Se poate altfel?
Din cînd în cînd fac voluntariat pentru cele două partide noi PLUS și USR, care sper să poată, în timp, să producă politicieni mult mai buni decît cei cu care ne-am obișnuit. Mă sperie tendința de a copia modelele atît de bine promovate nu numai de PSD, ALDE, UDMR și PMP, dar, din păcate, și de partidul care ar trebui să mă reprezinte pe mine, PNL-ul. Rareș Bogdan, Vasile Blaga și zdrobitoarea majoritate a PNL-iștilor pe care îi văd eu la televizor au o legătură la fel de strînsă cu liberalismul precum Eugen Nicolicea sau Cozmin Gușă cu bunul-simț.
Cum ar putea funcționa un partid astfel încît să nu copieze modele existente de partide care în ultima vreme își dovedesc limitările?
Greșeala majoră a celor două partide pare a veni dintr-o confuzie, cred eu gravă, a democrației și a felului de a face politică. Lipsite de un management profesionist și deci de indicatori de performanță, ambele partide copiază modelele dezastruoase existente și par să rateze o oportunitate foarte mare de a reforma felul în care se face politică.
Nu are rost să explic multiplele probleme pe care le au cele două partide și nici diferențele destul de mari dintre ele. Sper că viitoarea criză din alianță să nu ducă la o implozie a ambelor partide (deși riscul există), ci să fie un imbold pentru o fuziune urmată de o foarte necesară reformă.
Am fost întrebat foarte des cum s-ar putea face lucrurile diferit. Am încercat un răspuns.
- Partidele ar trebui, în primul rînd, să aibă un comitet de directori independent, capabil să controleze structurile manageriale. Oameni care nu vor participa niciodată la o competiție politică, profesioniști respectați, influenți și deloc interesați în pupincurism. Ei vor funcționa ca un fel de gardieni ai idealurilor partidelor. Andrei Pleșu este un exemplu pe partea politică/culturală și același tip de personalități ar trebui să vină și din societatea civilă și din antreprenoriat. Cei mai buni dintre politicienii care nu vor mai fi activi ar trebui să se „pensioneze“ în acest mecanism. Despre o astfel de structură am mai scris.
- Management profesionist. „Șeful“ partidului nu ar trebui să fie politicianul în căutare de funcții și imagine, ci profesioniști plătiți pentru a se asigura că partidul funcționează pe baza unor indicatori de performanță. Indicatorii de performanță nu vor fi monitorizați de conducerea partidului (pentru a evita corupția inerentă), ci de comitetul de directori de la primul punct. Un departament foarte puternic de resurse umane, unul la fel de puternic de comunicare, cît și un mecanism de audit financiar sînt absolut necesare. Toate ar trebui să fie independente de influența politică. Stabilirea de indicatori de performanță individuali pentru toți cei care ocupă funcții în partid, în special pentru cei care ocupă sau vor ocupa pozițiile cele mai vizibile, este obligatoriu. Departamentul de comunicare ar trebui să aibă și rolul de a verifica și evalua prestația publică a membrilor partidului.
- Secretarul general al partidului nu ar trebui să aibă nici o legătură cu politicul, ci ar trebui să fie un manager profesionist cu rezultate dovedite în managementul de echipe foarte mari.
- Instituționalizarea unui Red Team capabil să blocheze deciziile proaste ale conducerii partidului. Red Team-ul ar trebui să aibă o componență echilibrată între societatea civilă, oameni politici și experți independenți. Menirea Red Team-ului este să verifice critic deciziile politicului și să țină sub control atît derapajele conducerii politice, cît și pe cele ale facțiunilor contestatare din partid.
- Toleranță zero la nepotism. Toate partidele vechi sînt bine controlate de rețele de familie organizate de multe ori pe principii aproape mafiote și, fără reguli extrem de dure în această privință, există o probabilitate mare ca partidele noi să facă aceleași greșeli.
Cele de mai sus sînt toate foarte posibile și deloc greu de implementat, în ciuda rezistenței destul de evidente a conducerii celor două partide. USR a risipit o bună parte din banii publici pe care îi primește pe campanii cel mult mediocre.
