Cum poți găsi pe munte ce-ai pierdut pe mare

Publicat în Dilema Veche nr. 818 din 24-30 octombrie 2019
Cum poți găsi pe munte ce ai pierdut pe mare jpeg

Dimineață devreme ne-am trezit și le-am dat de știre vecinilor de pe yachturile care se legaseră de noi că vrem să plecăm. Ne doream să ne vedem cît mai repede în larg, scăpați de „compania“ lor, dar totodată ne zgîndărea și un mic drăcușor: să-i deranjăm și noi pe ei, măcar a zecea parte din cît ne-o făcuseră ei în seara precedentă. N-au avut ce zice, skipperii s-au trezit cu toții și au început să desfacă parîme și să manevreze pentru eliberarea catamaranului nostru. Îndată ce calea a fost liberă am pornit în trombă, le-am făcut și ceva valuri, adică să-i legene de trezire. Aflasem că invadatorii intimității noastre se duceau, cu mic, cu mare, în Zakynthos, așa că ne-am hotărît să renunțăm la a mai vizita și noi acea insulă verde. N-aveam fobia românilor în străinătate, dar aceștia erau cam prea de tot. Și, la urma urmelor, pe noi ne interesa cel mai mult Ithaca, pe lîngă care trecuserăm cu o zi înainte.

Ne-am întors așadar spre nord. Am ridicat pînzele fiindcă vîntul era bun. Urma să trecem prin strîmtoarea dintre Cephalonia și Ithaca, aceea în care pețitorii îl așteptaseră ca să-l ucidă pe Telemah, cel plecat în căutare de vești despre tatăl său Odysseu. Și într-adevăr, în zare se arătau o mulțime de pînze. De fapt, era o zi excelentă pentru navigație, dar noi n-am pierdut ocazia să asemănăm acele pînze cu niște corăbii ale pețitorilor. Se făcea că toți ieșeau din strîmtoare în vreme ce noi intram, cu vîntul chiar din față. Mergeam făcînd volte în vînt.

Spre deosebire de noi, navigatorii antici nu descoperiseră fenomenul de portanță și navigația cu „vînt strîns“, adică dintr un unghi oarecum potrivnic. Ei nu puteau folosi decît vîntul purtător (din spate). E motivul pentru care depindeau aproape complet de capriciile vîntului. Așa s-a întîmplat că, venind dinspre Troia și ocolind capul Maleia din sudul extrem al Greciei, corăbiile lui Odysseu n-au putut lua direcția spre nord, către Ithaca, ci, conform cercetărilor moderne (ale fraților Wolf), au fost deviate de vînturi și curenți către Tunisia de astăzi. Aceleași vînturi și curenți care, o mie de ani mai tîrziu, ar fi deviat spre Malta și corabia pe care se afla înlănțuit Apostolul Pavel, care trebuia să ajungă din Creta la Roma (Faptele, 27).

În fine, noi ajunseserăm aproape de țărmul sudic al Ithacăi și ne îndreptam spre golful Polis. Navigam în zigzag, cum spuneam, pentru că vîntul era dinspre nord, însă viteza în aceste zigzaguri devenea tot mai mare de la o oră la alta. Theo se afla pentru prima oară la timonă, secondat de Radu, și se vede treaba că avea mînă bună. Catamaranul dovedea niște calități mai sportive decît ne așteptaserăm. Ce-i drept, voltele se făceau ușor, fără contribuția întregului echipaj, ca la bărcile monococă, pentru că focul glisa singur pe o șină dintr-o parte în alta. Noi, ceilalți, stăteam în salon, la taclale, în vreme ce Zizi a noastră începuse să duduie ca un tren expres, peste valurile unei mări ca de safir. Am atins aproape 8 noduri, ceea ce pentru o asemenea ambarcațiune era de-a dreptul superb. Voltele ne apropiau cînd de coastele stîncoase ale Cephaloniei, cînd de pantele înierbate ale Ithacăi. Strîmtoarea să fi avut acolo vreo trei kilometri lățime. Scăpasem de „lestrigonii“ din seara precedentă și de „pețitorii“ de dimineață.

Am început pregătirile de intrare în port. Din cartea porturilor grecești nu ne lămuream dacă puteam acosta la micul cheu figurat în golful Polis sau dacă trebuia să stăm la ancoră în larg. Pentru orice eventualitate, am lăsat jos fenderele, am coborît pînzele și am pornit mașinile. Zgomotul acestora nu era prea plăcut după o zi întreagă de mers silențios, cu vîntul. Am intrat în minunatul golf rotund. Cheiul se dovedea a fi doar pentru micile bărci de pescuit ale localnicilor, așa că am aruncat ancora în mod suveran, exact în mijlocul golfului. În jurul nostru, legate la stînci, mai erau cîteva yachturi mai mici. Am lăsat scara și am făcut baia de rigoare în acea apă de o culoare incredibil de intensă. Aproape că-ți dădea impresia că te poți impregna cu albastru intrînd în ea.

Atunci am constatat că ne lipsea un fender rotund de la pupa. Îl trecuserăm peste bord la intrarea în golf, dar probabil că între timp se desprinsese cumva. Știam că ne va fi imputat la întoarcere și nu era tocmai ieftin. Am scrutat marea cu binoclul pe unde veniserăm, în speranța că-l vom vedea pe undeva plutind. Nu era. Oricum, se întuneca și nu mai puteam face mare lucru, așa că ne-am resemnat să-l considerăm pierdut. Ne-am uscat și am pregătit dinghy-ul (barca de serviciu) pentru debarcarea pe țărmul insulei lui Odysseu. Motorul pornea greu, tras de sfoară și, ca și altădată, s-a dovedit că doar Adi reușea să-i dea de capăt. Barca ­fiind mică, trebuia să facem două drumuri cam ca în povestea cu lupul, capra și varza. La urmă, am legat-o de un pietroi pe plajă și ne-am îndreptat cu toții spre satul ale cărui lumini se vedeau sus pe un deal. Am urcat pe o șosea, prin beznă, vreo doi kilometri. Ajunși în centrul satului, care se numea Stavros, am constatat că era destul de animat și că aveam de ales între mai multe taverne. În timp ce ședeam nehotărîți în intersecție, am descoperit în remorca unei motorete parcate acolo un fender alb-albastru, identic cu cel pe care-l pierduserăm. Ba chiar, studiindu-i mai bine parîma de legătură, ne-am dat seama că nu poate fi decît al nostru. Minune! A cui era motoreta? Ne-am uitat în jur. De la masa unei terase s-a ițit un om. A venit imediat la noi. Era un pescar simplu, nebărbierit și care părea să nu poată vorbi nici măcar în grecește. Parcă ne așteptase. Găsise fenderul pe mare. Ni l-a dat și noi i-am oferit niște bani drept mulțumire. A fost încîntat, tot așa cum și noi eram bucuroși și uimiți pe deasupra. Cu fenderul recăpătat, am ales taverna cu review-urile cele mai bune (după informațiile descoperite în mobil de Theo). Am mîncat un pește cu stafide. Cu burțile puse la cale și după o carafă de vin, am început să judecăm lucrurile mai în profunzime. Pescarul acela ciudat nu era om. Era o zeitate deghizată, o divinitate binevoitoare. Pe insula de poveste a lui Odysseu, asta era singura explicație posibilă.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Panică în Ploiești. Creșteri semnificative ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat și benzen în aer
Locuitorii Ploieștiului se confruntă cu o scădere semnificativă a calității aerului în ultimele zile, cauzată de creșteri alarmante ale concentrațiilor de hidrogen sulfurat (H2S) și benzen (C6H6).
image
De unde poate obține România un munte de bani în loc să crească taxe și impozite. Expert: „Ne-am permite tot ce avem nevoie”
România nu reușește să-și țină în frâu cheltuielile, iar deficitul crește de la o lună la alta spre cote amețitoare. Analistul economic Adrian Negrescu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum ar putea fi rezolvată problema, fără să mai fie nevoie de taxe și impozite mai mari.
image
EXCLUSIV. David Petraeus, fost director CIA: „România e pregătită militar în cazul unui potențial atac al Rusiei”
Fost director CIA și comandant al Forțelor Armate ale SUA în Afganistan, generalul David Petraeus a vorbit, într-un interviu exclusiv pentru ”Adevărul”, despre importanța României în regiune și despre posibilitățile ca Vladimir Putin să fie înlăturat de la putere.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.