Vrem o Europă a fondurilor?

Publicat în Dilema Veche nr. 218 din 21 Apr 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Săptămîna trecută am urmărit, la Antena 2, un dialog între Ion Cristoiu şi Luca Niculescu. Se "confruntau" două stiluri jurnalistice. Ion Cristoiu punea întrebări "piezişe", făcea un pic pe niznaiul, nu îşi termina frazele, aşteptînd ca interlocutorul să le completeze el, şi uza de alte asemenea tehnici deprinse pe vremea cînd, în presă, se purtau "discursul indirect" şi "cititul printre rînduri". Părea preocupat mai mult "să sugereze" decît să spună. Luca Niculescu spunea lucrurilor pe nume, dădea răspunsuri documentate, spunea "nu ştiu" atunci cînd nu ştia, îşi ilustra ideile cu exemple, nu-şi exprima opiniile atunci cînd credea că subiectul nu e de competenţa sa. Părea preocupat să spună cît mai multe lucruri interesante pentru telespectatori. Motivul invitării lui Luca Niculescu era interviul pe care i l-a luat recent preşedintelui Băsescu la TVR1 şi care a stîrnit numeroase ecouri în presă. Aşa încît Ion Cristoiu - care şi-a declarat deschis admiraţia faţă de calităţile jurnalistice ale colaboratorului nostru, inclusiv pentru "tabletele publicate în Dilema veche" - a încercat să afle "secretul" tehnicilor jurnalistice ale interviului. Dialogul - foarte interesant - a abordat modul în care lucrează jurnaliştii, funcţionarea instituţiilor mass-media de la noi şi din Europa (în special din Franţa, dată fiind experienţa lui Luca Niculescu în jurnalismul francofon) şi a ajuns, inevitabil, la comparaţii între "ai noştri" şi "ai lor". Jurnaliştii străini, de pildă, pun foarte politicos şi rece întrebări dintre cele mai dure şi insistă, calm, pînă obţin răspunsurile (şi nu întotdeauna le obţin, politicienii fiind destul de abili pentru a "ocoli" întrebarea la fel de politicos şi rece); la noi se consideră în general că, atunci cînd este intervievat un politician important, gazetarul trebuie să-l "ia la rost", să-l încuie, să-l combată energic, să se răstească la el "în numele poporului", să-l enerveze ş.a.m.d. Două "stiluri" jurnalistice, dar şi două baze educaţionale, aş spune: "la ei", relaţiile dintre presă şi politică sînt instituţionale; "la noi", şi jurnaliştii, şi politicienii "o iau personal", ajung la un soi de familiaritate neadecvată, iar excesul de talk-show-uri în care se toacă mărunt aceleaşi vorbe (ce a mai zis Băsescu despre Tăriceanu şi invers, cine cu cine se mai "contrează" prin partide) a dus la o diluare nemăsurată a "ideii de dezbatere". La noi nu se dezbat idei şi teme politice, ci se brodează la infinit pe marginea declaraţiilor unuia sau altuia dintre oamenii politici. Chiar şi ştirile sînt confecţionate, în bună parte, din ce au zis politicienii, nu din ce au făcut. Aşa încît nu e de mirare că, în această interminabilă tacla politico-jurnalistică, subiectele şi ideile cu adevărat importante ne scapă sau sînt tratate superficial, fără substanţă. Subiectele europene sînt, în acest context, cele pe care le ratăm cel mai des (aşa cum spunea Luca Niculescu în emisiune). În general, politica internaţională are parte de un spaţiu redus în ziarele noastre (cu o excepţie: Adevărul). La telejurnale, sînt "bifate" doar cîteva ştiri preluate de la agenţiile internaţionale, fără o punere în context, fără a invita vreun expert care să explice despre ce e vorba. Iar temele europene se bucură de o oarecare atenţie doar dacă privesc (şi) România. Cea mai "populară" este tema fondurilor europene: nu este ratată nici o ocazie de a contabiliza miliardele de euro care "vor veni" de la Bruxelles, nu este uitată nici o "sfîntă indignare" că "nu sîntem capabili să absorbim" decît procente reduse din aceşti bani. Din modul obsedant în care este abordat subiectul fondurilor, aderarea la UE nu este mai mult decît o căsătorie din interes: părem o naţie de hrăpăreţi care n-au altă treabă cu Europa decît traiul "pe banii ei". Iar "absorbţia" pare un scop în sine: să luăm cît mai mult. Nu se vorbeşte despre faptul că mecanismele de atribuire a fondurilor presupun, de cele mai multe ori, o co-finanţare (deci o parte a sumei trebuie să provină din bugetul României) şi, mai ales, nu se vorbeşte despre consistenţa proiectelor, despre necesitatea lor. Pentru administraţiile locale, a cere bani europeni e trendy, e o floare de pus la butonieră, nu un mijloc de administrare mai eficientă a problemelor comunitare. În faţa acestei seducţii generalizate exercitate de miliardele de la Bruxelles, alte teme europene pălesc cu totul. Am ratat ocazia de a dezbate ce consecinţe va avea Tratatul de la Lisabona. Nu discutăm deloc despre faptul că aplicarea acestui Tratat solicită unele modificări în Constituţia României. Problema regionalizării ţării mai este amintită, din cînd în cînd, fără prea mari ecouri, doar de cîţiva reprezentanţi ai societăţii civile, deşi ea este esenţială şi pentru o absorbţie mai eficientă a fondurilor europene (v. şi interviul cu Cristian Pîrvulescu din Dilema veche, nr. 217). Nu părem deloc interesaţi de relaţiile dintre atribuţiile Comisiei Europene şi atribuţiile guvernelor şi parlamentelor naţionale: Bruxelles-ul e privit mai degrabă ca un fel de "Comitet Central" de pe vremuri, care emite decrete, iar noi nu avem decît să le aplicăm cu sîrg. În schimb, sîntem extrem de interesaţi să avem o imagine bună în Europa, să fim priviţi "ca o ţară europeană". Probabil că am fi, dacă la rîndul nostru am da mai multă atenţie Europei şi "străinilor". Deocamdată, nu sîntem capabili să o facem. Sîntem ocupaţi cu "chestiunile interne". Vrem doar o "Europă a fondurilor", nu una a valorilor şi a cetăţenilor. Iar dacă mai apare vreo dispută între preşedinte şi premier, uităm chiar şi de fonduri...

O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Opt miliarde
Însă, potrivit acelorași statistici ale ONU, Occidentul îmbătrînește în ritm accelerat.
640px Olietanks in de Amsterdamse haven op de voorgrond een binnenvaartschip, Bestanddeelnr 926 7985 jpg
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un film antipatic…
Greșeala s-ar putea repara, poate, la o difuzare ulterioară.
Frica lui Putin jpeg
Întîrziere
Unii se încruntă și se supără zilele astea cînd văd că sîntem mereu amînați de la „intrarea în Schengen”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Uniunea și europenii
Identitatea europeană nu se acordă și nici nu se recunoaște cu ucaz de la Bruxelles.
m simina jpg
Șaluri de cașmir de la Napoleon
Între timp, după divorț, Joséphine se mutase în Castelul Malmaison, de lîngă Paris. Cu tot cu șalurile de cașmir.
Iconofobie jpeg
Chestiunea securității personale
Din instinct, vor răspunde biologii și, strict somatic judecînd faptele, ei au, fără îndoială, dreptate.
„Cu bule“ jpeg
Atitudine și inițiativă
Expresia a lua atitudine a fost una extrem de frecventă în limba de lemn din perioada comunistă
HCorches prel jpg
Cu toții am trecut prin Transporturi
Cine nu a trecut prin astfel de experiențe poate să creadă orice.
radu naum PNG
p 7 Londra WC jpg
Prea săraci pentru război
O posibilă soluție ar fi încheierea unui acord prin care sancțiunile economice să fie reduse, în schimbul reluării furnizării de gaze.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Martorii americani la ocuparea României
Urmează apoi speranța românilor că se vor înțelege cumva cu rușii, că puterile occidentale îi vor salva, ceea ce nu s-a întîmplat.

Adevarul.ro

Evgheni Prigojin FOTO Profimedia
Evgheni Prigojin, ținut în frâu cu alt interlop
Oficialii ruși vor să mai stăvilească influența șefului grupului paramilitar rus Wagner, Evgheni Prigojin, finanțatorul așa-numitei armate private a lui Vladimir Putin.
barbat reflux gastric shutterstock 2039879552 jpg
Remedii la domiciliu pentru arsuri la stomac: 10 moduri de a scăpa de refluxul gastric
Arsurile la stomac se resimt în zona pieptului și apar atunci când acidul gastric se întoarce în esofag. Ele pot dura doar câteva minute sau pot provoca neplăceri și pe durate mai mari.
dr mihail pautov  jpg
Fresh de portocale sau un fruct întreg, alegerea corectă. Medic: „Dacă sună sănătos, nu înseamnă că e mai sănătoasă“
Un fresh de portocale poate aduce un nivel de zahăr în sânge exact cât o prăjitură ori un alt produs dulce, cunoscut ca fiind nesănătos. Un medic explică de ce și cum se întâmplă asta și de ce nu ar trebui să-l consumăm niciodată așa.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.