O mie de așteptări

Publicat în Dilema Veche nr. 822 din 21–27 noiembrie 2019
Invizibilii jpeg

Să am vreo trei ani – probabil că e unica amintire conștientă de la vîrsta asta – și o aștept pe maică-mea care a intrat în biroul directoarei de la grădiniță. Nu știu de ce m-a lăsat acolo, pe hol, ea nici măcar nu-și aduce aminte de întîmplare, deși am întrebat-o de un milion de ori. Oi fi făcut ceva de nefăcut, căci oricum mi s-a povestit că fix de la înscriere am lăsat o amprentă de neuitat în memoria celor de acolo: mi-am băgat capul între barele verticale ale gardului de fier din curte și m-am înțepenit. Nu mai știu cum m-au scos de acolo, mi-or fi uns capul cu săpun și m-au scos ca pe un inel încăpățînat, o fi venit un domn puternic și o fi îndoit barele cu mîinile goale, tot ce se poate.

Stau și o aștept pe maică-mea, despărțirile de ea la vîrsta asta mică sînt necruțătoare, se lasă cu lacrimi și suspine. Mi-am lipit fruntea de un acvariu aflat în hol și mă uit la gupii, neonii, sanitarii și peștii ăilalți cu niște cozi ca evantaiele, roșcați (am uitat cum se numesc) printr-o lentilă uriașă de lacrimi. Se plimbă de colo-colo în cutia de sticlă, îi văd distorsionați, în milioane de curcubee, un ochi imens de Paracheirodon innesi, în care mă oglindesc eu, în care se oglindește el, și tot așa, la infinit.

Momentele cînd o așteptam pe mama probabil că-mi definesc copilăria. O așteptam zilnic să vină de la muncă, să-i umblu prin sacoșe după, poate, prăjituri sau cine știe ce sărăcie de banane necoapte pe care a avut norocul să pună mîna. O așteptam ca să-i iau geanta din mînă, geanta ei care purta încă înăuntru frigul amarnic al iernii de afară. Geanta maică-mii era izvor nesecat de fascinație. Pudriera mică, niște pixuri, un carnețel și o puzderie de rețete de la medic pe care încercam să le reproduc pe coli A4 tăiate lunguieț, cu tot cu scris și cu ștampile.

O așteptam pe maică-mea în vacanțele lungi cînd mă trimitea la bunica, în Constanța. Cînd ajungeau cu toții, în final, de la București, o vedeam cumva străină, îndepărtată, cu un aer pe care nu i-l mai recunoșteam. Știți, ca atunci cînd îți vine un amic din străinătate și ți se pare că aduce cu el altă aură, altă realitate. E ca și cum ar fi venit decupată cu un cub din Bucureștiul ăla cu tot, și ar fi umblat așa cîteva zile în el, ca într-o bulă stranie.

Apoi am început să aștept diferite alte chestii. Așteptări bune, înfricoșătoare, indiferente, de complezență, vesele, triste, penibile. Cum am așteptat zadarnic un iubit acum un milion de ani cînd nu erau telefoane mobile, iar ăla n-a mai venit. În piept aveam o insignă rotundă pe care mi-o adusese cineva din America. Pe ea scria: I hate to wait.

Am așteptat în gări trenuri care nu mai veneau, asta sună într-un fel romanțios, dar, ale naibii, nu mai veneau și cel mai adesea era frig sau eram obosiți, de cele mai multe ori și una, și alta.

Am așteptat metrouri și m-am uitat la oameni, o bătrînă cu ditamai sacoșa de rafie nu știa cum se ajunge la Piața Sudului, am îndrumat-o, nu m-a crezut și a mai întrebat alte două persoane. Altcineva, un tip mieros, împarte pe bani pliante gratis de la nu știu ce fast-food și nu prea are noroc, o doamnă pe care o știu de vreo trei ani vrea bani pentru un cămin de copii.

Am așteptat, ca orice bucureștean, pe cineva la Romană. Probabil că ăsta e locul în care toată lumea își dă întîlnire. Cînd ieși primul pe scările rulante de la metrou, mai multe perechi de ochi se vor repezi să te vadă, cu speranța stinsă repede că nici tu nu ești cel așteptat.

Am așteptat diverse chestii metafizice. Dragostea, înțelepciunea, răbdarea. Așteaptă, ți se spune, doar nu vrei să vină așa, dintr-o dată. Am așteptat să scoată bunică-mea cozonacii din cuptor, am așteptat să facă un turn din clătite, că nu voia să-mi dea una cîte una. Am așteptat pizza cu stomacul chinuit de foame.

Acum aștept un curier. Relația noastră e schizofrenică oricum, eu abia aștept să vină, dar ne-am certat la telefon, el abia așteptă să scape de pachet și-mi urăște profund mațele. Sîntem în eterna dilemă în care eu n-am cum să fiu acasă în orele de lucru, iar el nu livrează la alte ore decît în orele de lucru. A zis că vine ieri. Acum e azi, iar eu aștept.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Cum putem evita substanțele cancerigene din alimente. Medic: „Foarte rar să consumăm mezeluri, doar ocazional”
Deși să renunțăm la toate alimentele care ne pun în pericol este aproape imposibil, anumite decizii putem adopta.
image
Imaginile sărăciei în cele mai bogate orașe din țară. „S-ar fura tot dacă n-am face asta”
România a avut în ultimul an o creștere economică de aproape 5%, iar pe hârtie lucrurile arată cum nu se poate mai bine. De o cu totul altă părere sunt tot mai mulți români care trec pragul magazinelor și a piețelor alimentare.
image
Fructul astronauților s-a „cuplat” cu papanașii și clătitele românești. Detaliile unui produs cu succes neașteptat
Procesul tehnologic durează până la trei ore, atât cât trebuie pentru a obține același gust ca atunci când dulceața e făcută acasă.

HIstoria.ro

image
Cele mai vechi cutremure care au lovit Țările Române în Evul Mediu
Unul dintre cele mai vechi cutremure despre care avem informații este cel petrecut în anul 1411, menționat de Emil Turdeanu în lucrarea „Un manuscris religios din timpul lui Mircea cel Bătrân”.
image
Cine a ajuns primul în Antarctica?
Acest cel mai sudic continent (mai mare decât Oceania și Europa), care acoperă aproximativ 20% din întreaga emisferă sudică, este singurul din întreaga lume ce nu are o populație nativă și nici locuire permanentă.
image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.