O zi cu ghinion

Publicat în Dilema Veche nr. 817 din 17-23 octombrie 2019
O zi cu ghinion jpeg

Am părăsit de dimineață golful verde al insulei Meganisi, unde fuseserăm bine primiți și ospătați de către așa-zisul ciclop. Destinația noastră: Zakynthos-ul cel „cu rai de pădure“, cum îl descria Odysseul lui Homer. În larg am fixat cap compas 1-6-8, aproape spre sud. Pînă acolo, noi, cei opt oameni de la bordul catamaranului Zizi, aveam de străbătut vreo 60 de mile marine, destul de mult.

Era un cer întunecat și o mare ca uleiul, fără pic de vînt. Înaintam grație mașinilor (în marină nu se zice motor, tot așa cum nu se zice sfoară, funie, frînghie, ci parîmă) cu 8 noduri. Fixasem cîrma pe pilot automat și vorbeam sus la timonă cu Bogdan. Înspre tribord apăruse Ithaca, iar la babord treceam pe lîngă o insuliță pustie – Atokos –, proprietatea unui magnat grec (se spune că doar o turmă de capre o cutreieră, iar un cioban le vizitează o dată la patru zile). Adriana ne aproviziona cu lucruri de ronțăit. Am rugat-o să le spună celor de jos să ne aducă un ceai. La cîteva momente după ce a coborît, bum! – aparatele de bord s-au stins și o alarmă a început să sune. Rămăseserăm fără curent. Vreo siguranță? Autopilotul consuma foarte mult, frigiderul, cafetiera, fierbătorul de ceai! Ne temeam să nu cumva să fi fost afectate și lucruri mai importante: pornirea motorului, vinciul de ancoră sau… pompele de la closete. Urmărind circuite și scheme ca un inginer de bord profesionist, Adi a descoperit siguranța buclucașă. Una de-a dreptul uriașă, de 125 de amperi. N-aveam cum s-o înlocuim. Firma de închiriere avea să ne trimită un electrician în cel mai apropiat port. Vasăzică, planul de a acosta mai spre noapte în Zakynthos era dat peste cap. Dar așa e pe mare, cum spuneam și altădată: știi cînd și de unde pleci, dar nu știi cînd și unde ajungi. Cel mai apropiat port era Poros din Cephalonia. Ne-am zis, asemeni lui Odysseu, că trebuie să vedem și acolo „ce fel de oameni trăiesc și mănîncă pe lume o pîine“.

Portul se zărea într-un golf, la poalele masivilor munți ai Cephaloniei. Era o marină publică destul de primitivă, cu un dig de beton fără alte amenajări. Din fericire, era destul de liberă. Am tras în dreptul unei scări de piatră care urca pe digul cel înalt, la marele fix, am zis noi. De pe mal ne-a ajutat un tip de la alt yacht acostat. După noi, imediat, în port au intrat niște ruși cu un Oceanis. Adi și cu mine am sărit, la rîndul nostru, să-i ajutăm să acosteze, ca între marinari. Numai că rușii erau complet tălîmbi. Manevra de acostare nu le ieșea deloc, au repetat-o de cîteva ori, iar noi tot de atîtea ori am prins de pe mal parîmele aruncate și le-am legat la inele. Intrați în horă trebuia să jucăm. Ne-am ars palmele, am obosit. Atunci am desoperit că în preajmă era acostat și un catamaran cu steag românesc. Pe punte se agita chiar Garcea, adică actorul Mugur Mihăescu. În viață, ca și pe scenă, cu multe gesturi încerca să le arate rușilor unde să arunce ancora. Apoi a venit la noi certîndu-ne că am greșit un nod. L-am invitat să-l facă el cum știe și l-a făcut identic. Am profitat de ocazie ca să-l lăsăm în locul nostru, să-i ajute pe rușii care încercau a cincea sau a șasea manevră, la fel de stîngace.

Între timp, alte trei yachturi pline cu români au intrat în port. Ochindu-ne imediat că sîntem „de-ai lor“, ne-au folosit ca un fel de bază, acostînd în stînga și în dreapta noastră, cu toate că locurile dintre noi și yachturile vecine erau imposibil de strîmte, iar mai departe existau și locuri mai largi. Ne-au ignorat însă indicațiile și au venit peste noi, ca oltenii lui Nea Mărin. Am sărit cu toții pe punte să apărăm bordul cu mîinile de posibilele tamponări. Era ca și cum o mașină și-ar face loc în parcare prin împingerea celorlalte. Fenderele s-au comprimat la maximum, cu scîrțîieli dătătoare de fiori. După ce două ambarcațiuni s-au „înfipt“ așa în stînga și în dreapta noastră, cel de-al treilea catamaran a „parcat“ în fața noastră, ca și cum noi am fi fost pontonul. Noi trebuia să dezlegăm și să relegăm de zor parîme. Operațiunile nu se mai terminau. Se mai practică asemenea lucruri între yachtmeni, dar nu cînd mai există și alte locuri și nu chiar fără să ceri voie. Poziția ne-a fost complet deranjată, ieșirea la scara de piatră compromisă, pasarela îndoită și eram gata să dăm cu pupa de un pietroi. Iar acum, familii întregi aveau acces pe mal doar trecînd pe puntea noastră. Cum pasarela nu mai putea fi folosită, iar distanța pînă la dig era de vreo doi metri, skipperii lor (tot români, dar probabil „închiriați“) au pus acolo o barcă de serviciu în care pășeai și te trăgeai apoi cu o sfoară la mal. Mișcarea asta dus-întors era făcută de către o mulțime de bărbați, femei, copii, ba chiar și căței. Se duceau să mănînce și să bea în port. Între timp, la bord venise și electricianul, trecînd și el „Stixul“, și se instalase în mijlocul salonului nostru cu toate sculele. Skipperii „invadatori“ ne dădeau tot felul de povețe. Unul ne-a cerut pur și simplu să închidem nu știu ce robinet că primim amendă, un robinet care de altfel nici nu exista. A întrebat apoi, arogant, cine o fi skipper la bordul nostru. Noi eram chiar doi cu brevet de navigatori, dar am preferat un răspuns antic: „Nimeni“.

Cînd electricianul a terminat reparația, pe care nu ne-a garantat-o, am mers și noi pe uscat la un restaurant, ocazie cu care am descoperit că barca de trecere era deja plină cu apă. În port ne-am plimbat de la o tavernă la alta, fiindcă la primele două ni s-a spus că nu mai au mîncare, ceva nemaiîntîlnit în Grecia. Hotărît lucru, nu era ziua noastră bună. Am găsit, în fine, un restaurant deschis și am savurat o plăcintă cephaloniană cu carne. Ne-am întors la bord mai împăcați. Românașii încetaseră preumblatul. Erau instalați la mese, pe punțile lor, la cîțiva metri de noi, beau, jucau table, bîrfeau, spuneau bancuri și rîdeau tare. Am adormit chinuit, gîndindu-mă că yachtingul nu mai e un sport de elită, ci unul de mase. Mase populare! Mi-a venit apoi în minte pietroiul de la pupa. Oare cine-l aruncase acolo? Și dintr-odată m-am luminat. Da, sigur: lestrigonii! Canibalii care au fărîmat cu pietre flota lui Odysseu. După ciclop trebuia să dăm și de ei.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cât a ajuns să coste un apartament cu două camere la București. „Se dă cu tot cu Mercedes?”
Prețurile apartamentelor cresc de la o zi la alta în București și în marile orașe, dar cererea mare face ca proprietarii lor să reușească să le vândă indiferent de preț. Cu toate acestea, mulți au remarcat cu surprindere cât a ajuns să coste un apartament în București.
image
Pilot britanic de la Baza Kogălniceanu: „Am putut vedea dronele Shahed intrând în Odesa“
Șase avioane RAF Eurofighter Typhoon sunt așezate pe calea de rulare, cu două motoare turate, în timp ce personalul de la sol se grăbește să adauge ultimele detalii înainte de decolare.
image
Surprize de infarct pentru români în drum spre Grecia. „Capcanele”, reactivate după 3 ani: „Aveți grijă să țineți dovada, niciodată nu se știe”
Una dintre cele mai populare destinații pentru români, Grecia, e la mare căutare și în acest an. Doar că mulți dintre ei au parte de surprize de infarct pe șoselele ce duc spre stațiunile elene.

HIstoria.ro

image
Bătălia plajelor. Debarcarea din Normandia
Pregătirea de foc a început la ora 5:50, iar 40 de minute mai târziu, primele unități terestre americane au început debarcarea pe plajele Utah și Omaha.
image
Intrarea Armatei Roşii în Bucureşti bulversează redacția unei reviste de mondenități
Aşa cum sună titlul, Femeia şi căminul e o publicație de mondenități, un magazin pentru femeile serioase, cu bărbat de hrănit şi copii de spălat la fund; cele fără, avînd la dispoziție titluri mai puțin cuminţi.
image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.