Din Ithaca la „Bacău“

Publicat în Dilema Veche nr. 822 din 21–27 noiembrie 2019
Din Ithaca la „Bacău“ jpeg

După o noapte agitată, cu o mare învolburată, ne-am trezit într-o atmosferă de un calm desăvîrșit, sub razele unui soare blînd și strălucitor, pe catamaranul legat de stîncile insulei pustii Arkoudi. De jur împrejur, în unduirea sclipitoare a apei jucau bancuri întregi de pești. Mi-am amintit de plasa ca de prins fluturi pe care o cumpărasem în ziua precedentă din portul Frikes. Pînă atunci, asemenea lui Theo, mă declaram un pescar de pungi și alge (adică singurele lucruri pe care le-am prins vreodată în apă). Mi-am zis totuși că n-ar fi rău să-mi mai încerc norocul. Am legat bățul plasei de cangea bărcii cu izolirband, pentru o coadă mai lungă. Era o improvizație de tot rîsul. Am pus o bucățică de pîine în plasă și am băgat-o în apă. În ea au intrat patru sardine deodată. Le-am săltat în aer, strigînd după un vas în care să le deșert. Am repetat operațiunea și în cîteva minute prinsesem deja cît pentru o bună tavă de pus la cuptor. Sardine măricele, cu irizații albastre și verzi pe spate. O dimineață plină de noroc și fericire!

Am ridicat ancora și am părăsit insula cea pustie, cu regretul că n-am mai avut timp să o și batem puțin cu piciorul. Era ultima zi de navigație și trebuia să ajungem cu Zizi înapoi în Lefkada. În drum ne-am oprit să vizităm o mare grotă marină, formată în stîncăriile din coada sudică a insulei Meganisi. O peșteră în care, cică, în al Doilea Război Mondial s-ar fi ascuns submarinul grecesc Papanikolis (băieții l-au botezat Papanicolau).

La prînz am mîncat sardinele gătite excelent de fete. Mergeam în volte pe lîngă fosta insulă a lui Onassis, Skorpios, care astăzi aparține unui oligarh rus și în al cărei mic golf, ca un rai, se zărea acostat un yacht cu multe etaje. Marea, albastră ca vacanța, era plină de veliere care se întorceau, ca și noi, în atotcuprinzătoarea marină a Lefkadei. Bineînțeles că lucrurile deveneau tot mai triste. Lăsam în urmă ciclopii, lestrigonii și Ithaca lui Odysseu. Într-un celebru poem, Konstantinos Kavafis zice: Atunci cînd spre Ithaca vei porni-o / dorește-ți drumul cît mai lung să fie, / plin de peripeții și‑nvățăminte“. Într-o oarecare măsură cam așa ni s-a întîmplat și nouă. Vă veți întreba poate cum de, în toată călătoria asta, n-am pomenit nimic de Calypso, Circe ori Penelopa. Ba am pomenit, numai că, în vremurile noastre moderne, doamnele nu mai așteaptă singure pe cîte o insulă, ci merg pe mare chiar alături de navigatori. Toate ca una și una ca toate, cele trei au fost mereu cu noi pe catamaran, ne-au însoțit, ne-au gătit și ne-au pregătit, ne-au îmbărbătat și ne-au ponderat, păzindu-ne și fericindu-ne cu grija și spiritul lor feminin protector. N-au fost nevoite să ne aștepte douăzeci de ani, să ne ofere nemurirea sau, Doamne ferește, să ne transforme-n porci.

În fine, am intrat în canalul de la Lefkada într-un șir indian de alte ambarcațiuni, am anunțat că sosim, ne-am oprit la benzinărie să facem plinul bărcii, ca la mașinile de închiriat, iar omul nostru de pe chei ne-a făcut semn cînd să intrăm în marină și unde să acostăm. Momentul de final era poate și cel mai greu. Ca și cum ai fi încercat să parchezi cu spatele o mașină de 13 metri lungime și 7 lățime în parcarea de la mall, fără să vezi aproape nimic în spate. La prima încercare am agățat cu pupa parîma de mooring care ținea yachtul vecin. A zbîrnîit cu întregul yacht odată, ca o coardă de contrabas gigantic. Nu s-a întîmplat nimic în afară de niște urlete pe mal. Am ieșit de acolo imediat. Omul nostru de pe chei m-a ghidat cum să mă apropii din nou, apoi a făcut gestul cu care ai sfîșia o pînză: mîna stîngă în față și mîna dreaptă în spate, brusc. Adică: mașina babord în față, mașina tribord în spate, la maximum, cu cîrma blocată. De jur împrejur, și în față, și în spate, erau „parcate“ alte veliere și catamarane, spațiul era foarte îngust, iar manevra aceea părea brutală. Efectul ar fi fost o răsucire a „elefantului“ în vitrina cu bibelouri. Asta era, am închis ochii și am făcut gestul, cu mîinile pe cele două manete. Elicele au vuit, apa s-a vălurit, ambarcațiunile din jur au tresăltat, dar, ca prin minune, Zizi, cu cele 12 tone ale sale, a ajuns în poziția corectă. Încă vreo cîțiva metri cu spatele și băieții au aruncat  parîmele pe cheu. Adi s-a luptat cu mooring-ul pe care trebuia să-l lege cît mai repede de tacheți, să stabilizeze prova. Aventura noastră se încheiase. Ne-am îmbrățișat bucuroși.

Potrivit obiceiului grecesc, încă o noapte ambarcațiunea închiriată era a noastră. Seara au venit însă oamenii proprietarului s-o verifice. Ne-au cerut să rulăm ca la carte parîmele puse la uscat. Un scafandru umbla pe dedesubt. Control serios. În cele din urmă au zis că ar lipsi o pompă (a bărcuței gonflabile). Noi nici c-o văzuserăm vreodată, dar ei ne-o arătau trecută în procesul-verbal. Ne temeam de vreo controversă, dar grecii au hotărît că așa un fleac nu se impută, ca să nu ne strice cheful. Și cheful chiar a urmat într-o tavernă din port unde aproape că am adormit. Ca Odysseu cînd a ajuns acasă.

A doua zi de dimineață ne-am strîns bagajele și am pornit pe tristul drum de întoarcere. Am ocolit prin Salonic, unde la o cîrciumă, într-un pasaj, am mîncat rondele de rechin neted à la Saganaki. O nebunie! Am făcut și o baie în tulburele golf al orașului, în spatele unor blocuri, și am pornit mai departe către țară, pe sumbrele șosele dinspre nord. Seara tîrziu, cazați într-un hotel din Sofia, am ieșit să ne plimbăm. Era de-a dreptul pustiu. M-a străbătut un straniu sentiment de Bacău. Într-un mall aproape închis, la un snack-bar ni s-a servit un pepene roșu cu brînză și mentă. Combinația a avut darul să ne mai înveselească.

Trebuie să mai spun că, după Homer, nenumărați poeți au continuat să-l cînte pe Odysseu. Unii au avut inspirația să descrie plictiseala care l-ar fi cuprins odată întors acasă. Adică  deprimarea tipică, am spune noi astăzi, de după o călătorie aventuroasă. Sau depresia post-vacanță. Le mulțumesc celor care m-au răbdat vreme de zece episoade.

index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (III)
Expresiile subiect de drept și drept subiectiv par să aibă o nuanță tautologică sau să trimită la o definiție idem pe idem.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Turcia fără Erdogan?
Recep Tayyip Erdogan este de atîta vreme la putere încît nimeni nu poate spune cu siguranță cum va arăta Turcia după o eventuală plecare a sa din palatul prezidențial.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Cum de nu există din partea instituțiilor aferente reacții prompte, severe, susținute juridic, împotriva unei astfel de imposturi?
Frica lui Putin jpeg
Centrali
Cîte unul se crede central fiindcă e bătăușul clasei; un altul, fiindcă e al planetei.
AFumurescu prel jpg
Inteligență artificială; cu materialul clientului
…a trecut întîi o boare pe deasupra știrilor: există inteligență artificială! Mai întîi ni s-au deșteptat telefoanele.
index jpeg 5 webp
Amelia Earhart și Eleanor Roosevelt, o cină și un zbor cu stelele
„Este începutul unei noi epoci, nu-i așa, cînd o femeie în rochie de seară pilotează un avion noaptea?”, a spus retoric și entuziast Eleanor Roosevelt.
Iconofobie jpeg
Poezia continentelor
Ce surprinde la Whitman este uşurinţa cu care transferă ideea poetică (transcendentalistă) spre geografia culturală a umanităţii.
„Cu bule“ jpeg
Zgubilitic
Cuvîntul zgubilitic nu s-a răspîndit prea mult, dar își păstrează expresivitatea prin felul în care pare să parodieze o terminologie medicală (psihiatrică), prin contrastul comic între simbolismul lipsit de eufonie al primei sale părți și terminația savantă.
HCorches prel jpg
Două tristeți și o așteptare
Le transmit, din experiența personală, că vor simți îmbunătățiri semnificative ale vieții lor, pe toate planurile!
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Cum spargem balonul chinez
Dacă relațiile sino-americane ar fi un joc de cărți, s-ar putea spune că avem o mînă bună. Dar chiar și o mînă bună poate pierde, dacă e jucată greșit.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Scrisori regăsite
Montefiore spune că nota aceasta, găsită după moartea lui Stalin în seiful său personal, a avut efectul scontat.

Adevarul.ro

image
Singura fabrică românească de ciocolată și-a cerut insolvența
În perioada de glorie, fabrica producea 2.000 de tone de ciocolată pe an. Unul dintre sortimente a fost premiat cu medalia „Marca de Aur“.
image
Fanii lui David Attenborough, dezgustați de scenele din cel mai recent documentar: „Nu voiam să văd asta”
Ultimul episod al documentarului TV Wild Isles, al cercetătorului David Attenborough, a trezit repulsie în unii telespectatori.
image
De ce sunt finlandezii cei mai fericiți oameni din lume
Românii sunt mai fericiți față de anul trecut, potrivit World Happiness Report, care arată că ţara noastră a urcat 4 locuri în acest top. Cea mai fericită ţară, din cele 137 câte au fost incluse în clasament, rămâne Finlanda.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.