Ţara din Cloud

Publicat în Dilema Veche nr. 578 din 12-18 martie 2015
De unde vine gazul cînd nu mai vine de la ruși – și cu cine îl împărțim? jpeg

 – se poate autoexila cibernetic o naţiune în caz de invazie rusească? –

„Să ştergi o ţară de pe hartă e un lucru, să-i ştergi datele este cu totul altul. Estonienii ştiu cum e să păţeşti primul lucru, acum sînt foarte hotărîţi să îl evite pe al doilea.“ Aşa începe un recent articol din

(„How to back up a country“, 7 martie). 

Estonia este ţara din lume cu cel mai dezvoltat sistem politic-administrativ online. Fiecare cetăţean estonian are şi o identitate online, care îi permite să semneze documente criptate, să plătească taxele, să facă comerţ online pe baza cardului de identitate, să voteze. Estonienii sînt îngrijoraţi că această sofisticărie îi face vulnerabili în faţa atacurilor cibernetice. Articolul din The Economist este despre planurile lor de apărare. Conceptul-cheie este cel de „continuitate digitală“. Sînt păţiţi din perioada 2007-2008, din timpul conflictului diplomatic cu Rusia pe marginea unei statui a soldatului sovietic „eliberator“. Atunci, atacuri cibernetice masive pornite din Rusia au blocat temporar funcţionarea băncilor şi a instituţiilor. Evident, a fost un act de război al statului rus faţă de statul estonian şi doar faptul că războiul cibernetic e încă ambiguu reglementat internaţional a împiedicat ca istoria să înregistreze ca atare un alt război de agresiune al Rusiei. 

Ca să revin la articolul din

Estonia a făcut acum un parteneriat cu Microsoft, care foloseşte micul stat ca precedent şi exemplu pentru alte ţări: asigurarea continuităţii digitale în

. Cuvîntul înseamnă „nor“ pe româneşte, dar recomand familiarizarea cu termenul, pentru că e pe cale de a fi importat ca atare în română. Este noua frontieră a dezvoltării digitale: transferul datelor în servere şi lucrul cu ele direct de acolo. Personal, folosesc un cont de acest gen. Viaţa mea profesională măsoară aproximative şapte

, pe care îi pot accesa de pe laptop, tabletă sau telefon – deci practic nu mai car dispozitive electronice după mine pe unde mă duc, ci datele (documente, acte electronice, e-mail-uri) stau în

şi le accesez prin dispozitivul cel mai la îndemînă. Estonia şi Microsoft fac deci un parteneriat pentru a asigura o migrare în

a ţării. Spre deosebire de mine, care am făcut-o mai degrabă din comoditate, Estonia o face pentru a evita ca un nou atac cibernetic rusesc să aibă efecte catastrofale pentru funcţionarea acestui stat atît de electronizat. (Oare modul inept şi corupt în care statul român face trecerea în epoca electronică o fi vreo strategie de apărare? Digitalizăm România prost şi încet ca să nu fim vulnerabili faţă de ruşi? Evident, glumesc.)

Planurile Estoniei sînt în mai mulţi paşi: dacă serverele primare ale instituţiilor cad, atunci datele migrează spre computere de rezervă tot din Estonia. Dacă şi acelea pică, datele migrează pe serverele Microsoft. Exerciţiile executate acum împreună cu Microsoft au fost un succes – Estonia a funcţionat o scurtă perioadă din

. Dar au arătat şi multe probleme – incompatibilităţi între programe, lipsa unor protocoale unice şi uşor de reconstruit – nu o să intru aici în detalii. O problemă interesantă: legislaţia europeană privind datele personale interzice statelor să plaseze date personale ale cetăţenilor în servere din afara UE. Ideea este ca statele să deţină un control permanent asupra acestor date, pentru a putea răspunde în cazul unor abuzuri. O idee europeană generoasă, care devine în practică un obstacol la care trebuie găsită o soluţie. Estonienii au găsit un fel de soluţie: serverele externe ar urma să fie găzduite de ambasadele estoniene, deci strict legal ar fi tot pe teritoriu suveran estonian. Voi reveni la semnificaţia simbolică a acestui detaliu. 

Cam aceasta este ştirea despre exerciţiile de apărare cibernetică Estonia – Microsoft. Personal însă cred că e mai mult decît atît. Şi mă bîntuie această idee încă de cînd am început să urmăresc experimentul estonian cu guvernarea online. Dacă nu vorbim numai despre un atac cibernetic? Dacă vorbim despre un atac propriu-zis al Rusiei, cu tancuri şi puşti? Se va exila Estonia în

?

Sînt trei aspecte care m-au dus spre această idee şi le voi discuta pe rînd: a) deteritorializarea va deveni o realitate mai repede decît ne aşteptăm; b) guvernarea online a Estoniei înseamnă, de fapt, reconstruirea polis-ului în

şi c) experimentele istorice traumatizante ale est-europenilor invadaţi de sovietici. Să le iau pe rînd. 

A Deteritorializarea începe să fie o trăsătură a lumii în care trăim. Asta înseamnă că activitatea umană şi interacţiunea socială nu mai depind musai de un spaţiu fizic localizat ca atare. Am spus deja despre migraţia datelor mele profesionale în

, care înseamnă practic că fişierul pe care îl am în laptop-ul pe care scriu acest articol poate fi accesat şi din altă parte, deci prezenţa sa fizică pe laptop nu mai e atît de importantă. Conduc o organizaţie care are baza în Bucureşti, dar are o filială şi la Chişinău, deci o bună parte din viaţa mea profesională se desfăşoară prin Skype sau alte programe de transmis voce şi date. Pot lucra cu colegi în documente de tip

, în care vedem şi lucrăm la acelaşi lucru, deşi sîntem în locuri diferite (uneori şi cînd sîntem în birouri alăturate e mai simplu să lucrăm online). Fantazez că în următorii douăzeci de ani ideea de birou în sine va deveni caducă şi voi munci de la casa de la ţară, menţinînd totuşi toate contactele sociale inevitabile profesiei mele. Am un amic care e obsedat de ideea unui partid online – care ar trebui să existe exclusiv acolo, permiţînd un maxim control al bazei asupra conducerii. Amicul meu crede că astfel va sparge legea de fier a oligarhizării oricărei organizaţii. Eu cred că se înşeală şi că un partid online va funcţiona în mare ca cele offline, dar are dreptate că şi partidul în sine se poate deteritorializa în lumea

. S-ar putea să mă avînt şi să nu renunţăm niciodată la birouri şi la prezenţa fizică. Dar deteritorializarea poate fi o opţiune la îndemînă pentru un stat al cărui teritoriu este invadat. 

B Estonia a construit în ultimii ani o versiune a sa online. Cetăţenii au acte de identitate cu care se identifică cibernetic, plătesc taxe online. La alegerile de acum două săptămîni, 176.000 din cei un milion de electori au votat electronic. Instituţiile organizează dezbateri publice online. Serviciile publice pot fi furnizate online,

nu mai există pe hîrtie, deci toate legile estoniene există doar online. Comunitatea de oameni numită Republica Estonia există atît

, cît şi pe teritoriul propriu-zis pe care îl controlează. Dar dacă ar pierde acest teritoriu? Ce s-ar întîmpla cu cealaltă Estonie? 

C Estonienii au o experienţă traumatizantă cu vecinii lor de la Răsărit. Ca mai toţi est-europenii, de fapt. Înainte să se autodeclare campion al luptei antifasciste, Stalin a împărţit Europa cu Hitler, iar micuţa Estonie i-a revenit. URSS a invadat Estonia în 1940, preşedintele estonian a fost trimis în Siberia, unde a şi murit. Opt foşti preşedinţi estonieni au fost împuşcaţi şi întreaga elită decimată. Estonienii s-au agăţat cu disperare de republica lor. Au fost cuceriţi de nemţi şi un nou guvern a fost desemnat în clandestinitate, respectînd riguros procedura pentru vacantarea postului, prevăzută de Constituţia interbelică. În 1944, guvernul legitim estonian a condus o luptă disperată şi împotriva nemţilor, şi împotriva sovieticilor. În faţa Armatei Roşii, guvernul s-a retras spre mare, dar barca ce trebuia să îi evacueze spre Suedia s-a stricat şi aproape tot guvernul a fost capturat şi executat. În 1953 a fost proclamat guvernul în exil, din Norvegia. A existat continuu pînă în 1992, cînd şi-a depus mandatul în mîinile unui nou preşedinte, al unei noi republici estoniene. SUA şi majoritatea statelor vest-europene nu au recunoscut niciodată anexarea statelor baltice la URSS. Ambasade lituaniene, letone sau estoniene au devenit ultimele bastioane ale legitimităţii. De asta nu cred că e întîmplător planul ca serverele de backup să fie găzduite de ambasadele estoniene, pentru că în ţările baltice misiunile diplomatice care au continuat să funcţioneze sînt un mit şi un motiv de mîndrie naţională. Consulatul estonian de la New York, chiar mai mult decît guvernul în exil, a reprezentat Estonia în cele cîteva decenii, diplomaţi bătrîni au continuat să poarte corespondenţă în numele unui stat care nu mai exista. Sau chiar nu mai exista? 

Pe net găseşti lungi şi savante explicaţii ale faptului că republica estoniană nu a murit niciodată, că a avut continuitate legală. E corect, strict formal. Dar teritoriul şi populaţia sa au fost captive. Oamenii au căutat să supravieţuiască. Aceia dintre ei care nu au vrut doar să supravieţuiască au luat calea pădurii, aşa cum în România au luat calea munţilor. 15.000 de partizani estonieni au dat bătăi de cap URSS timp de cîţiva ani după a doua invazie, iar ultimul dintre ei a fost prins şi asasinat de KGB abia în 1978. Aceste traume istorice sînt greu de uitat şi nu s-au întîmplat în Evul Mediu, ci în epoca bunicilor noştri. Polonia a avut şi ea guverne în exil, desfiinţate abia cînd Lech Walesa a ajuns preşedinte. România nu a avut nevoie de guverne (deşi au existat Comitete Naţionale) pentru că a avut un rege în exil. Ţin minte cum mă uitam la moneda de 100 de lei din 1946 cu chipul Regelui Mihai, care părea ireal, ca un personaj de poveste, iar bunica îmi spunea cum comuniştii, „arză-i-ar focu’“, l-au dat afară din ţară pe „prinţ“. Am citit mereu literatura despre închisori şi partizani cu această întrebare în subtext: eu ce aş fi făcut? Ultima parte a jurnalului lui Mihail Sebastian este insuportabilă pentru că ştii ce urmează – acea lume mic-burgheză care îţi devenise simpatică şi care scăpase din ororile Războiului urma să intre în alt malaxor. Ungaria 1956 şi Cehoslovacia 1968 au arătat că şi atunci cînd popoarele se adună să lupte sînt zdrobite, fără şanse. 

De aceea, nu cred că ce face acum Estonia e doar un plan de rezervă în caz de atac cibernetic. Asta e doar miza mică. Miza mare e pregătirea pentru o migrare adevărată în

. Se poate imagina un viitor în care inamicul agresor poate controla teritoriul şi clădirile, dar nu poate controla populaţia. Pentru că populaţia ar avea republica ei din

. Controlul populaţiei şi nu al teritoriului este mai comun în istoria umanităţii decît pare la prima vedere. Regii şi imperiile antice şi medievale nu controlau teritorii la modul în care o fac statele industriale moderne, ci controlau populaţii, acolo unde se aflau acestea (de aceea, hărţile exacte s-au dezvoltat atît de tîrziu).  Industrializarea a făcut harta şi teritoriul atît de importante, într-un fel e normal ca epoca postindustrială să întoarcă populaţia pe primul plan. Deci, exilul în Cloud al Estoniei (ca plan de rezervă măcar) nu ar fi o aberaţie istorică, ci ar fi în logica dezvoltării relaţiei dintre politică şi tehnologie. Dacă inamicul agresor îţi confiscă teritoriul, populaţia ta ar avea şi o altă opţiune în afara celor clasice: calea pădurii sau calea supunerii. Ar fi calea ignorării inamicului agresor. Populaţia ar fi conectată la republica din Cloud, ar dezbate acolo ce e de făcut, ar plăti acolo taxe, şi-ar educa copii pe Skype? Cum ar funcţiona de facto o republică în Cloud? Sper să nu apucăm să aflăm.  

facebook.com/Cristian.Ghinea.CRPE  

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.