Suspiciunea

Publicat în Dilema Veche nr. 818 din 24-30 octombrie 2019
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Mai devreme sau mai tîrziu, tot o să aflăm cine l-a ucis pe pădurarul Liviu Pop. Deocamdată, campania electorală pentru funcția de președinte al României, tentativele de alcătuire a noului guvern și lupta pentru putere din PSD ocupă toată scena. Președintele în exercițiu al României încă nu a ieșit în fața națiunii să ceară organelor competente soluționarea rapidă a acestui caz. Tăierile ilegale și jaful din pădurile țării noastre au devenit de multă vreme un subiect delicat, de care se ating din ce în ce mai puțini politicieni. Oare de ce? Nu pare să conteze prea mult faptul că Liviu Pop e al șaselea pădurar ucis în ultimii doi ani. Dimensiunea simbolică uriașă a acestei serii de omoruri nu prea îi tulbură pe cei care conduc destinele acestui stat membru al Uniunii Europene. După cum nu mai contează nici faptul că, pe suprafețe mari din această țară, instituțiile statului în care trăim parcă sînt lipsite de orice putere.

Cînd vine vorba despre tăierile ilegale, despre furturi uriașe de masă lemnoasă, un somn asemănător unui leșin lovește cea mai mare parte a autorităților responsabile. Sau se pogoară din senin o frică dătătoare de fiori. Oare de ce? Și oare de ce se șoptește pe la colțuri că hoții de lemne se bucură de un nivel incredibil de protecție? Protecție din partea cui? Nenumărate anchete se opresc în fața pădurii, ca invadatorii din poveste, temători de duhurile care ar putea să bîntuie pe acolo. Activiștii societății civile și jurnaliștii sînt luați pe sus cu fulgi cu tot, amenințați, intimidați, agresați fizic, puși pe fugă. Asta se întîmplă de zeci de ori. Nu te poți plimba prin anumite locuri fără să treacă pe lîngă tine mașini de teren din care niște indivizi te întreabă, mai întîi doar din priviri, ce cauți pe-acolo. Ai senzația că ai intrat într-o altă țară, în care n-ai ce căuta, iar stăpînii ei îți spun în toate felurile că nu ești binevenit. Cîteva echipe de jurnaliști din București, la fel ca alți colegi din toată țara, mulți activiști de mediu, cetățeni preocupați de această problemă urlă și cer socoteală, de ani în șir, cît îi țin plămînii. Efecte există, uneori, dar mereu par prea slabe.

De la tipii duri care stăpînesc străzi și cartiere pînă la „baronii“ care împărățesc peste județe întregi, de la atotputernicii hoți de lemne pînă la marii traficanți de ființe, țara în care trăim arată ca scena unui spectacol dătător de fiori. Lupta electorală de la televizor pare ceva ridicol, aproape complet decuplat de realitatea în care trăim. Nimeni nu mai crede că puterea reală e la instituții și la concetățenii pe care îi votăm să facă parte din organismele reprezentative ale țării. În ultimii ani, bulversarea constantă a actului de justiție arată ca o componentă normală, acceptată, a felului nostru de viață. Studiourile televiziunilor gem de invitați, iar prin secțiile de Poliție bate vîntul. Specialiștii în păreri pot fi adunați în divizii întregi, dar deficitul de personal al instituțiilor responsabile cu respectarea legii și a ordinii publice a devenit subiect de bancuri. Iar lupta pentru această iluzorie putere politică a sechestrat mințile și preocupările unei majorități care asistă ca la un meci de unde nu se mai înțelege nimic. Totuși, puterea politică reală pare să existe, din moment ce produce grămezi de bani pentru unii. Banii ăștia se văd în case enorme, terenuri, averi pe care nu le ai putea dobîndi în cinci vieți, cu salariul pe care îl primești pentru a fi în slujba cetățenilor.

Dar aceeași putere dispare în fața unora, mai mult sau mai puțin cunoscuți. A unora care operează ca în filme sau ca în știrile venite din alte colțuri ale lumii, unde democrația e doar un cuvînt din dicționare încă nepublicate. În România, avem oameni pe care îi învestim cu putere, în urma unor alegeri. Dar se dovedește că există alții, pe care nu i a ales nimeni, care au o putere mai mare decît cea a reprezentanților majorității. Și totul e difuz. O ceață deasă se lasă, brusc, peste toate discuțiile de acest fel. Cine sînt oamenii ăștia atît de puternici? Cum poți avea atîta putere, alta decît cea politică sau a instituțiilor, într-o țară democratică, membră a Uniunii Europene? De ce există reprezentanți ai puterii politice care șoptesc pe la colțuri că forța acestor tipi misterioși nu poate fi înfruntată? Chiar există acești extratereștri pe care nu i-a văzut nimeni? Sau e vorba, cum s-a mai întîmplat, doar despre un păienjeniș de complicități și ticăloșie, o parte organică a stadiului în care se găsește modelul civilizațional înlăuntrul căruia viețuim? Sînt duhurile pădurii sau unii, niște indivizi foarte concreți, care, protejați de alți indivizi la fel de concreți, își văd de treabă, fură, amenință și ucid, la adăpostul acestei protecții?

Din nefericire, suspiciunea e un ingredient esențial al plămadei care ne alcătuiește. Un ingredient creat și hrănit cu nesfîrșită grijă. N-avem încredere în nimeni și în nimic. Iar această stare, amestecată cu teamă, alt ingredient esențial, leagă trainic sosul în care plutim de atîta vreme. De ce nu inundăm străzile și piețele publice, să cerem socoteală pentru crimele și jafurile din pădurile României? De ce nu sacrificăm timp și preocupare de orice fel pentru a lumina chipurile acelor „duhuri“ care bîntuie prin codrii patriei? Unde sînt patrioții pulsînd de vitejie care ar bate zilnic niște gay pirpirii, niște hipsteri obraznici, niște feministe revoltate? „Bogățiile țării noastre“ nu merită protecția celor care spun că își vor patria înapoi? Nu e o problemă de siguranță națională? Nu e o problemă a noastră, a tuturor? Aici, suspiciunea, ingredientul nostru drag, intră în funcțiune și produce reacția emblematică: o față care zîmbește vag, cu ochii mijiți, expresia abisală a neîncrederii. Și celebra ei replică de însoțire: „Fugi, mă, d-aici!“. Cu toate sensurile ei posibile.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

Vladimir Putin FOTO SHUTTERSTOCK
Planul lui Putin înainte de război: Ucraina urma să fie anexată până în august
Un think-tank britanic din domeniul apărării și securității a publicat detalii despre planul președintelui rus Vladimir Putin de dinainte de a ordona invazia în Ucraina, relatează Sky News.
pod blaj jpg
Podul futurist inaugurat la Blaj de Ziua Națională a României. Investiția a fost de 3 milioane de euro
Un pod spectaculos din punct de vedere arhitectural a fost finalizat și inaugurat la Blaj de Ziua Națională a României. Investiția a fost de 3 milioane de euro.
Dorin Chiotea FOTO Facebook
Scandal în TVR pe tema Mondialului! Dorin Chioțea îl face praf pe Dan Turturică, șeful instituției
Revoltă în TVR. Șeful televiziunii publice, luat la țintă de un jurnalist.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.