Dezbateri

Publicat în Dilema Veche nr. 822 din 21–27 noiembrie 2019
Dezbateri jpeg

Nu știu cum e pe la alții, dar la noi proliferează milițienii democrației. În grup sau solitari, mereu vigilenți, ei sînt deopotrivă busole și alarme pe acest vapor greoi și orb, care plutește cînd dus de curenți, cînd condus de mai multe timone, numit România. Ei au mare grijă să nu cumva să ne abatem de la cursul cel bun și, dacă ne abatem, strigă. Și strigă tare! E bine că există asemenea oameni, dar am o serioasă îndoială asupra calității serviciului celor mai mulți dintre ei, văzînd cît sînt de mulți. Totuși, țara asta nu are atît de mulți oameni competenți în vreo materie pe cît are în privința democrației, ceea ce e nefiresc, totuși. Iar de cînd cu Facebook-ul, numărul lor a crescut pînă la nenumărați. Ai zice că democrația e tot mai periclitată cînd vezi cum se adună atîția și atîția s-o apere. Aproape că nu mai rămîne nimeni s-o atace…

În campania electorală în curs, milițienii democrației s-au adunat sub steagul dezbaterii. Și au strigat așa de convingător, că au venit imediat alături de ei și puzderie de cetățeni, toți alegători. Vrem dezbatere electorală, vrem candidații față-n față, să-i vedem și să-i auzim cum răspund la întrebări! – e strigătul care străbate cuprinsul mediatic al României electorale. Și de ce vrem dezbatere între candidații acestor alegeri? Evident, din principiu. Maceta cu care bietul om își croiește drumul spre liman prin jungla sufocantă a lumii este, a fost și va fi principiul, sfîntul principiu sau, mai bine scris, Principiul. Pe de altă parte, veți recunoaște că noi, românii, ne repezim la principii una-două. Ce mai încoace și‑ncolo, avem această abilitate morală de a convoca în „secunda doi“ principiile în orice discuție. E firesc pentru un popor care are în buzunar, la secundă, sentința morală definitivă pentru orice să scoată principiul din teacă și să tragă cu el mai repede decît Bob Munden cu pistolul. Așa se explică de ce discuțiilor referitoare la dezbateri care au străbătut toată această campanie electorală, de la începutul ei pînă spre ziua votului de tur secund, le-a fost rapid atașat cuvîntul cuvintelor: principiu. După părerea mea, să vorbești despre dezbaterile electorale televizate ca despre un principiu democratic (adică, vezi Doamne, ori avem dezbateri între candidați, ori n-avem democrație!) e cam mult. Și orice e exagerat devine repede, iertați-mă, caraghios.

Mă grăbesc imediat să afirm clar, răspicat și dincolo de orice dubiu: dezbaterea publică este esențială în democrație, de nu cumva este democrația însăși. Dar dezbaterea electorală este un pic altceva și nu poate fi substituită dezbaterii publice niciodată. Dezbaterea publică înseamnă circulația liberă a tuturor opiniilor în cetate și, mai important, libertatea reacțiilor la aceste opinii. Dreptul nestingherit de a pune în discuție orice, dar și dreptul oricui de a replica atunci cînd se pune ceva în discuție – asta este dezbaterea publică reală. Actorii ei sînt cetățenii, presa, instituțiile de tot felul, civicii mai mult sau mai puțin organizați și, firesc, oamenii politici.  Dezbaterea publică este posibilă doar dacă există presă liberă și diversă, iar canalele prin care ea ajunge la public sînt libere de orice intervenție a statului. Ba mai mult, în democrațiile actuale, aceste canale sînt susținute în libertatea lor de statul însuși. Evident, dezbaterea publică presupune, în amonte, dreptul de a fi informat (cu obligația corelativă a instituțiilor de a informa) și, în aval, o bună doză de imunitate pentru părerile exprimate în dezbatere. Chiar dacă se cheamă la fel, dezbaterea electorală pe care o vor cetățenii nu este decît în mică măsură o dezbatere publică. Ea este, neîndoielnic, o dezbatere cu public de față, pentru public. Dar prea puțin o dezbatere publică.

Nu o să fiu, bănuiesc, simpatic multora, mai ales că lozinca „unde dezbatere electorală nu e, democrație nu e“ a prins atît de bine. Dar îmi cam place în ultima vreme să mă pun contra lozincilor, mai ales cînd am impresia că manipulează. Cu lozincile care mobilizează n-am nimic. Cu cele care manipulează, am! Nu o să fiu simpatic multora, așadar, spunînd că, după părerea mea, oamenii vor dezbatere electorală nu de dragul democrației. Invocînd Principiul, ei înșiși manipulează vrînd să pună presiune pe competitori ca să le satisfacă cererea. Oamenii vor dezbaterea electorală pentru că vor show, vor spectacol. Dezbaterile electorale sînt un moment de entertainment politic pe care candidații la președinție sînt realmente datori să-l ofere publicului, care spune: dacă vrei să te votez – treabă serioasă! –, mai întîi fă-mă să mă simt bine. Politic, firește.

Pe de o parte, orice candidat înconjurat de consultanții lui pregătește aceste dezbateri ca pe un show: cum se îmbracă, ce atitudine are, ce spune, cum spune, ce machiaj folosește, vorbe de dat gata adversarul și publicul deja pregătite etc. Pe de altă parte, publicul adoră să vadă, mai ales, cum se înfruntă direct competitorii. Faza de concurs, „cine știe cîștigă“, cînd moderatorii întreabă, e abia încălzirea. O dezbatere se cîștigă cu atac și apărare în relația directă cu contracandidații. Braț de fier, trîntă, box – asta caută poporul. Și dacă te încumeți spre vîrful statului, să știi că nu poți ajunge acolo decît cu votul poporului și trebuie să-i dai pentru o seară ce vrea. Apoi, cinci ani, te lasă-n pace. Cinci ani ai de-a face direct doar cu alți politicieni. Dar pentru asta, o seară, o singură seară, trebuie să îi dai poporului ce vrea: circenses.

Pe de altă parte, sociologii ne spun că, în orice fel de campanie electorală, peste două treimi din alegători știu încă de la începutul campaniei cu cine vor vota și nu-și schimbă opțiunea. După unele estimări, chiar mai mult. De pildă, în campania prezidențială din România, mult mai mult de 2/3 din electorat au votat așa cum se deciseseră încă de dinainte. Ce rost are, așadar, dezbaterea electorală? Repet, un rost bun, util, important. Dar nu acela de a informa cetățenii, de a-i convinge, ca și cum aceștia ar fi o imensă curte de jurați imparțiali care se așază în fotoliile judecății – hm! –, ascultă pledoariile și stau cu bărbia în mînă, deliberînd. Nici vorbă! Democrația are nevoie de spectacolul politic cel puțin la fel de mult precum are nevoie de dezbaterea publică. Așadar, să cerem actorilor politici spectacolul, dar să nu amestecăm una cu cealaltă. Și noi înșine să recunoaștem ce vrem de la ei, de fapt. Nu mai poți să spui, în 2019, că afli cum gîndește și ce planuri are candidatul abia în dezbaterea electorală finală.

Cît despre politicieni, candidați acum sau mai încolo, zic să mergem să-i votăm cu toată seriozitatea, dar să nu pierdem nici o secundă să și rîdem de ei. Nu poți să nu rîzi de intonațiile șerpuitoare și de accentele cu totul neașteptate cu care președintele României vorbește românește. Nu poți să nu rîzi de cîte ori și de cît de des dă‑n gropi șefa pesedeilor. Eu am comis chiar obrăznicia de a rîde un pic de dl Barna acum vreo trei săptămîni în paginile acestea și am pățit-o. Unii s-au supărat rău. Vreo doi de pe Facebook au anunțat că „dau unfollow“ revistei cu gravitatea unora care anunță autodafeul – în fine, știți cum e la campanie, lumea se aprinde. Dar se și stinge după aceea. Acum, cînd dl Barna a devenit un fel de Geoană (totuși, recunoașteți că declarația lui de după Rise Project, „E ca şi cum l‑ai acuza pe Hagi că n-a dat gol de fiecare dată!“, sună comic astăzi, dar numai cu puțin mai comic decît suna la vremea ei), lumea s-a mai relaxat, iar numărul supărăcioșilor a mai scăzut. Să continue să scadă, aș vrea.

index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (III)
Expresiile subiect de drept și drept subiectiv par să aibă o nuanță tautologică sau să trimită la o definiție idem pe idem.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Turcia fără Erdogan?
Recep Tayyip Erdogan este de atîta vreme la putere încît nimeni nu poate spune cu siguranță cum va arăta Turcia după o eventuală plecare a sa din palatul prezidențial.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Cum de nu există din partea instituțiilor aferente reacții prompte, severe, susținute juridic, împotriva unei astfel de imposturi?
Frica lui Putin jpeg
Centrali
Cîte unul se crede central fiindcă e bătăușul clasei; un altul, fiindcă e al planetei.
AFumurescu prel jpg
Inteligență artificială; cu materialul clientului
…a trecut întîi o boare pe deasupra știrilor: există inteligență artificială! Mai întîi ni s-au deșteptat telefoanele.
index jpeg 5 webp
Amelia Earhart și Eleanor Roosevelt, o cină și un zbor cu stelele
„Este începutul unei noi epoci, nu-i așa, cînd o femeie în rochie de seară pilotează un avion noaptea?”, a spus retoric și entuziast Eleanor Roosevelt.
Iconofobie jpeg
Poezia continentelor
Ce surprinde la Whitman este uşurinţa cu care transferă ideea poetică (transcendentalistă) spre geografia culturală a umanităţii.
„Cu bule“ jpeg
Zgubilitic
Cuvîntul zgubilitic nu s-a răspîndit prea mult, dar își păstrează expresivitatea prin felul în care pare să parodieze o terminologie medicală (psihiatrică), prin contrastul comic între simbolismul lipsit de eufonie al primei sale părți și terminația savantă.
HCorches prel jpg
Două tristeți și o așteptare
Le transmit, din experiența personală, că vor simți îmbunătățiri semnificative ale vieții lor, pe toate planurile!
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Cum spargem balonul chinez
Dacă relațiile sino-americane ar fi un joc de cărți, s-ar putea spune că avem o mînă bună. Dar chiar și o mînă bună poate pierde, dacă e jucată greșit.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Scrisori regăsite
Montefiore spune că nota aceasta, găsită după moartea lui Stalin în seiful său personal, a avut efectul scontat.

Adevarul.ro

image
Grecul care i-a scăpat pe români de iobăgie. A fost de șase ori domn al Țării Românești și de patru ori domn al Moldovei
Constantin Mavrocordat este unul dintre cei mai reformatori domnitori fanarioți din Țările Române. A desființat „rumânia” în Țara Românească și „vecinia” în Moldova și a reunit Oltenia cu Țara Românească în 1739.
image
Cele mai răzbunătoare trei zodii. Nu uită, nu iartă și îți vor plăti pentru tot ce le-ai greșit
Se spune că răzbunarea e cea mai dulce consolare, dar și că iertarea este un cadou pe care ni-l oferim nouă înşine. Nu toată lumea e însă capabilă să ierte și, cel puțin pentru trei zodii, răzbunarea va fi, cel mai adesea, prima opțiune.
image
Garsonieră minusculă cu toaleta în dulap, la Cluj. Prețul este exorbitant: 53.000 de euro FOTO
Piața imobiliară clujeană nu încetează să uimească: după garsoniera de 11 metri pătrați pentru care se cereau 37.000 de euro, a urmat garsoniera cu toaleta „în dulap”, de 16 metri pătrați, pentru care se cer 53.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.