Suspiciunea

Publicat în Dilema Veche nr. 818 din 24-30 octombrie 2019
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Mai devreme sau mai tîrziu, tot o să aflăm cine l-a ucis pe pădurarul Liviu Pop. Deocamdată, campania electorală pentru funcția de președinte al României, tentativele de alcătuire a noului guvern și lupta pentru putere din PSD ocupă toată scena. Președintele în exercițiu al României încă nu a ieșit în fața națiunii să ceară organelor competente soluționarea rapidă a acestui caz. Tăierile ilegale și jaful din pădurile țării noastre au devenit de multă vreme un subiect delicat, de care se ating din ce în ce mai puțini politicieni. Oare de ce? Nu pare să conteze prea mult faptul că Liviu Pop e al șaselea pădurar ucis în ultimii doi ani. Dimensiunea simbolică uriașă a acestei serii de omoruri nu prea îi tulbură pe cei care conduc destinele acestui stat membru al Uniunii Europene. După cum nu mai contează nici faptul că, pe suprafețe mari din această țară, instituțiile statului în care trăim parcă sînt lipsite de orice putere.

Cînd vine vorba despre tăierile ilegale, despre furturi uriașe de masă lemnoasă, un somn asemănător unui leșin lovește cea mai mare parte a autorităților responsabile. Sau se pogoară din senin o frică dătătoare de fiori. Oare de ce? Și oare de ce se șoptește pe la colțuri că hoții de lemne se bucură de un nivel incredibil de protecție? Protecție din partea cui? Nenumărate anchete se opresc în fața pădurii, ca invadatorii din poveste, temători de duhurile care ar putea să bîntuie pe acolo. Activiștii societății civile și jurnaliștii sînt luați pe sus cu fulgi cu tot, amenințați, intimidați, agresați fizic, puși pe fugă. Asta se întîmplă de zeci de ori. Nu te poți plimba prin anumite locuri fără să treacă pe lîngă tine mașini de teren din care niște indivizi te întreabă, mai întîi doar din priviri, ce cauți pe-acolo. Ai senzația că ai intrat într-o altă țară, în care n-ai ce căuta, iar stăpînii ei îți spun în toate felurile că nu ești binevenit. Cîteva echipe de jurnaliști din București, la fel ca alți colegi din toată țara, mulți activiști de mediu, cetățeni preocupați de această problemă urlă și cer socoteală, de ani în șir, cît îi țin plămînii. Efecte există, uneori, dar mereu par prea slabe.

De la tipii duri care stăpînesc străzi și cartiere pînă la „baronii“ care împărățesc peste județe întregi, de la atotputernicii hoți de lemne pînă la marii traficanți de ființe, țara în care trăim arată ca scena unui spectacol dătător de fiori. Lupta electorală de la televizor pare ceva ridicol, aproape complet decuplat de realitatea în care trăim. Nimeni nu mai crede că puterea reală e la instituții și la concetățenii pe care îi votăm să facă parte din organismele reprezentative ale țării. În ultimii ani, bulversarea constantă a actului de justiție arată ca o componentă normală, acceptată, a felului nostru de viață. Studiourile televiziunilor gem de invitați, iar prin secțiile de Poliție bate vîntul. Specialiștii în păreri pot fi adunați în divizii întregi, dar deficitul de personal al instituțiilor responsabile cu respectarea legii și a ordinii publice a devenit subiect de bancuri. Iar lupta pentru această iluzorie putere politică a sechestrat mințile și preocupările unei majorități care asistă ca la un meci de unde nu se mai înțelege nimic. Totuși, puterea politică reală pare să existe, din moment ce produce grămezi de bani pentru unii. Banii ăștia se văd în case enorme, terenuri, averi pe care nu le ai putea dobîndi în cinci vieți, cu salariul pe care îl primești pentru a fi în slujba cetățenilor.

Dar aceeași putere dispare în fața unora, mai mult sau mai puțin cunoscuți. A unora care operează ca în filme sau ca în știrile venite din alte colțuri ale lumii, unde democrația e doar un cuvînt din dicționare încă nepublicate. În România, avem oameni pe care îi învestim cu putere, în urma unor alegeri. Dar se dovedește că există alții, pe care nu i a ales nimeni, care au o putere mai mare decît cea a reprezentanților majorității. Și totul e difuz. O ceață deasă se lasă, brusc, peste toate discuțiile de acest fel. Cine sînt oamenii ăștia atît de puternici? Cum poți avea atîta putere, alta decît cea politică sau a instituțiilor, într-o țară democratică, membră a Uniunii Europene? De ce există reprezentanți ai puterii politice care șoptesc pe la colțuri că forța acestor tipi misterioși nu poate fi înfruntată? Chiar există acești extratereștri pe care nu i-a văzut nimeni? Sau e vorba, cum s-a mai întîmplat, doar despre un păienjeniș de complicități și ticăloșie, o parte organică a stadiului în care se găsește modelul civilizațional înlăuntrul căruia viețuim? Sînt duhurile pădurii sau unii, niște indivizi foarte concreți, care, protejați de alți indivizi la fel de concreți, își văd de treabă, fură, amenință și ucid, la adăpostul acestei protecții?

Din nefericire, suspiciunea e un ingredient esențial al plămadei care ne alcătuiește. Un ingredient creat și hrănit cu nesfîrșită grijă. N-avem încredere în nimeni și în nimic. Iar această stare, amestecată cu teamă, alt ingredient esențial, leagă trainic sosul în care plutim de atîta vreme. De ce nu inundăm străzile și piețele publice, să cerem socoteală pentru crimele și jafurile din pădurile României? De ce nu sacrificăm timp și preocupare de orice fel pentru a lumina chipurile acelor „duhuri“ care bîntuie prin codrii patriei? Unde sînt patrioții pulsînd de vitejie care ar bate zilnic niște gay pirpirii, niște hipsteri obraznici, niște feministe revoltate? „Bogățiile țării noastre“ nu merită protecția celor care spun că își vor patria înapoi? Nu e o problemă de siguranță națională? Nu e o problemă a noastră, a tuturor? Aici, suspiciunea, ingredientul nostru drag, intră în funcțiune și produce reacția emblematică: o față care zîmbește vag, cu ochii mijiți, expresia abisală a neîncrederii. Și celebra ei replică de însoțire: „Fugi, mă, d-aici!“. Cu toate sensurile ei posibile.

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Ce avere are „Lupul de la Rutieră”. Soția sa, fost viceprimar, conduce afaceri prospere la Râșnov
„Lupul de la Rutieră” a fost arestat preventiv pentru 30 de zile. Soția sa a fost viceprimar al orașului Râșnov și conduce afaceri prospere, care le-au permis să cumpere case și terenuri
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.