această engleză de plastic, globală, o excrescență moartă construită pe trupul minunatei limbi engleze de funcționarii globalizării nivelatoare, o specie lingvistică agresivă ce devorează limba culturii noastre.

Vaporul Kyros trebuia să ajungă cu marfa din Franța în Rusia în decembrie 1916. Transportul era destinat, după cele mai multe surse, țarului Nicolae al II-lea și cabinetului său. Livrările în timp de război, însă, sînt destul de nesigure.

Nu știu ce declic s-o produce în mintea unor adulți în momentul în care se trezesc cîteva zile într-un soi de libertate neașteptată, dar, cel puțin în cazul meu, asta înseamnă o întoarcere în timp și declinarea cu putere a oricăror responsabilități. Me time!

Păi, dacă sentimentul este cel de „a cîștigat omul nostru, acum am ajuns și noi cu totul la putere“, atunci e de rău. Hăul se adîncește. Iar felul rudimentar de a vedea lucrurile devine adevăratul cîștigător.

Ce naiba, e doar fotbal! – veţi protesta. O, Doamne, ce bine ar fi să fie doar atît!

Am ridicat ancora și am părăsit insula cea pustie, cu regretul că n-am mai avut timp să o și batem puțin cu piciorul. Era ultima zi de navigație și trebuia să ajungem cu Zizi înapoi în Lefkada. În drum ne-am oprit să vizităm o mare grotă marină, formată în stîncăriile din coada sudică a insulei Meganisi. O peșteră în care, cică, în al Doilea Război Mondial s-ar fi ascuns submarinul grecesc Papanikolis (băieții l-au botezat Papanicolau).

Vine și ziua cînd descoperi un teanc de ochi de marmură. Unul singur (azi în muzeul din Pireu) mai e întreg și are jumătate de metru lungime, dar e clar că sînt acolo mulți ochi migdalați, incizați pe lespezi subțiri de marmură de Paros, cu pupila găurită. Mult mai greu vine însă ziua cînd înțelegi ce sînt aceste obiecte. Datate în secolele V-III î.Hr., ele au fost găsite la sfîrșitul secolului al XIX-lea în șantierul naval de la Zea, portul militar al Atenei antice.

În campania electorală în curs, milițienii democrației s-au adunat sub steagul dezbaterii. Și au strigat așa de convingător, că au venit imediat alături de ei și puzderie de cetățeni, toți alegători. Vrem dezbatere electorală, vrem candidații față-n față, să-i vedem și să-i auzim cum răspund la întrebări! – e strigătul care străbate cuprinsul mediatic al României electorale.

Și-a imaginat, cu toate detaliile tehnice aferente, un soi de lamelă de cauciuc, prinsă pe un mîner de lemn, pe care șoferul să o rotească stînga-dreapta din interiorul mașinii. A schițat totul pe hîrtie, apoi a apelat la o firmă care să-i producă un prototip al invenției. Avînd dosarul complet, Mary Anderson a aplicat pentru un patent, pe care l-a și primit, cu o valabilitate de 17 ani.

Am așteptat în gări trenuri care nu mai veneau, asta sună într-un fel romanțios, dar, ale naibii, nu mai veneau și cel mai adesea era frig sau eram obosiți, de cele mai multe ori și una, și alta.

Ca să fie limpede de la bun început: e vorba despre neparticiparea la vot. Și despre răspîndirea unui tip de „eroism“ al abandonului. Un fel de răspuns cinic – sau oricum va fi fiind el – la entuziasmul de a merge la vot și la încercările unora de a-i mobiliza și pe alții să o facă.

Opt oameni pe catamaranul Zizi părăsiserăm Ithaca cea primitoare și ne îndreptam într-o blîndă după-amiază către Arkoudi, o insulă pustie.

Cum știi azi care era spitalul în ruinele unui castru roman? Criteriul suprem este descoperirea de instrumente medicale într-o asemenea clădire.

Evident, acest gen de critică a democrației s-a tot făcut, devenind cumva clasică în istoria gîndirii politice: democrația e rea, dar totuși e cea mai bună dintre cele posibile.

Fie că era vorba de persoane celebre, precum disidentul anticomunist Václav Havel, surprins, de pildă, într-o fotografie ieșind din sediul Ambasadei Canadei alături de fratele său Ivan, sau de scriitorul Milan Kundera, fie că în spatele obiectivului camerelor ascunse se aflau cetățeni comuni (un bărbat care își plătea băutura într-un bar din Praga sau o femeie plimbîndu-se îngîndurată prin centrul orașului), spionii regimului pare că nu ratau nici un cadru, fie el relevant sau nu.

În orice împrejurare a existenței comunitare omenești, atunci cînd apare o cauză socială, se găsesc și niște sanitari, gata să intervină și să-i curețe „corpul“.

Am fost întrebat foarte des cum s-ar putea face lucrurile diferit. Am încercat un răspuns.

Antilopă sună a ceva gingaș, mai curînd elogios. Ce, dacă eu v-aș striga acum antilopelor, v-ați supăra? Nu ar trebui.

Întorși seara pe yacht după vizita la ruinele palatului lui Odysseu, ne‑am propus ca pentru noapte să ne mutăm totuși în alt golf apropiat, tot în Ithaca, să mai schimbăm peisajul. Nu era vorba decît de o scurtă deplasare. În timp ce ridicam ancora însă, ne-am trezit că s-a blocat. Un nou necaz tehnic specific navigației.

Cînd citesc despre instrumentele chirurgicale romane, trec repede prin listele cu descrieri de bisturie și altele asemenea. Ceea ce caut, deși apare – cînd apare – abia la urmă, mi se pare mai important. E vorba de cutia metalică pe care doctorul o așază pe masă și pe care pacientul o privește atent cu coada ochiului.

Acțiunea umană este o carte care ucide iluzii otrăvitoare: progresul (termenul este introdus ilicit de gînditorii veacului al XIX-lea în procese a căror teleologie nu e deloc clară și, de acolo, a invadat cu totul, ca o buruiană, mentalul colectiv), socialismul, egalitatea („Cînd salariatul american vorbește despre egalitate, ceea ce urmărește este ca dividendele acționarilor să-i fie date lui. Nu sugerează deloc o diminuare a propriului său venit în beneficiul a 95% din populația lumii care cîș

Dacă am fi fost în Statele Unite ale Americii în 1942, l-am fi putut vedea pe ecrane pe celebrul personaj animat Donald Duck într-o ipostază destul de neobișnuită: completîndu-și formularul de plătit taxe și mergînd în grabă să îl depună personal la autoritatea competentă.

Doar atunci cînd dai peste cîte una foarte izbutită, îți dai seama de vastitatea universului zacuștei. Indiferent cum îi zice, lutenița, aivar, pindiur, kyopolou, oriunde s-ar găsi prin cețurile Balcanilor, minunea asta ferecată-ntr-un borcan conține și-o parte din puterea duhului adormit în lampa lui Aladin.

Mama lui A. se va întoarce curînd în pușcărie. A., care nu are încă 13 ani, a fost abuzată de un nemernic de 24 de ani și a rămas gravidă. Tatăl este dependent de droguri și bolnav de SID

Trichindel s-a oprit iarăși, acum cu privire mai curînd deprimată decît nostalgică. „Nu i-am supărat“, a revenit el rapid. „Dimpotrivă, i am înveselit. Atît de tare, încît din Prostoveica nu m-au

Multiplicarea revoltelor şi a mişcărilor contestatare, în diferite ţări ale planetei, în acest sfîrşit de an, i-a făcut pe unii editorialişti să se întrebe dacă nu cumva ne aflăm în faţa unui fenomen de contagiune de tipul celui produs în 1968.

Statutul social (mai bine zis, sociolingvistic) al cuvintelor este adesea incert şi greu de fixat într-o formulă simplă, într-o indicaţie clară de registru. De altfel, dicţionarele noastre nici

Copiii aceștia nu se joacă „de-a Dumnezeu“, așa cum o făcea admirabil fetița din romanul lui Dan Lungu, atunci cînd privea de pe acoperișul blocului mișcările oamenilor de jos, în timp

Cum adică, ne putem împărţi în români şi români? Cum ne putem despărţi cei de aceeaşi limbă în români naţio-nalişti şi români internaţionalişti? E darul nostru. Povestea noastră. Bianca e fii

Despre Homer s-a spus la un moment dat că n-ar fi existat și că Iliada și Odiseea ar fi simple culegeri de cînturi transmise din moși-strămoși. Din păcate, Internetul are astăzi daru

Tratatul lui (Pseudo-)Plutarh de care vorbeam săptămîna trecută zice că băiatul trebuie cîștigat de partea studiului printr-o expunere rațională a motivelor, în nici un caz prin pedepse

70% din oameni cred că tehnologia mai degrabă facilitează exercitarea vieții private și doar 30% cred că mai degrabă o împiedică. Iar surpriza cea mare – cel puțin pentru mine –

Metamorfoza unei imagini, denumirea expoziției care s-a deschis recent la Paris în muzeul La Conciergerie, cunoscutul sediu al fostei închisori de pe malul stîng al Senei, concentrează perfe

Dacă primim o amendă de la un polițist, pe marginea drumului, o să-ncercăm să „ne-nțelegem“ cu el. O să-i strecurăm o bancnotă. Dacă o acceptă, acasă sau în fața prietenilor vom p

M-am ciocnit deunăzi, pe coridoarele Universității, de tînărul decan al Facultății de Civilizații Europene (facultate înființată, la noi, doar de doi ani, chiar prin demersurile infatigabile ale acestui om inovator, provenit din vechiul corp profesoral al Filozofiei). Decanul se numește Florel Furcă și reprezintă o mare speranță de reformă a întregului mediu academic. Școlit în

Registrul colocvial al românei actuale păstrează unele cuvinte vechi sau regionale, dar şi inovează, înglobînd împrumuturi mai mult sau mai puţin adaptate şi creînd derivate glumeţe. Chiar dacă nu este foarte productivă, sufixarea suplimentară sau parazitară (despre care a scris Adriana Stoi­chiţoiu Ichim în Vocabularul limbii române actuale, 2001) este un m

„Dă încoace caietul să văd“, mustrîndu-mă că nu am avut timp în ultima vreme să mă uit ce mai are prin el. L-a adus și mi l-a băgat sub ochi, deschis la ultimele pagini. Știam că ultimele dăți făcuseră, conform manualului, textul „Un păianjen care se crede Spiderman“, al Adinei Popescu, dar nu urmărisem ce avea în caiet. Istoria păianjenului îi plăcuse. Arunc privirea în susul paginii și… stupoare! Văd o mică schemă cu instanțele comunicării narative. Pînă aici, totul pare OK: conceptul e în pro

Unii zic că „Maurinio“, cum îi zic marii impresari condamnaţi, e un impostor, un om care a cîştigat Liga Campionilor cu Inter practicînd un antifotbal de un cinism rar şi a eşuat în a cuceri t

Atunci am constatat că ne lipsea un fender rotund de la pupa. Îl trecuserăm peste bord la intrarea în golf, dar probabil că între timp se desprinsese cumva. Știam că ne va fi imputat la înt

Deși tratatul ar trebui să vorbească de educație, autorul se ocupă de fapt de descrierea mediului moral în care are loc educația, chit că apar cîteva remarci generale despre, să zicem

Aliații trecuseră Dunărea, iar România decretase din nou mobilizarea generală. Eram din nou printre luptători în Primul Război Mondial și, așa cum avea să se vadă foarte curînd, printre învingători.

Cînd vine vorba despre tăierile ilegale, despre furturi uriașe de masă lemnoasă, un somn asemănător unui leșin lovește cea mai mare parte a autorităților responsabile. Sau se pogoară din senin o frică dătătoare de fiori. Oare de ce? Și oare de ce se șoptește pe la colțuri că hoții de lemne se bucură de un nivel incredibil de protecție? Protecție din partea cui? N

Cum ați ajuns totuși dumneavoastră, domnule profesor, un distins logician, să dezvoltați această pasiune acum, la sfîrșitul carierei? Nu m-aș fi mirat dacă erați biolog. Logica și zoologia însă mi se par destul de îndepărtate.“ „Ei, dragul me

O folosire populară a verbului a pica este fixată într-o expresie consecutivă cu sens apreciativ superlativ – de pică –, tipic asociată cu adjectivul frumos (mai ales în forma sa de feminin). Construcţia este încă în uz, mai ales în revistele aşa-zis

Alt minus la nivel curricular constă în absența, pînă în acest moment, a procedurilor de demarare măcar a constituirii unor grupuri de lucru care să redacteze programele școlare pentru liceu. Procesul trebuie să aibă sufucient timp la dispoziție pentru a ieși un document de calitate, dezbătut public și de specialiști. Nu mai spun că apoi trebuie scrise și manualele, proces care iar necesită timp. Faptic, mai e un an și jumătate în care aceste etape, cumulate, trebuie să se succeadă.

Adică, pricep, se subînţelege că de ce se întoarce Simona la Cahill nu mai are nevoie de nici o explicaţie?… Poate… Privită din exterior, e o clasică poveste de dragoste profesională, asezonată cu o potriveală umană evoluînd adesea pe coordonatele love-hate între care evoluează graficul oricărei performanţe, a oricui, indiferent cît e de vizibil sau invizibil. Evident, Cahill, care s-a lăsat o vreme aşteptat în circuit, are cotă mare şi ar putea antrena pe aproape oricine. Dar nu poate. Ha

Cînd electricianul a terminat reparația, pe care nu ne-a garantat-o, am mers și noi pe uscat la un restaurant, ocazie cu care am descoperit că barca de trecere era deja plină cu apă. În port ne-am plimbat de la o tavernă la alta, fiindcă la primele dou

Pictura modernă a găsit întotdeauna loc pentru arta antică, fie că a luat cutare statuie greacă și a pus-o, ca să zic așa, cu capul în jos (ceea ce se cheamă geniu), fie că s-a inspirat tocmai din piesele necanonice, cele care ar fi fost respin

În ediția de anul acesta, în centrul atenției a fost domnul Puiu Manu, un maestru al benzii desenate, care a făcut istorie în materie în România. Expoziția dedicată dumnealui, Povestea frumoasă a maestrului Puiu Manu, avîndu-l curator pe domnul Nicolae Pepene, istoric și director al Muzeului de Istorie Brașov, alături de alte expoziții la fel de interesante au împînzit cîteva locuri din Brașov (Casa Sfatului, Sala Olimpia), subliniind cît de mare este puterea imaginii și a cuvîntului, da