Ce-am avut și ce-am pierdut, ce rămîne de făcut
A venit și momentul acesta al unui bilanț, ca urmare a căderii Guvernului Dăncilă, în care putem să privim puțin înapoi, să rememorăm ce s-a făcut, ce bile negre și ce bile albe intră în traista guvernării PSD, dar și să ne formulăm așteptările pentru ceea ce urmează. Încerc să trec în revistă, fără părtinire, ci doar ca om al sistemului, cîteva aspecte, privind învățămîntul preuniversitar mai ales.
De la bun început, trebuie să spun că marele atu al guvernării pesediste l-a reprezentat revizuirea salarizării profesorilor. Nu știu cum se face, dar cam întotdeauna mărirea salariilor a fost operată de guverne PSD. Nu mă pricep destul la economie încît să emit judecăți avizate, vor fi fiind unii care consideră că aceste măriri sînt nejustificate, dar cu siguranță greșesc. În țara asta sînt destule resurse încît profesorii – o categorie importantă a societății, pe care o vrem în dezvoltare, or asta nu se poate fără educație – să nu trăiască în mizerie, la limita subzistenței și sub pragul decenței. Creșterile salariale din ultimii ani, coroborate cu acordarea voucherelor de vacanță, au ridicat puțintel frunțile profesorilor din zona umilinței, înspre cea a onorabilității. Chiar și așa, salariile profesorilor sînt încă în zona de periferie a cîștigurilor din sistemul bugetar. Cum spuneam, nu sînt economist, dar mi-e destul să văd cîți îmbogățiți trăiesc în lux exorbitant, încît să am capacitatea de bun-simț a perceperii dezechilibrelor. Economiștii să găsească mijloacele de reglaj. Așadar, salariile nu trebuie să fie tăiate, voucherele nu trebuie să fie tăiate, iar dacă inflația va crește, vor trebui să se indexeze și salariile, progresiv. Altfel, toată susținerea profesorilor, ca intelectuali, față de schimbare se va transforma în reproș.
Trec la semnul minus, legat de noile programe școlare, cîteva aspecte. Mai întîi, faptul că odată cu schimbarea programelor, acum apoape trei ani, nu a avut loc și la gimnaziu o formare consistentă a profesorilor. La ciclul primar, învățătorii au avut o astfel de formare, chiar dacă realizată pe ultima sută de metri, în luna septembrie, exact înainte de începerea anului școlar în care s-a implementat pentru prima dată programa. La gimnaziu însă nu s-a realizat, abia acum începe să se miște un colos sub forma unui proiect european, denumit generic CRED, prin care se anunță serii de formări. Semnalele despre el sînt împărțite, încă nu mă pot pronunța. Dar au trecut, cum spuneam, mai bine de doi ani fără ca să se miște ceva în această direcție.
Tot legat de reforma curriculară, trec la semnul minus problema manualelor. Faptul că în anul școlar precedent, sub directiva ministrului Liviu Pop, s-a impus monopol EDP asupra manualelor școlare a avut ca efect, pe de o parte, produse jenante în mare măsură și, pe de altă parte, cheltuirea banilor pe acestea. Manuale care nu pot fi utilizate. Maculatură. În aceeași ordine de idei, EDP, ca editură a ministerului, a avut mult de pierdut la capitolul imagine. Un management deficitar, arogant și autoritar a îngropat mai degrabă această editură, în loc să o ridice. E un fapt regretabil, căci înainte se încercase totuși acolo ceva, au fost oameni care au pus umărul și au vrut să o relanseze de pe poziții profesionale, nu de forță. E una dintre instituțiile care au avut cel mai mult de pierdut și va trebui, dacă nu se dorește desființarea ei, să se regîndească acolo întreaga strategie.
Pe aceeași linie a curriculumului, dar din perspectiva finalităților ciclurilor de învățare, un mare minus îl reprezintă absența unei predictibilități cu privire la examenul de la sfîrșitul clasei a VIII-a. Încă nu se știe nimic despre el, cum va arăta, ce fel de subiecte se vor aplica, ce procente reprezintă examenul în calculul mediei pentru admiterea la liceu etc. Am mai scris despre asta, nu insist, doar punctez.
Alt minus la nivel curricular constă în absența, pînă în acest moment, a procedurilor de demarare măcar a constituirii unor grupuri de lucru care să redacteze programele școlare pentru liceu. Procesul trebuie să aibă sufucient timp la dispoziție pentru a ieși un document de calitate, dezbătut public și de specialiști. Nu mai spun că apoi trebuie scrise și manualele, proces care iar necesită timp. Faptic, mai e un an și jumătate în care aceste etape, cumulate, trebuie să se succeadă.
Închei pomelnicul negativ uitîndu-mă spre concursurile și olimpiadele școlare. Guvernarea pesedistă a reușit să desființeze, cel puțin temporar, unele concursuri extrem de îndrăgite, cum a fost Olimpiada de lectură „Lectura ca abilitate de viață“. Aud că, în acest moment, ea a fost din nou acceptată pentru liceu, prin efortul Ancăi Petrache, om care a fost și în echipa de inițiatori ai concursului, și mă bucur. În momentul desființării ei, frîiele decizionale stăteau în mîna inspectorului general din minister care gestionează disciplina limba și literatura română. Nu, nu e profesor de română. Și aici ating încă un punct negativ: faptul că o disciplină atît de importantă nu are în minister un om care să o reprezinte la nivel liceal, ci este coordonată de un profesor de altă specialitate, mi se pare impardonabil.
Vor mai fi fiind și alte aspecte negative, nu am spațiu acum să dezvolt mai mult, mai amintesc doar în treacăt promovarea prin grupuri de lucru pentru concursuri și olimpiade, spre exemplu, a unor profesori care nu se remarcaseră prin nimic, ba unii chiar sînt habarniști, pe principii clientelare, în defavoarea unor specialiști care își demonstraseră în timp competența.
Conchizînd, ce mă aștept să se în-tîmple în viitor? În primul rînd, mă aștept să nu se strice lucrurile bune. Să nu se taie salarii, să nu se taie vouchere. Mă aștept ca de urgență să se constituie grupurile de lucru pentru redactarea programelor școlare pentru liceu. Mă aștept ca în decurs de maximum o lună-două să avem o viziune asupra examenului de evaluare de la sfîrșitul clasei a VIII-a. Mă aștept ca pentru anul școlar viitor să se revizuiască situația manualelor la clasa a VI-a. Nu în ultimul rînd, mă aștept să se revizuiască programele pentru gimnaziu, care au multe stîngăcii și sînt foarte aglomerate. Mă aștept, desigur, la mai multe, dar va fi de acum timp să le luăm la puricat, pas cu pas.
Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.
