Cine e România?

Publicat în Dilema Veche nr. 819 din 31 octombrie – 6 noiembrie 2019
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Dacă e ceva de bine, România sîntem noi. În toată splendoarea și cu toată mîndria, scoasă la vedere, să sclipească în soare. Dacă e ceva de rău, România înseamnă celălalt. Altcineva. Nu noi. Dați-i ocazia unui român să-și laude țara. Veți asista la modificarea limitelor fizice ale Universului. Spațiul se va contorsiona, timpul se va bulversa, unitățile de măsură își vor pierde relevanța. România va fi tot ce-i mai bun pe lumea asta, de la marea explozie inițială pînă la întîlnirea cu civilizațiile extraterestre, care și alea vor fi uimite de existența unei țări nemaivăzute. Dați-i ocazia unui român să-și înjure țara. Veți asista la prăbușirea în neant a întregului Univers. Găurile negre își vor disputa întîietatea de a înghiți această mizerie absolută. Existența antimateriei va fi justificată de răutatea incomensurabilă a oamenilor care populează acest spațiu. Absența civilizațiilor extraterestre va fi explicată prin faptul că au fost furate sau stricate de niște români. Ca orice adunare de oameni de pe lumea asta, avem și noi povești hiberbolizate despre noi înșine. Nu e nici bine, nici rău. E normal.

Dar haideți să ne uităm un pic în jurul nostru, acum, la treizeci de ani de la Revoluție. În primul rînd veți vedea, încă de la comentariile de sub articol, cît de greu e să mergem mai departe. Pentru că unii vor lua foc încă de la întîlnirea cuvîntului „revoluție“. Sau a altuia, la-n-tîmplare. Și gata. Nu te mai înțelegi cu ei. Nu vor citi mai departe. Iar dacă o vor face, nu vor citi ce scrie negru pe alb, ci cam ce li se pare dumnealor c-ar fi scris aici. E și ăsta un semn al libertății. Deci să privim un pic în jur. Uitați-vă cum ne parcăm mașinile. Cum circulăm pe drumurile publice. Cum ne oprim la stop, ieșim din mașini și ne luăm la bătaie. Priviți spectacolul scandalurilor și bătăilor – uneori lăsate cu omoruri – pentru un loc de parcare. Apoi îndreptați-vă privirile spre stațiile de metrou din București, la o oră de vîrf. Oriunde ne-am găsi, sîntem o masă haotică, nervoasă, arțăgoasă, încruntată și pusă pe scandal. Sau observați cîte mașini și cîți pietoni forțează culoarea roșu a semaforului. Fiecare gest e furibund, răzbunător, încărcat cu neantul unei răutăți gratuite. Orice moment conține în sine un risc enorm că ne sare țandăra. În fiecare clipă plutește în aer izbucnirea unei bătăi.

Ia puneți-i în față oricăruia dintre noi, atunci, în secunda aia, o cameră de filmat și-un microfon. O să spunem că politicienii sînt de vină. Că e statul paralel. Că e lipsa de educație. Că „țiganii“ sînt de vină. Că ne-am „țiganizat“. Sau „țăranii de la oraș“. Că ne-am „țărănit“. Oricine. Orice. Nimic legat de propria persoană. Dacă trecem pe roșu, dacă împingem cu nesimțire, să ne facem loc, dacă ne înghesuim sălbatic și urîm toți oamenii din jur, o facem pentru că ne grăbim, dom’le. Ce vrei? Avem o treabă undeva. Și ne grăbim foarte tare. La interviu vom spune că trebuie să avem reguli. Că nu mai e respect. Că ne trebuie pedepse dure. Odată ajunși acasă, vom face exact inversul celor declarate în interviu. Pentru că nouă înșine nu ni se aplică nimic din ce am zis. E suficient că știm ce trebuie să se facă. Ce măsuri trebuie să ia alții. Faptul că știm ne eliberează de orice vină și de orice responsabilitate. Totul cade în sarcina celorlalți. Dacă s-a ajuns pînă aici cu lectura, unii vor spune cam așa: „Pierdere de vreme. O încîlceală de clișee. Pretenții de analiză sociologică, psihologică, antropologică. Și alții, în lume, gîndesc la fel despre ei. E poziția tipică a provincialismului intelectual nedocumentat... etc.“. Și-o să spună comentatorul cum stau lucrurile cu adevărat. Ceea ce e firesc. E un semn al libertății. Un lucru normal.

Dacă primim o amendă de la un polițist, pe marginea drumului, o să-ncercăm să „ne-nțelegem“ cu el. O să-i strecurăm o bancnotă. Dacă o acceptă, acasă sau în fața prietenilor vom povesti cu mîndrie întîmplarea asta. Și imediat vom ține lungi discursuri despre polițiștii corupți și despre legendara lor prostie. Odată ajunși într-un spital, vom burduși un plic cu bani, pe care îl vom strecura unei infirmiere, unui îngrijitor sau chiar medicului în persoană. Imediat ce-ajungem acasă, dăm drumul discursului despre umilire, ticăloșia sistemului și barbaria din spitale. Dacă la locul de muncă vine vremea unui exercițiu de evacuare în caz de incendiu, ne enervăm cumplit. Dăm ochii peste cap, facem caterincă, spunem că e o tîmpenie, o pierdere de vreme. Dar cînd vedem filmările de la Colectiv, apărute „ca prin minune“ zilele astea, înjurăm pompierii pentru lipsa de proceduri, pentru absența empatiei sau a reacției. Totul e din vina altora. Noi n-avem nici un amestec. Iar cînd unii ies în stradă să ceară socoteală, să protesteze, să-și spună cuvîntul de cetățean, zicem că sînt plătiți și manipulați. Sigur că, dacă lectura a ajuns chiar și pînă aici, se va comenta că „e o perspectivă superficială, lipsită de nuanțe, lucrurile nu stau niciodată atît de simplu... etc.“. Și e, din nou, un semn al libertății.

Cine e România? Toate astea la un loc. La care se adaugă altele, o sumedenie. De la uciderea unora dintre cei care își fac datoria păzind pădurile sau veghind la liniștea comunităților pînă la traficul de ființe, violența domestică, mortalitatea infantilă, consumul scăzut de săpun și detergent, abandonul școlar, toate clasamentele astea în care ocupăm locuri atît de aducătoare de tristețe. Dar România înseamnă și lucruri foarte bune. Comunități în care mecanismele existenței civilizate încep să funcționeze, oameni care își fac datoria, copii care cresc frumos, compatrioți care iubesc natura și o protejează, se educă exemplar și se spală, au respect și înțelegere față de orice tip de minoritate. România înseamnă toate astea. Dar, în afara oricărei metafore, România chiar e fiecare dintre noi. Asta e o realitate cu care încă nu ne-am obișnuit.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Cum putem evita substanțele cancerigene din alimente. Medic: „Foarte rar să consumăm mezeluri, doar ocazional”
Deși să renunțăm la toate alimentele care ne pun în pericol este aproape imposibil, anumite decizii putem adopta.
image
Imaginile sărăciei în cele mai bogate orașe din țară. „S-ar fura tot dacă n-am face asta”
România a avut în ultimul an o creștere economică de aproape 5%, iar pe hârtie lucrurile arată cum nu se poate mai bine. De o cu totul altă părere sunt tot mai mulți români care trec pragul magazinelor și a piețelor alimentare.
image
Fructul astronauților s-a „cuplat” cu papanașii și clătitele românești. Detaliile unui produs cu succes neașteptat
Procesul tehnologic durează până la trei ore, atât cât trebuie pentru a obține același gust ca atunci când dulceața e făcută acasă.

HIstoria.ro

image
Cele mai vechi cutremure care au lovit Țările Române în Evul Mediu
Unul dintre cele mai vechi cutremure despre care avem informații este cel petrecut în anul 1411, menționat de Emil Turdeanu în lucrarea „Un manuscris religios din timpul lui Mircea cel Bătrân”.
image
Cine a ajuns primul în Antarctica?
Acest cel mai sudic continent (mai mare decât Oceania și Europa), care acoperă aproximativ 20% din întreaga emisferă sudică, este singurul din întreaga lume ce nu are o populație nativă și nici locuire permanentă.
image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.