Cenușăresele

Publicat în Dilema Veche nr. 823 din 28 noiembrie – 4 decembrie 2019
Invizibilii jpeg

Îmi e atît de foame, că văd toate contururile blurate, cu toate liniile precise ale realității mele încălecate unele peste altele. Aș mînca toate rafturile din magazin cu tot cu etichetele lipite pe margini, aș mînca fructele din raionul de fructe cu tot cu coji, semințe și codițe. Aș mînca salatele verzi mușcînd din ele ca din mere, salamurile din țiplă, cașcavalurile feliate, parizerurile alea neîncepute, ca o pulpă de copil, l-aș mînca pe bodyguard-ul burtos de la intrare și pe toate cele trei casiere.

Sînt după o zi de muncă în care se pare că am uitat să mănînc și sînt singură acasă de cîteva zile. De fiecare dată circumstanțele astea mă aruncă violent în logica unei adolescențe tîrzii, hai, tinerețe timpurie. Adică zero mîncare prin casă și tot evantaiul de fast-food-uri și mîncăruri nesănătoase imaginabile la alegere. Nu știu ce declic s-o produce în mintea unor adulți în momentul în care se trezesc cîteva zile într-un soi de libertate neașteptată, dar, cel puțin în cazul meu, asta înseamnă o întoarcere în timp și declinarea cu putere a oricăror responsabilități. Me time!

Exact în momentele astea îmi vine nespus să scriu o lungă declarație de dragoste tuturor șaormeriilor care ne-au hrănit în nopțile tîrzii și au ținut deschis în diminețile de Crăciun. Tuturor plăcintăriilor, KFC-urilor, Mac-urilor, Spring Time-urilor, cartofiseriilor, pizzeriilor, tuturor raioanelor cu mîncare gătită din magazinele non-stop; triste chestii gătite în lumina alburie de neon. Mă văd cumva într-un oraș străin mîncînd de una singură ramen la pachet opărit cu apă și condimentat cu pliculețele alea în care nici nu vreau să știu ce e. Mă văd mîncînd singură într-un fast-food cu scaune înalte de bar, la o masă din lemn negeluit, tot soiul de chestii prăjite în uleiuri refolosite, o lampă joasă și ieftină mă luminează de sus în jos și probabil că am fața căzută și gura uleioasă, înghit cu poftă prăjelile astea în aerul care e și el prăjit. Am găsit întotdeauna o tristețe imensă în asemenea locuri, sentimentul e mai apăsător, desigur, dacă mănînci singur ca un distrus.

Cu toată tristețea și langoarea asta, sentimentul unei singurătăți cu termen fix nu e copleșitor ca la cei nevoiți să trăiască permanent așa, e, cum ziceam, un motiv de a scăpa frîiele cumpătării și de a mînca o găleată de cartofi prăjiți cumpărați de la colț.

Sînt în Mega, mor de foame, mă gîndesc deja cum o să stau în prostrație cu o pungă imensă de chips-uri în fața unui Netflix inofensiv, ceva cu copii și animale, poate o comedie stupidă de Crăciun cu plot-uri de birou și fete creative îmbrăcate în pulovere roz cu nasturi. Dincolo de prăpastia hămeselii mele, nu pot însă să n-o remarc pe cucoană. Vorbește tare la telefon. Din ton îmi dau seama că e una din cele care le știe pe toate. Acritura supremă căreia nimic nu-i place și totul i se cuvine. În timp ce vorbește la telefon aruncă cumva de sus tot soiul de chestii în coșul așezat pe podea. „Da, dragă, dar i-am zis că nu se face așa ceva“ – fleoșc! – o pungă cu salată mixtă cade cu zgomot în coș. Apucă un avocado și-l privește cu scîrbă de parcă pielița aia verde ridată era vina lui. „Nu, i-am spus și lui X că e inacceptabil, păi ce, m-am născut ieri?“ În coș aterizează o pîine cu multicereale. Cucoana ajunge acum în dreptul viselor mele diurne, în dreptul locului la care mă gîndeam cu lacrimi în ochi încă din metrou – mîncarea gătită. „Nu, dragă, sînt în Mega, Doamne, cine poate să ia scîrboșeniile astea de chiftele, numai cînd mă uit mi se face rău. Chiftele pline de pită“, completează madam, tare cît să audă absolut toată lumea.

Cucoană, ești incredibilă și te iubesc, mă gîndesc cu destulă obidă și rîd iar de una singură. Îmi vine s-o pocnesc prietenește peste coc. În coșul meu se lăfăie bucuria supremă – chips-uri și chiftelele alea oribile. Care, da, pot reprezenta un biohazard serios și-ți pot infesta frigiderul cu un miros mi-nu-nat. Dar, madam, îmi vine să-i zic, eu sînt un om liber! Regina merdenelelor, împărăteasa pufuleților și prințesa parizerului te salută.

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.