O mie de așteptări

Publicat în Dilema Veche nr. 822 din 21–27 noiembrie 2019
Invizibilii jpeg

Să am vreo trei ani – probabil că e unica amintire conștientă de la vîrsta asta – și o aștept pe maică-mea care a intrat în biroul directoarei de la grădiniță. Nu știu de ce m-a lăsat acolo, pe hol, ea nici măcar nu-și aduce aminte de întîmplare, deși am întrebat-o de un milion de ori. Oi fi făcut ceva de nefăcut, căci oricum mi s-a povestit că fix de la înscriere am lăsat o amprentă de neuitat în memoria celor de acolo: mi-am băgat capul între barele verticale ale gardului de fier din curte și m-am înțepenit. Nu mai știu cum m-au scos de acolo, mi-or fi uns capul cu săpun și m-au scos ca pe un inel încăpățînat, o fi venit un domn puternic și o fi îndoit barele cu mîinile goale, tot ce se poate.

Stau și o aștept pe maică-mea, despărțirile de ea la vîrsta asta mică sînt necruțătoare, se lasă cu lacrimi și suspine. Mi-am lipit fruntea de un acvariu aflat în hol și mă uit la gupii, neonii, sanitarii și peștii ăilalți cu niște cozi ca evantaiele, roșcați (am uitat cum se numesc) printr-o lentilă uriașă de lacrimi. Se plimbă de colo-colo în cutia de sticlă, îi văd distorsionați, în milioane de curcubee, un ochi imens de Paracheirodon innesi, în care mă oglindesc eu, în care se oglindește el, și tot așa, la infinit.

Momentele cînd o așteptam pe mama probabil că-mi definesc copilăria. O așteptam zilnic să vină de la muncă, să-i umblu prin sacoșe după, poate, prăjituri sau cine știe ce sărăcie de banane necoapte pe care a avut norocul să pună mîna. O așteptam ca să-i iau geanta din mînă, geanta ei care purta încă înăuntru frigul amarnic al iernii de afară. Geanta maică-mii era izvor nesecat de fascinație. Pudriera mică, niște pixuri, un carnețel și o puzderie de rețete de la medic pe care încercam să le reproduc pe coli A4 tăiate lunguieț, cu tot cu scris și cu ștampile.

O așteptam pe maică-mea în vacanțele lungi cînd mă trimitea la bunica, în Constanța. Cînd ajungeau cu toții, în final, de la București, o vedeam cumva străină, îndepărtată, cu un aer pe care nu i-l mai recunoșteam. Știți, ca atunci cînd îți vine un amic din străinătate și ți se pare că aduce cu el altă aură, altă realitate. E ca și cum ar fi venit decupată cu un cub din Bucureștiul ăla cu tot, și ar fi umblat așa cîteva zile în el, ca într-o bulă stranie.

Apoi am început să aștept diferite alte chestii. Așteptări bune, înfricoșătoare, indiferente, de complezență, vesele, triste, penibile. Cum am așteptat zadarnic un iubit acum un milion de ani cînd nu erau telefoane mobile, iar ăla n-a mai venit. În piept aveam o insignă rotundă pe care mi-o adusese cineva din America. Pe ea scria: I hate to wait.

Am așteptat în gări trenuri care nu mai veneau, asta sună într-un fel romanțios, dar, ale naibii, nu mai veneau și cel mai adesea era frig sau eram obosiți, de cele mai multe ori și una, și alta.

Am așteptat metrouri și m-am uitat la oameni, o bătrînă cu ditamai sacoșa de rafie nu știa cum se ajunge la Piața Sudului, am îndrumat-o, nu m-a crezut și a mai întrebat alte două persoane. Altcineva, un tip mieros, împarte pe bani pliante gratis de la nu știu ce fast-food și nu prea are noroc, o doamnă pe care o știu de vreo trei ani vrea bani pentru un cămin de copii.

Am așteptat, ca orice bucureștean, pe cineva la Romană. Probabil că ăsta e locul în care toată lumea își dă întîlnire. Cînd ieși primul pe scările rulante de la metrou, mai multe perechi de ochi se vor repezi să te vadă, cu speranța stinsă repede că nici tu nu ești cel așteptat.

Am așteptat diverse chestii metafizice. Dragostea, înțelepciunea, răbdarea. Așteaptă, ți se spune, doar nu vrei să vină așa, dintr-o dată. Am așteptat să scoată bunică-mea cozonacii din cuptor, am așteptat să facă un turn din clătite, că nu voia să-mi dea una cîte una. Am așteptat pizza cu stomacul chinuit de foame.

Acum aștept un curier. Relația noastră e schizofrenică oricum, eu abia aștept să vină, dar ne-am certat la telefon, el abia așteptă să scape de pachet și-mi urăște profund mațele. Sîntem în eterna dilemă în care eu n-am cum să fiu acasă în orele de lucru, iar el nu livrează la alte ore decît în orele de lucru. A zis că vine ieri. Acum e azi, iar eu aștept.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.