O zi cu ghinion

Publicat în Dilema Veche nr. 817 din 17-23 octombrie 2019
O zi cu ghinion jpeg

Am părăsit de dimineață golful verde al insulei Meganisi, unde fuseserăm bine primiți și ospătați de către așa-zisul ciclop. Destinația noastră: Zakynthos-ul cel „cu rai de pădure“, cum îl descria Odysseul lui Homer. În larg am fixat cap compas 1-6-8, aproape spre sud. Pînă acolo, noi, cei opt oameni de la bordul catamaranului Zizi, aveam de străbătut vreo 60 de mile marine, destul de mult.

Era un cer întunecat și o mare ca uleiul, fără pic de vînt. Înaintam grație mașinilor (în marină nu se zice motor, tot așa cum nu se zice sfoară, funie, frînghie, ci parîmă) cu 8 noduri. Fixasem cîrma pe pilot automat și vorbeam sus la timonă cu Bogdan. Înspre tribord apăruse Ithaca, iar la babord treceam pe lîngă o insuliță pustie – Atokos –, proprietatea unui magnat grec (se spune că doar o turmă de capre o cutreieră, iar un cioban le vizitează o dată la patru zile). Adriana ne aproviziona cu lucruri de ronțăit. Am rugat-o să le spună celor de jos să ne aducă un ceai. La cîteva momente după ce a coborît, bum! – aparatele de bord s-au stins și o alarmă a început să sune. Rămăseserăm fără curent. Vreo siguranță? Autopilotul consuma foarte mult, frigiderul, cafetiera, fierbătorul de ceai! Ne temeam să nu cumva să fi fost afectate și lucruri mai importante: pornirea motorului, vinciul de ancoră sau… pompele de la closete. Urmărind circuite și scheme ca un inginer de bord profesionist, Adi a descoperit siguranța buclucașă. Una de-a dreptul uriașă, de 125 de amperi. N-aveam cum s-o înlocuim. Firma de închiriere avea să ne trimită un electrician în cel mai apropiat port. Vasăzică, planul de a acosta mai spre noapte în Zakynthos era dat peste cap. Dar așa e pe mare, cum spuneam și altădată: știi cînd și de unde pleci, dar nu știi cînd și unde ajungi. Cel mai apropiat port era Poros din Cephalonia. Ne-am zis, asemeni lui Odysseu, că trebuie să vedem și acolo „ce fel de oameni trăiesc și mănîncă pe lume o pîine“.

Portul se zărea într-un golf, la poalele masivilor munți ai Cephaloniei. Era o marină publică destul de primitivă, cu un dig de beton fără alte amenajări. Din fericire, era destul de liberă. Am tras în dreptul unei scări de piatră care urca pe digul cel înalt, la marele fix, am zis noi. De pe mal ne-a ajutat un tip de la alt yacht acostat. După noi, imediat, în port au intrat niște ruși cu un Oceanis. Adi și cu mine am sărit, la rîndul nostru, să-i ajutăm să acosteze, ca între marinari. Numai că rușii erau complet tălîmbi. Manevra de acostare nu le ieșea deloc, au repetat-o de cîteva ori, iar noi tot de atîtea ori am prins de pe mal parîmele aruncate și le-am legat la inele. Intrați în horă trebuia să jucăm. Ne-am ars palmele, am obosit. Atunci am desoperit că în preajmă era acostat și un catamaran cu steag românesc. Pe punte se agita chiar Garcea, adică actorul Mugur Mihăescu. În viață, ca și pe scenă, cu multe gesturi încerca să le arate rușilor unde să arunce ancora. Apoi a venit la noi certîndu-ne că am greșit un nod. L-am invitat să-l facă el cum știe și l-a făcut identic. Am profitat de ocazie ca să-l lăsăm în locul nostru, să-i ajute pe rușii care încercau a cincea sau a șasea manevră, la fel de stîngace.

Între timp, alte trei yachturi pline cu români au intrat în port. Ochindu-ne imediat că sîntem „de-ai lor“, ne-au folosit ca un fel de bază, acostînd în stînga și în dreapta noastră, cu toate că locurile dintre noi și yachturile vecine erau imposibil de strîmte, iar mai departe existau și locuri mai largi. Ne-au ignorat însă indicațiile și au venit peste noi, ca oltenii lui Nea Mărin. Am sărit cu toții pe punte să apărăm bordul cu mîinile de posibilele tamponări. Era ca și cum o mașină și-ar face loc în parcare prin împingerea celorlalte. Fenderele s-au comprimat la maximum, cu scîrțîieli dătătoare de fiori. După ce două ambarcațiuni s-au „înfipt“ așa în stînga și în dreapta noastră, cel de-al treilea catamaran a „parcat“ în fața noastră, ca și cum noi am fi fost pontonul. Noi trebuia să dezlegăm și să relegăm de zor parîme. Operațiunile nu se mai terminau. Se mai practică asemenea lucruri între yachtmeni, dar nu cînd mai există și alte locuri și nu chiar fără să ceri voie. Poziția ne-a fost complet deranjată, ieșirea la scara de piatră compromisă, pasarela îndoită și eram gata să dăm cu pupa de un pietroi. Iar acum, familii întregi aveau acces pe mal doar trecînd pe puntea noastră. Cum pasarela nu mai putea fi folosită, iar distanța pînă la dig era de vreo doi metri, skipperii lor (tot români, dar probabil „închiriați“) au pus acolo o barcă de serviciu în care pășeai și te trăgeai apoi cu o sfoară la mal. Mișcarea asta dus-întors era făcută de către o mulțime de bărbați, femei, copii, ba chiar și căței. Se duceau să mănînce și să bea în port. Între timp, la bord venise și electricianul, trecînd și el „Stixul“, și se instalase în mijlocul salonului nostru cu toate sculele. Skipperii „invadatori“ ne dădeau tot felul de povețe. Unul ne-a cerut pur și simplu să închidem nu știu ce robinet că primim amendă, un robinet care de altfel nici nu exista. A întrebat apoi, arogant, cine o fi skipper la bordul nostru. Noi eram chiar doi cu brevet de navigatori, dar am preferat un răspuns antic: „Nimeni“.

Cînd electricianul a terminat reparația, pe care nu ne-a garantat-o, am mers și noi pe uscat la un restaurant, ocazie cu care am descoperit că barca de trecere era deja plină cu apă. În port ne-am plimbat de la o tavernă la alta, fiindcă la primele două ni s-a spus că nu mai au mîncare, ceva nemaiîntîlnit în Grecia. Hotărît lucru, nu era ziua noastră bună. Am găsit, în fine, un restaurant deschis și am savurat o plăcintă cephaloniană cu carne. Ne-am întors la bord mai împăcați. Românașii încetaseră preumblatul. Erau instalați la mese, pe punțile lor, la cîțiva metri de noi, beau, jucau table, bîrfeau, spuneau bancuri și rîdeau tare. Am adormit chinuit, gîndindu-mă că yachtingul nu mai e un sport de elită, ci unul de mase. Mase populare! Mi-a venit apoi în minte pietroiul de la pupa. Oare cine-l aruncase acolo? Și dintr-odată m-am luminat. Da, sigur: lestrigonii! Canibalii care au fărîmat cu pietre flota lui Odysseu. După ciclop trebuia să dăm și de ei.

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Augustin Viziru a dezvăluit cu cine l-a înșelat Oana Mareș: „Tu ai putea să ai ceva sexual cu el?”
Augustin Viziru a mărturisit că nu a fost „ușă de biserică” în timpul mariajului cu Oana Mareș alături de care a fost vreme de 11 ani.
image
A murit tânărul aflat în comă de două luni de la o durere de măsea
Ionuț Marian Călărău, care a stat în comă aproape două luni după ce a ajuns la spital cu o durere de măsea, a murit în spital. Anunțul a fost făcut pe rețelele sociale de familie și prieteni.
image
Fetiță de 11 ani, filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Imaginile au ajuns la colegi
O minoră de 11 ani, elevă în clasa a V-a la o școală din Cluj, a fost filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Filmările realizate în vacanța școlară au fost distribuite colegilor.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.