Cum să educi un copil, varianta Pseudo (I)

Publicat în Dilema Veche nr. 818 din 24-30 octombrie 2019
Cum să educi un copil, varianta Pseudo (I) jpeg

Am recitit pentru rubrica din Dilema veche (pe care pot da mereu vina pentru lecturi inactuale) un scurt tratat despre educația copiilor scris acum aproape două mii de ani. Așa scurt cum e, rămîne singurul pe această temă care ni s-a păstrat integral din antichitate. Mult timp s-a crezut că e scris de Plutarh însuși; pare-se totuși că autorul e un anonim, poate un discipol al lui, desemnat azi convențional ca Pseudo-Plutarh – un nume bizar, ceva între super-erou și margarină. (În continuare, eu o să renunț totuși la Pseudo, din simpatie pentru un mare specialist în educația antică, H.I. Marrou, cam plictisit de atacurile la adresa paternității textului.) La sfîrșitul tratatului, Plutarh copiază și comentează o inscripție foarte interesantă, veche probabil în clipa aia deja de o jumătate de mileniu. Pentru că altfel inscripția sigur s-ar fi pierdut între timp, arheologii și mai sofisticații lor colegi, epigrafiștii, îi sînt recunoscători. Inscripția fusese comandată de o anume Euridice din Hierapolis, ca o ofrandă adusă muzelor, și spune că, după ce s-au născut fiii ei, s-a apucat și ea să învețe să citească. Plutarh se arată încîntat de dragostea și deschiderea de care dă dovadă o mamă care face sacrificiul de a se alfabetiza ca să poată supraveghea personal studiile copiilor ei. Ceea ce face Euridice i se pare cu atît mai lăudabil cu cît ea era „cu totul și cu totul barbară“. Cuvîntul rar folosit în originalul grec, tribarbaros, pare să implice că motivele pentru care ea este barbară sînt trei: faptul că este iliră, faptul că e din Hierapolis și faptul că e femeie. (Unii cercetători văd azi în ea pe bunica lui Alexandru cel Mare, fiică a unui rege ilir, numai că în Iliria nu exista nici un oraș Hierapolis.)

Pasajul cu femeia tribarbaros e simptomatic pentru meritele și limitele autorului, care pe de-o parte o prețuiește pe Euridice, pe de alta vede (asta era mentalitatea elitelor antice) femeile ca pe un fel de bărbați defecți. Din cauza asta, ar fi de preferat ca ele, în general, să nu se amestece în educația copiilor. Pentru Plutarh, această educație trebuie, în primul rînd, să formeze bărbăția. Tot tratatul Despre educația copiilor este, de altfel, doar despre educația băieților – lucru pentru care nimeni nu l-ar fi condamnat în antichitate – și anume a celor liberi, din familii înstărite. Neobișnuit este doar că li se cere taților să se implice foarte activ în educația copiilor lor, ceea ce în epocă nu era cazul. Autorul pare să spună cam asta: că există o vîrstă la care cea mai bună educație e totuși cea care nu e delegată către un străin, oricît de competent. Pentru cînd vine vremea să fie ales și un profesor, Plutarh se întreabă cît merită să plătești pentru educație și citează o anecdotă de un gust dubios. Unui profesor bun care cerea o mie de drahme, un tată îi spune: cu banii ăștia pot să-mi cumpăr un sclav. Răspunsul previzibil e: foarte bine, și o să ai doi sclavi. (În Grecia antică, umorul utilizează impenitent drept combustibil disprețul față de sclavi sau cei cu infirmități. Aici, un copil fără o educație corespunzătoare va avea un caracter de „sclav“. Plutarh se face că uită că majoritatea profesorilor folosiți de aristocrația lumii romane erau ei înșiși sclavi sau foști sclavi.)

Deși tratatul ar trebui să vorbească de educație, autorul se ocupă de fapt de descrierea mediului moral în care are loc educația, chit că apar cîteva remarci generale despre, să zicem, importanța cărților ca unelte ale meșteșugului culturii. Tehnici pedagogice specifice nu sînt menționate, afară de antrenarea memoriei. Nici despre curriculum nu aflăm mare lucru – copilul trebuie să facă gimnastică pentru că, remarcă Plutarh, vigoarea la bătrînețe vine dintr-o bună constituție fizică în copilărie. Cu tot felul de metafore agriculturale ni se lămurește că educația este cea care transformă natura – fondul genetic, cum s-ar zice – prin învățătură (cultura animi ciceroniană, viitorul nature vs nurture).

Legat de rolul limbii: copiii trebuie să se joace doar cu copii care sînt vorbitori nativi de greacă și să aibă profesori tot greci. Altfel, eșecul moral ca adult e inevitabil… (Plutarh e supărat în general și pe romanii care nu învățau greacă.) Scopul educației este însă înainte de toate formarea caracterului, iar asta pentru autor înseamnă că din copii trebuie obținuți mici filozofi socratici. De fapt, în ciuda unor ecouri din Quintilian și Tacitus și a unor idei din a doua sofistică, tratatul nostru se distanțează de toate astea tocmai prin faptul că aici nu retorica are rolul central, ci filozofia. Filozofia care ne învață tot ce contează – că trebuie adorați zeii și respectate legile –, dar și să fim „sobri cu nevestele noastre și afectuoși cu copiii“.

Una peste alta, e vorba de un manual de instrucțiuni – preluate masiv din Xenofon printr-un intermediar stoic – pentru a scoate din băieți perfect gentlemen, căci pînă la urmă cam asta e fasciculul de virtuți grecești denumite kalokagathia. În orice caz, e cel mai tradus tratat al lui Plutarh în latină în perioada Renașterii, absorbit rapid apoi în gîndirea iluministă. Așa că săptămîna următoare o să vedem și pasaje contra pedepselor corporale și pentru accesul universal la educație, ambele idei excelente, desigur, susținute însă de el, am impresia, din motive greșite.

Foto: fragment din Sir Lawrence Alma-Tadema, The Education of the Children of Clovis

image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png
image png
Vechiul și noul Predeal
Pînă una-alta, în ciuda prețurilor la schi, stațiunea continuă să fie una foarte populară
image png
Frustrările care fac AUR posibil
Presa vorbește despre despre pensii speciale, dar evită, de multe ori, stînjenită, să discute despre corupția din mediul privat și averile gigantice apărute peste noapte.
image png
„Solidaritatea este sîngele care ține în viață proiectul Uniunii Europene”
Nu este de așteptat să se înlocuiască prea curînd regula unanimității cu regula majorității pentru asemenea decizii.
image png
Memorizare vs. gîndire critică?
Uitînd, desigur, că înainte de a fi critică, gîndirea trebuie să existe.
image png
Viciile unui muzeu inexistent
Dar asta e în America, care a fost scutită de experiența comunistă.
image png
Noi sîntem români! Prin delegație
Am constata atunci că noi sîntem patrioți doar prin delegație. Români prin delegație.
image png
Winston Churchill, cu istoria-n dinți
Nu știu exact ce te-ar putea face să îți dorești să cumperi o pereche de dinți falși de-ale lui Winston Churchill.
image png
Litleboi și istoria mare
Toți s-au speriat de bomba numită Little Boy.
image png
Legit
Asemenea cuvinte rezistă uneori mai bine, dar pot fi ușor abandonate și înlocuite, odată cu schimbarea modei lingvistice.
image png
Extrageri echitabile din urna digitală
Am vorbit cu mai mulți profesori despre cum se desfășoară procesul.
p 7 jpg
Noul și vechiul Napoleon
Napoleon a intrat în istorie și sub numele de „micul caporal”.
image png
Carnavalul Veneției
O caracteristică a celor costumați din cap pînă în picioare, intrați în rolul carnavalului, cum s-ar spune, mi s-a părut a fi înălțimea.
image png
Umbra FMI. La București
Managerii și antreprenorii își doresc ca o creștere a fiscalității să fie însoțită de reducerea cheltuielilor bugetare

Adevarul.ro

image
Imagini dramatice cu un soldat ucrainean care ține piept la 10 ruși. „Cineva ar trebui să vină din stânga și să-l termine“, urlă comandantul rus
Armata ucraineană a difuzat o înregistrare video în care se vede cum unul dintre soldații săi reușește să rețină atacurile a 10 soldați ruși, al căror comandant strigă furios la el că nu și-au folosit avantajul numeric, relatează Newsweek.com.
image
Cel mai cunoscut deținut din Marea Britanie spune ce va face când va fi eliberat. Este în închisoare de 50 de ani VIDEO
Charles Bronson, cel mai cunoscut deținut din Marea Britanie, dezvăluie cinci lucruri pe care vrea să le facă atunci când va fi eliberat din închisoare.
image
Autoturismele fără cheie, cel mai simplu de furat. Hoții te lasă fără mașină în 20 de secunde, cu un dispozitiv cumpărat online
Industria auto a ignorat avertismentele făcute în urmă cu mai bine de zece ani potrivit cărora tehnologia pornirii fără cheie la vehiculele moderne ar putea duce la o creștere a furturilor, dezvăluie o investigație realizată de The Observer, citată de Guardian.

HIstoria.ro

image
Cum a revenit Emil Racoviță în România?
La câțiva ani după revenirea din expediția de la Polul Sud, care l-a făcut celebru, viața și cariera omului de știință Emil Racoviță au luat o nouă turnură: interesul pentru organismele marine a fost înlocuit de cel pentru studiul faunei subterane.
image
Spectaculoasele grădini ale Palatului Versailles
Spectaculoasele grădini sunt situate în partea vestică a palatului și sunt alcătuite din Parcul Versailles și Grădina Versailles-ului.
image
Cetățuia Brașovului, inspectată de trei împărați ai Austriei
Cetățuia Brașovului a fost suficient de importantă încât să fie inspectată de trei împărați ai Austriei și impunătoare cât să atragă atenția reginei României, „ultima romantică a Europei”.