Am ales. Acum ce facem?

Publicat în Dilema Veche nr. 823 din 28 noiembrie – 4 decembrie 2019
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Păi, dacă sentimentul este cel de „a cîștigat omul nostru, acum am ajuns și noi cu totul la putere“, atunci e de rău. Hăul se adîncește. Iar felul rudimentar de a vedea lucrurile devine adevăratul cîștigător. Pesimiștii, iubitorii de teorii ale conspirației, atotștiutorii cărora nu le scapă nici unul dintre secretele planetei spun că „cercurile care conduc lumea și-au pus marioneta“. Entuziaștii nesupunerii civice spun că e o mare ocazie ratată, pentru că adevăratul cîștigător e doar clasa politică. Adică aceeași clică iscusită în a controla butoanele, indiferent de culoarea politică. Cei care văd peste tot numai vrăjmași, „patrioții“ de terasă spun că-i „vai de noi, cu un străin la conducerea țării“. Fanii rătăciți în plină beatitudine cred că „i-a rezolvat sasu’ pe toți, și-acu’ să-l vezi cum se pune pe treabă“. În general, aceștia sînt cei care cred că „sasu’“ are soluții pentru orice. De la a veni cu trusa de scule, să le repare centrala de bloc, pînă la recuperarea Tezaurului de la Moscova. Există și mulți dezamăgiți, pe care cîștigătorul alegerilor prezidențiale nu i-a convins, nici în primul mandat, nici în campania electorală. Se găsesc însă și destui români – participarea la vot o arată din plin – care încep să înțeleagă necesitatea exercițiului democratic. Așa cum există și mulți compatrioți cărora, pur și simplu, nu le pasă.

România nu s-a schimbat peste noapte. Conducem la fel de hotărît în cîteva clasamente ale rușinii. Igienă precară, mortalitate infantilă, abandon școlar, defrișări ilegale, consum insignifiant de carte, analfabetism funcțional, lipsă de infrastructură rutieră, iar văicăreala poate să continue, pe bună dreptate, mult și bine. Dacă mai deschidem discuții despre milioanele de români care și-au luat lumea-n cap, bulversarea sistemului de justiție, degringolada din educație, nenorocirile din sănătate, starea clădirilor de patrimoniu, dezastrul ecologic din Delta Dunării, ai senzația că n-o să mai apară niciodată vreo rază de speranță. Un președinte nu poate rezolva toate lucrurile astea. Chiar dacă are și „guvernul lui“. A te aștepta la așa ceva înseamnă să pici imediat în dezamăgire și să ceri, din nou, schimbarea. Reprezentanții noștri, de orice culoare vor fi fiind ei, nu vor purcede, de mîine dimineață, la sacrificarea propriilor vieți pe altarul binelui poporului. Vor fi exact ceea ce sînt. Politicieni. E adevărat că unii dintre ei au depășit orice limită, comițînd șiruri de golănii nemaivăzute. E la fel de adevărat că alții s‑au dovedit de o ticăloșie și de o lipsă de responsabilitate greu de imaginat. Dar politicienii, în general, cu excepția golanilor și a ticăloșilor nevindecabili, nu sînt nici buni, nici răi. Sînt politicieni. Niște elemente absolut necesare bunului mers al democrației, așa cum cunoaștem acum această noțiune. A aștepta să vină totul de la ei e o mare greșeală.

În mod normal, dacă am dori cu adevărat să trecem la o etapă de maturizare a societății în care trăim, ar trebui să înțelegem că presiunea socială nu trebuie să scadă, ci, dimpotrivă, să crească. A cere socoteală celor de la putere și a te exprima liber ar trebui să devină norme acceptate și adevărate ale comunităților în care existăm. Spiritul critic e mai necesar acum decît oricînd. Dacă el amorțește, pentru că „sînt ai noștri la putere“ sau pentru că „n-ai ce face cu moștenirea asta“, meciul e pierdut fără să se fi fluierat începerea sa. Clasamentele rușinii trebuie să se vadă mai tare acum. Nemințite. Nefardate. Iar intervenția în fiecare dintre ele chiar nu e doar treaba politicienilor. Ci și a alegătorilor. Ar fi o eroare gravă să se creadă că introducerea în urnă a buletinului de vot e suficientă pentru îndreptarea lucrurilor. „Am votat, gata, treburile se rezolvă.“ Dimpotrivă. Precaritatea forțelor de ordine publică, furturile din păduri, incompetența din instituții, lipsa de proceduri realiste, toate astea și încă multe altele ar trebui să fie în prim-planul atenției, zi de zi. Așa cum ar trebui să fim preocupați de ajungerea pînă la capăt în orice proces de sancționare a unui abuz. Altminteri, dacă vezi la televizor că niște șmecheri discută despre finanțele țării în termeni de „hap sau hap“, zici că așa e normal. Dacă autorii unor fărădelegi crunte rămîn nedescoperiți, înțelegi că au protecție la niveluri înalte și zici că așa e firesc să fie. Dacă impostorii și habarniștii de partid conduc în continuare ministere și instituții importante, zici că așa e modelul cultural în partea asta de lume. Dacă demnitatea oricăruia dintre noi e doar subiect de campanie electorală, zici că, oricum, aici nu mai e nimic de făcut. Și ți se creează, element cu element, senzația pe care unii chiar doresc din rărunchi să o ai. Sentimentul că trăiești într-o țară care le aparține. Una cu stăpîni și supuși.

Calitatea de cetățean al unui spațiu public civilizat nu se consumă doar la urna din secția de votare. Acolo de-abia începe. E un proces care are loc zi de zi, unde fiecare participă cît poate. Și nu cu sentimentul că te urmărește cineva în procesul ăsta, ci cu dorința reală de a o face. E ceva-ul ăla pe care nu știm întotdeauna să-l definim, dar pentru care îi invidiem pe alții, din alte societăți, despre care credem că funcționează mult mai bine. Iar exersarea spiritului critic nu înseamnă să înjuri de dimineață pînă seara, să dai drumul la băierile blestemelor și să fii împotrivă din principiu, fără ca măcar să știi la ce. Înseamnă apariția unei noi preocupări. Una care trebuie să fie cît se poate de răspîndită și de autentică. Aceea care nu e direcționată doar spre felul în care trăiești în casa ta și în bula ta, ci și spre calitatea spațiului public în care exiști. A uita de toate astea, doar pentru că cel pe care l-ai votat a cîștigat alegerile, e o mare greșeală. Dacă e comisă, nu întîrzie niciodată să-și arate colții.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul e­mi­siu­nii Garantat 100% la TVR 1.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

avion american F-16 foto us air force
Armele cu care România poate ține Rusia la respect. Cât ar costa cumpărarea unor avioane de luptă performante
Generalul (r) Alexandru Grumaz explică în ce măsură e România cu adevărat amenințată de Rusia și care sunt armele cu care Armata Română poate descuraja orice eventual agresor.
Ziua 55 a războiului Ucraina - Rusia Bucha FOTO Gettyimages
„Sunt civili, la dracu'!”: apelurile telefonice interceptate dezvăluie mărturisiri făcute de soldații ruși
Un soldat rus a făcut o mărturisire uluitoare în timpul unei conversații telefonice înregistrate cu iubita sa.
un convoi care transportă echipament pentru forțele nucleare ale Rusiei. Foto: Captură video Twitter/ rybar_en
Convoi care transportă echipament pentru forțele nucleare, filmat în Rusia VIDEO
Într-un videoclip publicat pe Twitter, duminică, 2 octombrie, se poate observa un convoi care transportă echipamente pentru forțele nucleare ale Rusiei.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia