Insula pustie

Publicat în Dilema Veche nr. 821 din 14–20 noiembrie 2019
Insula pustie jpeg

Opt oameni pe catamaranul Zizi părăsiserăm Ithaca cea primitoare și ne îndreptam într-o blîndă după-amiază către Arkoudi, o insulă pustie. Vîntul ne juca feste, cînd era, cînd nu era. O goeletă de croazieră ne-a depășit la vreo milă distanță. Pînzele ei perfect triunghiulare, albe și întinse perfect, păreau doar de design. Vîntul n-o putea împinge așa de repede, dar nici motoare nu se auzeau. Răzbăteau în schimb pînă la noi semnale cristaline, ca de sanatoriu, și anunțuri către pasageri într-o limbă extrem-asiatică. La bord n-am văzut nici o mișcare. O nălucă?

În apropierea destinației începea să se întunece. Am ales primul golf al insulei care era mai deschis, evitînd să intrăm în „pîlnia“ îngustă a celui de-al doilea, unde Navionics avertiza că locul de ancorare e foarte strîmt. În golful mai larg însă, pe lîngă ancoră trebuia să ne legăm și cu parîmele lungi de stîncile de pe mal, o operațiune complicată. Noroc că marea era liniștită. Am aruncat ancora desfășurînd întregul său lanț de 90 de metri, în buna tradiție marinărească potrivit căreia „nici o ancoră n-a grapat de prea mult lanț“. Trebuia să ne ținem la o distanță de siguranță față de malul stîncos, dar nu puteam sta nici mai departe decît era lungimea parîmelor de acostare. Apa era destul de adîncă. După ce am verificat rezistența ancorării, am lansat la apă barca de serviciu. Băieții noștri cei sprinteni s-au urcat în ea ținînd capătul primeia dintre parîme. Au vîslit pînă la malul stîncos, dar cînd să se cațere pe el, Theo a scăpat parîma în apă. S-au întors înapoi după ea la bord, au luat-o de la capăt. Cu chiu, cu vai, au legat-o de pietrele vulcanice ascuțite. Au venit după cea de-a doua parîmă. Și-au luat bluze cu mîneci lungi, fiindcă pe mal dăduseră de niște țînțari răi. Se făcea tot mai întuneric. Au stat foarte mult să lege a doua parîmă. Nu înțelegeam ce se întîmplă acolo. Radu se cățărase cu greu pe stîncile ascuțite, avînd în picioare șlapi. Apoi mi-a mărturisit că, sub presiune fiind, uitase cum se face nodul de gașă, una dintre primele lecții ale unui marinar. De fapt, îl făcuse, dar parîma fiind foarte groasă, nu a recunoscut ce i-a ieșit și a crezut că-i greșit. În disperare de cauză, a făcut nodul de fender. Bun și ăla. S-au întors la bord. Am oprit mașinile și le-am spus că, dacă ar fi fost la marină, după așa o prestație ar fi primit niște zile de arest. Ne-am amuzat de încurcătura lor. Eliberați de stresul acostării, ne-am gîndit să sărbătorim printr-o baie în mare cu sărituri și chiote. Era deja întuneric, așa că am vrut să încercăm proprietățile subacvatice ale lanternei lui Bogdan. După ce a luminat cîteva minute, i-a intrat apă la bec. Întorși pe punte, am făcut duș, ne-am uscat și ne-am așezat la masă. Am pus muzică la puternica instalație din dotarea yachtului. Am început cu Rahmaninov, Schubert și Beethoven. Încetul cu încetul însă, am trecut la  muzică ușoară veche, gen Doina Badea, Dan Spătaru și altele, pentru ca în final să ajungem la Siminică, Dinică și Mărgineanu. Băieții, conservatoriștii, chinuiți în întreaga lor perioadă de studii de problema deranjării vecinilor, ne-au întrebat dacă acolo, în sfîrșit, putem să dăm muzica tare. Sigur că da, doar eram lîngă o insulă pustie pe care creșteau doar maquis și garriga.

Numele insulei, au descoperit ei pe Internet, însemna urs, moment în care fetele s-au lansat în discuții despre posibilitatea existenței urșilor pe acea insulă. Era absolut imposibil, dar simpla idee de insulă pustie poate inspira temeri iraționale. Le‑am explicat că nici măcar țînțarii cei răi de pe mal nu reușeau să parcurgă distanța de vreo 40 de metri pînă la yacht. Chiar dacă prin absurd ar fi fost urși, nu era de închipuit că ar fi venit înot la bordul nostru, atrași de romanțele lui Dinică. Oarecari pericole, dar de cu totul altă natură, aveau să se ivească mai tîrziu în noapte, după culcare.

N-am mai coborît în cabină, rămînînd întins pe comoda canapea de la pupa. Am ațipit într-o ușoară legănare și în clipocitul apei care mîngîia stîncile de pe mal. Prin somn am avut vaga senzație că acel clipocit s-a transformat într-un susur mai susținut. Susurul s-a făcut zumzet și  zumzetul s-a făcut vuiet asurzitor. M-am trezit într-o bălăngăneală derutantă. În cîteva clipe am priceput: dădusem noi muzica tare, dar acum era rîndul mării să ne arate ce poate. Vîntul se întărise și își schimbase direcția chiar dinspre intrarea în golf. Valuri înspumate izbeau cu zgomot stîncile aflate foarte aproape de pupa noastră. Din cele două parîme legate de băieți, una se întinsese de puteai să cînți la ea, cealaltă se muiase cu totul. Acum se verifica trăinicia nodurilor. Adi a apărut pe punte și m-a întrebat, mai în glumă, mai în serios, dacă am briceagul la îndemînă. Era în buzunar, dar nu voiam să mă gîndesc la posibila utilizare pe care o știam amîndoi. Din școala de navigație am învățat să avem mereu în vedere eventualitatea cea mai rea. Dar nu era cazul acela. Apoi ne‑am întrebat dacă nu cumva băieții care dormeau sus, lîngă timonă, ar fi putut să se rostogolească de acolo în somn, „ca mititeii de pe grătar“. Ne-am dat seama că ruliul nu era chiar așa de mare și că întreaga situație era totuși sub control. Catamaranul nu-și schimbase poziția. Nodurile rezistau, iar lanțul cel lung al ancorei își făcea și el datoria. Pe rînd, membrii echipajului urcau năuci pe punte să vadă care-i situația. Le-am spus că nu-i nici o problemă, că voi sta oricum de veghe și că în vreo două ore, odată cu primele raze ale soarelui, vîntul și valurile aveau să se domolească, pentru că întotdeauna așa se întîmplă la mare. Asta din urmă am zis-o la intuiție. Dar, pînă la urmă, chiar așa a fost, cum a apărut soarele, marea s-a liniștit. Parîmele care ne țineau legați de insula Ursului erau la locul lor. Odată cu noaptea, trecuse și pericolul.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Extrădarea lui Cherecheș. Precedentul Fiat creat de Germania într-un caz similar, finalizat tragic
Un fost polițist de frontieră, condamnat la închisoare cu executare pentru corupție și prins în Germania, la fel ca primarul din Baia Mare, Cătălin Cherecheș, nu a fost niciodată extrădat. Polițistul în vârstă de 48 de ani a murit în Germania, în urma unui accident.
image
Bărbat găsit mort într-o scorbură, în Neamţ. Sfârșitul victimei este învăluit în mister
Decesul unui bărbat este învăluit în mister, cadavrul acestuia fiind descoperit în scorbura unui copac dintr-o pădure care străjuie, alături de culmile Cozla şi Pietrica, municipiul Piatra Neamţ.
image
Viața extravagantă a Regelui Charles: I se calcă șireturile de la pantofi, iar un angajat are obligația să îi pună pastă de dinți pe periuța regală
Este deja un fapt cunoscut că Regele Charles are unele idiosincrazii cel puțin interesante. Iar în noua sa carte "Endgame: Inside the Royal Family and the Monarchy’s Fight for Survival", autorul Omid Scobie dezvăluie și mai multe dintre cererile bizare ale lui Charles.

HIstoria.ro

image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.