Puericultură

Publicat în Dilema Veche nr. 819 din 31 octombrie – 6 noiembrie 2019
Iconofobie jpeg

La debutul toamnei, mai tînărul meu coleg Trichindel Grăunțelu (de la Indoeuropenistică) mergea prin Universitate tîrșîindu-și picioarele. L-am întrebat ce mai făcea și mi-a mărturisit imediat, cu o voce – nu știu cum să spun – cavernos-baritonală, că se topise în ultimele zile de grija fiului său, Nolstițiu, care tocmai începuse clasa a V-a. „Domnule profesor, am așteptat cu înfrigurare această clipă“, a precizat cu glas patologic îngroșat Trichindel. „M-am temut cumplit că Nolstițiu nu se va acomoda cu schimbarea de regim educațional, cu trecerile de la învățătoare la dascălii de gimnaziu și de la evaluarea cu calificative la notele reale. Nu a fost vorba despre o frică abstractă, desigur. Angoasa mi s-a declanșat pe fondul propriei mele experiențe, de acum 34 de ani, cînd am intrat în clasa a V-a la un liceu prestigios din urbea noastră. Erau anii finali ai comunismului, marcați de teroare colectivă carevasăzică. Episodul a reprezentat pentru mine o traumă majoră. Nu înțelegeam nimic din sistemul gimnazial, deși fusesem un elev bunicel în ciclul primar. Profii, severi, mă luaseră la ochi, confundîndu-mi deruta cu încetineala mintală și, cînd nu mă ridiculizau dinaintea colegilor, aruncîndu-mi epitete ofensatoare, mă articulau după ceafă sau îmi lungeau urechile. Aveau senzația că, în pofida prostiei mele native, mă dovedeam de fapt obraznic în preajma lor, interpelîndu-i mereu cu o subtilă, dar insolentă, nedumerire. În realitate, solicitam explicații imbecile la tot pasul, pentru că nu reușeam să o localizez nicăieri pe doamna mea învățătoare care m-ar fi ajutat necondiționat…“

Grăunțelu a răsuflat melancolic și apoi a continuat: „În primul rînd, nu dețineam proprietatea noilor termeni. Nu pricepeam diferența între director și diriginte și, prin urmare, am decis să-i salut la dublu, cum ar veni, pe cei doi, cînd îi întîlneam pe coridoare. La director am strigat, ca un răcan amețit, bună ziua, tovarășu’ diriginte-director. Ăluia i-a sărit muștarul instantaneu, percepînd totul ca pe o batjocură. M-a cîrpit cît ai zice pește. Celuilalt am decis să-i zbier tovarășu’ director-diriginte, bănuind că, în cazul anterior, nu aș fi folosit ordinea corectă. N-am apucat. M-am împotmolit la bună ziua care, de emoție, mi-a ieșit bune zoaie. L-am enervat paroxistic pe dirig. Pe lîngă urecheala și palmele de rigoare, mi-a tras, cu sete, și un șut în fund. Am ținut-o așa cam o săptămînă. Cînd urlam tovarășu’ diriginte-director, cînd tovarășu’ director-diriginte. Tipii, spre uimirea mea crescîndă, își ieșeau constant din minți și mă înhățau de guler ca pe un infractor. Am încercat să nu-i mai salut. Nici o șansă să scap de cafturi însă! Alte acuzații monstruoase, alte invective. Capete de listă – impertinența și proasta creștere din familie… În al doilea rînd, nu mă dumiream privitor la unele materii din orar. Ce era oare Dirigenția? Urma să fie ținută de directorul-diriginte ori de dirigintele-director? Dar PTAP-ul (Pregătirea tineretului pentru apărarea patriei, dacă vă amintiți)? O pauză pentru păpică sau ceva asemănător? Mi-am întrebat, cu maxima gingășie de care eram capabil (pentru a nu-i supăra și pe ei), colegii, menționîndu-le totuși, naiv, interpretările personale ale celor doi termeni…“

Trichindel s-a oprit iarăși, acum cu privire mai curînd deprimată decît nostalgică. „Nu i-am supărat“, a revenit el rapid. „Dimpotrivă, i am înveselit. Atît de tare, încît din Prostoveica nu m-au mai scos. Bașca faptul că, după neinspirata-mi confesiune hermeneutică, îmi trăgeau pantalonii în jos, pe la spate, ori de cîte ori mă prindeau ridicat din bancă… Vremuri grele, domnule profesor! Și, fiindcă o nenorocire nu vine niciodată singură, am mai înhățat o leapșă și acasă. Considerînd că eram suficient de mare și, în plus, mai bine primeam vestea încă din septembrie, pentru a fi deja imunizat în decembrie, părinții mi-au comunicat sec, într-o după-amiază, cînd am apărut de la școală exsanguinat, inexistența, de facto și de jure, a lui Moș Gerilă (cum se numea atunci eroul Crăciunului). A fost prea mult! Fără să suflu o vorbă, m-am retras în bucătărie, am deschis ușa cuptorului și mi-am băgat capul înăuntru. Așa m-a găsit maică-mea ulterior. Uitasem să dau drumul la gaze, bineînțeles, dar gestul s-a dovedit suficient pentru a-i alarma pe părinți. Speriat, taică-meu m-a dus la singurii doctori pe care îi cunoștea din tinerețe, sperînd că ar avea ceva abilități și în domeniul psihologiei – un orelist și un ortoped. Orelistului i s-a părut doar că aș avea gîtul roșu și mi-a prescris ampicilină, iar ortopedului că aș fi cam strîmb și m-a trimis la gimnastică medicală… Numai timpul, drăguțul, le-a rezolvat pe toate!“ „Bine“, am întrebat, „dar Nolstițiu ce face? S-a adaptat în gimnaziu?“ „Aa, Nolstițiu! Da, da, din fericire. Îi place a V-a. Eu însă, de emoție, cred, am dezvoltat o răgușeală stranie și un mers șleampăt. À propos, nu știți un orelist bun și un ortoped așijderea?“ 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Huiduieli la concertul Coldplay de pe Arena Naţională. Un manelist a cântat in mijlocul concertului. „Mi s-a dus tot cheful” | VIDEO
O apariţie pe cât de neaşteptată, pe atât de neplăcută în timpul concertului trupei britanice de rock Coldplay la primul concert susţinut în România în cadrul turneului „Music of the spheres”.
image
Cine e Babasha și ce spune după momentul de la concertul Coldplay: „Străinii ne apreciază, doar românii nu ne apreciază” VIDEO
Babasha, pe numele său real Vlad Babașa, este originar din Bacău și la ora actuală este foarte popular pe mai multe platforme de streaming audio. Acesta a stârnit controverse după ce a cântat la mult așteptaul concert Coldplay în România, în fața a 50.000 de spectatori.
image
Mărturiile recruților ruși luați prizonieri de război de către ucraineni: „Cu banii ăștia aș trăi regește în Somalia”
Recruți din țări africane și din Asia de Sud care au fost luați prizonieri de război de trupele ucrainene au oferit mărturii despre cum au ajuns să semneze contracte cu Ministerul rus al Apărării, relatează portalul RBC Ucraina.

HIstoria.ro

image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.
image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.