Suntem pacifişti, pro-Obama şi generoşi, dar să ne-ajute Dumnezeu!
● Dacă ar putea vota în alegerile americane, 63% dintre români l-ar vota pe Barack Obama. 30% spun că nu ştiu cu cine ar vota şi doar 6% l-ar vota pe Mitt Romney. 63% nu a mai avut nimeni în România de la Ion Iliescu încoace... şi asta pe vremea cînd Antena 3 era singurul post TV şi se numea Televiziunea Română Liberă. Dar acesta nu e singurul motiv de ridicat sprînceana la întrebarea respectivă. Chiar cu acest covîrşitor 63%, românii tot sînt printre europenii la care Obama are cel mai mic apel. Primii sînt francezii, care l-ar vota 89%, apoi urmează nemţii (87%) şi portughezii (85%). Cele mai mici procente le-ar lua în Polonia – 40% şi în Rusia (27%), dar în aceste ţări majoritatea spune că nu are o opinie şi doar 16% l-ar vota pe Romney în Polonia şi 12% în Rusia. E interesant totuşi că Romney, care vrea o politică mai dură faţă de Rusia, scoate în Franţa 2% şi 12% în Rusia.
● Ca şi anul trecut, German Marshall Fund m-a invitat să vorbesc la lansarea în România a sondajului anual Transatlantic Trends şi mi-a oferit posibilitatea în avans să extrag cifrele cele mai interesante pentru publicul român. Sondajul se face anual pe eşantioane reprezentative din Statele Unite şi din 12 ţări europene, la care în acest an s-a adăugat pentru prima dată şi Rusia. Deci, mă uit la tabele, le măsor şi caut explicaţii. Şi deşi îmi închipuiam că Obama l-ar bate pe Romney la simpatia europenilor, nu îmi imaginam asemenea scoruri. Mai ales că sondajele din America îi dau apropiaţi pe cei doi competitori. Deşi Obama va cîştiga probabil la limită alegerile din America, susţinerea sa în Europa a rămas aproape intactă. Dacă mă uit la notele de anul trecut, constat că trendul de vot pentru Obama vs Romney urmează aproape la indigo ratele de simpatie pentru Obama vs Bush, aceleaşi ţări (Franţa, Germania) cu o extremă simpatie pentru Obama, urmate cam la 10 procente distanţă de Marea Britanie, apoi o susţinere ceva mai moderată în România şi una chiar mai mică în Polonia.
● Îmi mai sare în ochi o întrebare ascunsă undeva spre încheierea sondajului. Oamenii sînt întrebaţi dacă sînt sau nu de acord cu enunţul: „În anumite condiţii, războiul este necesar pentru a se face dreptate“ (to obtain justice). Mă gîndesc ce aş răspunde eu la întrebarea asta şi nu găsesc argumentele logice pentru care aş spune „nu sînt de acord“. Întrebarea este destul de largă, condiţionează războiul. A fi de acord cu opusul ar însemna că războiul nu e legitim niciodată, indiferent de condiţii. Nici cu Hitler? Nici dacă ţara îţi este invadată? Asta echivalează cu un pacifism extrem şi iraţional. Şi totuşi, să vedem diferenţele peste Atlantic... 74% dintre americani spun că sînt de acord cu enunţul. Sună logic şi normal. Vestea şocantă vine din această parte a Oceanului. Singura naţiune europeană unde enunţul adună o majoritate este Marea Britanie – 64% şi apoi urmează Olanda la 48%. Numai 30% dintre francezi sînt de acord că în anumite condiţii războiul este legitim, numai 32% dintre germani, 38% dintre suedezi şi 25% dintre italieni. Dar ştiţi care naţiune din Europa, dintre cele sondate, are cel mai mic procent? Românii – 23%. Turcii spun acest lucru în procent de 35, iar la ruşi – 30. Regula de bază la comentat sondaje e să nu te cerţi cu poporul respondent, dar eu nu văd rostul acestei reguli, aşa că îmi permit să-i suspectez de ipocrizie în masă pe turci şi pe ruşi. Totuşi, turcii au un guvern foarte popular şi acest guvern duce un război dur contra insurgenţei kurde. Bon, poate că turcii au dreptate să ducă acest război, dar iată o dovadă în care propriul război este legitim în anumite condiţii, nu? Tot Ankara a chemat la o intervenţie împotriva regimului Assad din Siria (şi ar fi binevenită o asemenea intervenţie), deci iată încă o circumstanţă care ar face războiul legitim. În ce-i priveşte pe ruşi, ei tocmai l-au reales pe Vladimir Putin, cel care a pornit un război împotriva Georgiei, pentru a-i proteja pe deţinătorii de paşapoarte ruseşti de acolo. Deci, de unde atîta pacifism extrem la ruşi şi la turci?
● Există o serie de întrebări de genul „Este de dorit ca Statele Unite/UE/Rusia să exercite leadership în afacerile globale?“. 82% dintre americani zic că e de dorit ca SUA să facă asta, şi la fel 62% dintre britanici, 60% dintre germani, 56% dintre francezi şi 57% dintre români. De unde înţeleg că naţiuni foarte pacifiste, ca francezii şi românii, doresc pace cu orice preţ, dar să fie americanii implicaţi, un fel de înţelegere tacită: noi sîntem nişte îngeraşi pacifişti, dar la o adică ne apără americanii ăia militarişti. Dorinţa ca UE să exercite un rol global duce la nişte procente de sar din grafice: 86% în Germania, 73% în Italia, 69% în România, 78% în Bulgaria. Numai ruşii nu vor ca UE să exercite leadership global – doar 37%. Şi, în mod bizar, turcii – 29%.
● În cazul SUA şi UE, procentele merg cam în aceleaşi direcţii şi intern, şi extern, adică şi americanii vor ca ei să exercite leadership global, şi ceilalţi vor ca americanii să facă asta, şi la fel la europeni. Însă la ruşi, situaţia e taman pe dos. 68% dintre ruşi vor ca ţara lor să fie lider global. Foarte frumos gînd. Problema e că ceilalţi nu prea vor să fie conduşi de ruşi: în Franţa vor doar 26%, în Germania 33%, în Suedia 24%, în România 23%, în Turcia 16% şi în Polonia 13%. Singura ţară în care o majoritate spune că Rusia trebuie să aibă leadership global este Rusia însăşi. Interesant că şi 45% dintre americani spun asta. Probabil că întrebarea asta a sunat celor din America la modul „vreţi să mai asume şi Rusia nişte responsabilităţi prin lume?“, iar la Varşovia a sunat la modul „vreţi iar cu Rusia?“. Moscova rămîne un colos militar cu o putere soft aproape de zero. Mai există o serie de întrebări care sună aşa: „Aveţi o opinie favorabilă faţă de Rusia/SUA/UE/China etc?“. De acolo vezi că rata de simpatie generală faţă de Rusia este ceva mai mare decît procentele de mai sus. Chiar şi ţările cu o opinie favorabilă despre Rusia (ca Bulgaria) nu obţin majorităţi care să dorească o Rusie mai implicată global. Simplific puţin lucrurile, dar eu văd aşa: oamenilor nu le plac cei puternici, dar dată fiind situaţia: pe americani nu îi simpatizăm neapărat, dar îi vrem implicaţi, pe ruşi – că îi simpatizăm sau nu e mai puţin important – sigur nu îi vrem puternici, şi nici implicaţi.
● „Imaginaţi-vă că toate opţiunile non-militare au fost testate şi singura opţiune rămasă pentru a preveni Iranul să obţină arme nucleare este forţa militară. În aceste condiţii ar trebui folosită forţa sau ar trebui să se accepte ca Iranul să obţină arme nucleare?“ Dură întrebare, nu? Ţări unde se obţin majorităţi pentru intervenţie sînt SUA – 57%, Spania – 54%, Portugalia – 61% şi Franţa – 60% (asta nu o înţeleg deloc: 6 din 10 francezi zic că ar trebui intervenit militar în Iran dacă se epuizează alte opţiuni, dar numai 3 din 10 zic că în anumite condiţii războiul e necesar). În rest, oamenii sînt reticenţi pentru intervenţie, numai 17% în Rusia şi 30% în Polonia (uite că se înţeleg şi ei pe o chestiune). E drept că aici rata de non-răspuns e foarte mare, adică nici nu avem majorităţi care spun că nu ar trebui intervenit, pare că oamenii fug mai degrabă de această întrebare, de parcă un răspuns le-ar aduce o responsabilitate pentru nişte evenimente la care nici nu vor să se gîndească.
● Şi două întrebări cu răspunsuri de-a dreptul frustrante. Prima: „Potrivit ONU, membrii comunităţii internaţionale, inclusiv ţara dumneavoastră, au responsabilitatea de a proteja civilii din alte ţări faţă de acţiuni de violenţă, inclusiv violenţa comisă de propriile guverne. Spuneţi-ne dacă sînteţi de acord cu această responsabilitate“. Cei mai mulţi sprijinitori ai acestei responsabilităţi de a proteja (o doctrină care în engleză are şi un acronim de zici că-i virus informatic: R2P, de la responsibility to protect) se găsesc în Suedia – 81%, Franţa – 76%, Portugalia – 75%, Italia – 72%. Dar sînt majorităţi lejere şi în România – 64%, Bulgaria – 62%, Germania – 66%. Numai turcii, ruşii şi polonezii cad sub 50%, dar cu puţin. Deci, oamenii zic că da, e frumos din partea noastră să nu-i lăsăm pe coplanetarii din alte ţări să fie măcelăriţi, nici măcar de propriile guverne.
● După care, perverşii de sociologi care au gîndit sondajul se trezesc să testeze această dorinţă angelică a oamenilor de a-şi proteja semenii, deci îi întreabă: „S-a vorbit în ultima vreme despre dezirabilitatea unei intervenţii în Siria, unde guvernul a folosit forţa militară pentru a suprima mişcarea de opoziţie care lupta împotriva sa. În această situaţie, ce ar trebui să facă ţara dumneavoastră?“. Pam-pam, acum să vedem! Vi le zic sec. Opţiunile: „ţara mea ar trebui să nu se bage“ (stay out completely) / ar trebui să intervină: SUA – 55% să nu se bage / 35% să intervină; Turcia – 57 / 32; Bulgaria – 69 / 15; Franţa 50 / 45; Germania – 63 / 32; Polonia – 67 / 19; România – 68 / 20; Suedia – 48 / 44; Slovacia – 70 / 11, Marea Britanie – 59 / 33. Tot respectul pentru francezi şi suedezi, la care numerele se apropie cît de cît. În rest, vedem că, dacă e vorba aşa, în general, la nivel de principiu, oamenii vor să-i protejeze pe cei abuzaţi, dar cînd e vorba să se bage şi ţara lor să facă treaba asta, atunci nu, mulţumim frumos, nu mai vrem. Pe principiul: sîntem generoşi, dar să-i ajute Dumnezeu!
www.facebook.com/Cristian.Ghinea.CRPE
