Jurnalul unei profesoare frustrate

Publicat în Dilema Veche nr. 818 din 24-30 octombrie 2019
Cum să ţi faci reclamă, ca unitate şcolară jpeg

Ora 24, miez de noapte. Acum am reușit să mă așez să scriu aici ceva. A fost o altă zi nebună, cum sînt de fapt cam toate, mai ales în ultima vreme. După ce am ajuns acasă de la școală, la ora 14, am făcut repede ceva de mîncare, ca să aibă Carina cînd ajunge acasă. Pe la 15 a venit, a mîncat repede, mi-a spus în fugă că are o temă mai grea la mate, dar că și la română are o compunere de scris. Am zis că vedem după ce ne întoarcem. Am dus-o la înot și pe la 18 eram din nou acasă. I-am zis să-și facă mai întîi la mate, unde oricum nu mă pricep, că între timp corectez și eu niște teste, cu gîndul că apoi fac de cină și, printre cratițe, o mai ajut și la tema de la română cu cîte-o sugestie. A lucrat vreo oră la mate și era deja 19. I-am zis să treacă la română și am întrebat-o într-o doară ce compunere au, în vreme ce calculam cartofii pe care să-i curăț și ce să mai prăjesc lîngă ei: piept de pui sau niște ficat? Mi a zis că ea preferă pui. După care a zis că are o argumentație. Mai să scap cartoful din mînă, am făcut ochii mari și am întrebat-o ce fel de argumentație. A răspuns prompt că despre basmul „Prîslea cel voinic și merele de aur“. Moment în care au început să-mi tremure și picioarele, pentru că am crezut brusc că am pierdut contactul cu realitatea, că poate am făcut un atac sau ceva: asta cu argumentația apartenenței la basm a unui text o făcusem acum cîțiva ani, cu soră-sa, Maria, care e mare acum, e la liceu, iar asta mică e într-a șasea și are cu totul altă programă. Știu bine, pentru că și eu predau la clasa a șasea.

Mi-am revenit și am lăsat cartofii deoparte, i-am zis scurt „Dă încoace caietul să văd“, mustrîndu-mă că nu am avut timp în ultima vreme să mă uit ce mai are prin el. L-a adus și mi l-a băgat sub ochi, deschis la ultimele pagini. Știam că ultimele dăți făcuseră, conform manualului, textul „Un păianjen care se crede Spiderman“, al Adinei Popescu, dar nu urmărisem ce avea în caiet. Istoria păianjenului îi plăcuse. Arunc privirea în susul paginii și… stupoare! Văd o mică schemă cu instanțele comunicării narative. Pînă aici, totul pare OK: conceptul e în programă, asociindu-i-se autorul, naratorul și personajele. Fata mea a gafat probabil și a pus-o pe Adina Popescu între ghilimele, ca autoare. Naratorul, corect, păianjenul, personajele enumerate și apoi… iar stupoare: naratarul! Mă uit la ea lung și o întreb: „Carina, voi ați învățat despre naratar? Știi tu ce e ăla?“. Fata mea dă din colț în colț, nu prea știe, dar îmi zice, așa cum notase în caiet de pe tablă, că în textul Adinei Popescu nu există. Zău nu există, îmi vine să-i spun, nici măcar în programa școlară. Răsuflu adînc. Mă ridic de la masă și mă duc la bibliotecă. Scot Figurile lui Genette și revin cu ele în bucătărie. N-am, firește, și exemplarul revistei în care Roland Barthes a introdus prima dată termenul, ca să dau mai multă greutate gestului, dar Genette, exemplar uzat de pe vremea studenției mele, cînd îl luasem dintr-un anticariat, ar trebui să îmi fie de ajuns. Îl pun alături de caiet. Fata se uită lung la el și pare că nu prea îi vine a crede, ce-ai de gînd cu cartea aia pare că mă-ntreabă, și mie îmi vine să-i răspund că o să o folosesc pentru a da cu ea în ceva.

Trag aer în piept și mă calmez. Îl las pe Genette să se mai odihnească, n-a fost, la urma urmei, scos din bibliotecă de ceva vreme, i-o prinde bine. Mă uit în caiet mai departe. Urmează o schemă, pregătiți-vă bine, de argumentare a apartenenței textului la basm. Acuma, ce să vă zic? Că basmul ca specie nu e în programa școlară, dar deloc, în calitate de specie? Că, de altfel, programa școlară nu se mai ordonează după firul director al celei anterioare, pe genuri și specii literare? Că acolo unde se dau eventual sugestii de texte aparținînd unor specii literare se menționează explicit „fără definirea conceptului“? Sau să vă spun că strategiile argumentării sînt un concept prevăzut în clasa a opta doar, asociat nu apartenenței unui text la un gen sau la o specie, ci, așa cum e normal, unor puncte de vedere interpretative pe marginea unor texte? Mă uit mai departe. În schemă, puhoi de concepte, organizate conform vechiului obicei al profesorilor, generat de vechea programă, de a demonstra (căci e o demonstrație, de fapt, nu o argumentare propriu-zisă) că un text aparține unei specii. Ridic o clipă ochii din caiet și o întreb dacă au discutat basmul în cauză. Nu! Trebuie să-l citească ei și să facă compunerea. Mă uit o clipă în gol pe fereastră. Văd culorile toamnei în frunzele copacilor, luminate de ferestrele blocului de dincolo de parc. Revin cu privirea în caiet. Date despre autor și operă. Ipoteză. Definiția basmului și caracteristici. Apartenența la gen. Mărci lexico-gramaticale întinse cu explicația pe cinci rînduri. Fabulosul. Cronotop. Bildungsroman. Disocierea basmului popular de basmul cult. Și altele. Toată schema întinsă pe vreo două pagini, cu o precizare la un moment dat că trebuie inserat și un rezumat (de 15-20 de rînduri, deci argumentarea s-ar întinde în total pe vreo trei-patru pagini). Concept care încă nu s-a studiat, deloc! Căci în clasele primare nu mai apare. Am închis caietul și l-am pus peste Genette. I-am spus să se ducă cu ele în cameră, să pună cartea în bucătărie și caietul în ghiozdan, iar apoi să vină să mă ajute să pregătim cina și să-mi povestească ce a mai făcut pe la școală. Noroc că la matematică nu mă pricep.

Stop. Aici se încheie ficțiunea. Căci jurnalul de mai sus e unul fictiv. Vă puteți imagina voi, care cum vreți, urmarea. Ideea unui jurnal al unui părinte frustrat de ceea ce se întîmplă cu copilul său la școală mi-a venit de la Daniela Vișoianu, care ține un astfel de jurnal pe Facebook. Mi-a plăcut ideea și am empatizat cu multe dintre ideile ei, cu altele nu am fost de acord. Chestie de opinie, de argumentare. Nu de specie literară. Pe de altă parte, multe dintre informațiile din jurnalul fictiv de mai sus sînt reale. Preluate de mine din experiențele unor părinți. Nu din a mea, ca părinte de elev de clasa a VII-a. Dar dacă un părinte nepriceput poate să nu observe, mi-am imaginat cum trăiește frustrările descrise un părinte care e profesor de limba și literatura română. Și le-am trăit, mai accentuat, eu, prin prisma faptului că am tot întors programa școlară pe față și pe dos de cînd lucrez și la manuale școlare. Ce pot vedea sînt orgoliul și blocajul unor colegi. Și deruta. Care devine și a elevilor. Și-atunci, ca să mă întorc la vorbele basmului, „rușinea unde-o punem“? 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română. 

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

Vladimir Putin FOTO SHUTTERSTOCK
Planul lui Putin înainte de război: Ucraina urma să fie anexată până în august
Un think-tank britanic din domeniul apărării și securității a publicat detalii despre planul președintelui rus Vladimir Putin de dinainte de a ordona invazia în Ucraina, relatează Sky News.
pod blaj jpg
Podul futurist inaugurat la Blaj de Ziua Națională a României. Investiția a fost de 3 milioane de euro
Un pod spectaculos din punct de vedere arhitectural a fost finalizat și inaugurat la Blaj de Ziua Națională a României. Investiția a fost de 3 milioane de euro.
Dorin Chiotea FOTO Facebook
Scandal în TVR pe tema Mondialului! Dorin Chioțea îl face praf pe Dan Turturică, șeful instituției
Revoltă în TVR. Șeful televiziunii publice, luat la țintă de un jurnalist.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.