Voluntarul danez şi imobiliaristul român

Publicat în Dilema Veche nr. 236 din 21 Aug 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ribe este cel mai vechi oraş din Danemarca, atestat documentar în anul 854. Partea veche a oraşului se păstrează integral, dar, dat fiind că un incendiu din 1580 a distrus 11 străzi şi peste 200 de case, cele mai vechi clădiri sînt (doar) din secolul al XVII-lea. Are vreo 8000 de locuitori şi trăieşte mai ales din turism. În vecinătate există un Muzeu al Vikingilor în aer liber, în care este nu doar reconstituit, dar şi arătat pe viu modul de viaţă al acestei vechi populaţii. În casele, atelierele şi acareturile reconstruite se află oameni (voluntari, în general profesori cu elevii lor sau chiar familii întregi) care fac... ce făceau vikingii: îngrijesc animalele, vopsesc pînza cu nişte amestecuri din plante, ţes la război, trag cu arcul etc. O să spuneţi că e o simplă imitaţie superficială, un surogat pentru masele de turişti. Posibil. Dar eu voiam să accentuez ideea de voluntariat, adică de societate civilă. Cea mai simpatică atracţie pentru turişti este "gardianul de noapte". În timpuri vechi (pînă în 1902, cînd a fost desfiinţată), garda de noapte asigura liniştea în Ribe şi dădea alarma dacă izbucnea vreun incendiu sau dacă exista pericolul unei inundaţii. Postul a fost reînfiinţat în 1932, pentru turişti: vara, în fiecare seară, un voluntar îmbrăcat în uniforma tradiţională "joacă" rolul gardianului de noapte, face rondul prin centrul vechi cîntînd un vechi cîntec şi povestindu-le despre oraş turiştilor, care îl pot însoţi fără să plătească (v.

). Centrul vechi este încremenit în aspectul său medieval. Proprietarii caselor din centru nu numai că nu au voie să facă vreo modificare în construcţia sau aspectul lor, dar au şi obligaţia de a le zugrăvi şi renova periodic, la intervale fixate de municipalitate. Deci, traduc pe înţelesul concetăţenilor noştri care au descoperit brusc sentimentul proprietăţii private din 1990 încoace: danezii din Ribe, proprietari fiind, sînt obligaţi de municipalitate să-şi menţină casele într-o anumită stare şi sînt împiedicaţi să facă ce le dă prin cap. Dacă la noi vreo municipalitate ar fi luat vreo măsură de acest gen, Noul Proprietar şi Noul Imobiliarist Român ar fi strigat din toţi bojocii că li se încalcă sacrosanctul drept al proprietăţii şi că se duc să reclame la UE. Ribe e tot în UE. Am întrebat, cînd am fost acolo, dacă în condiţii atît de restrictive există oameni care vor să deţină o proprietate în centru. Există, mi s-a răspuns, la un moment dat cererea era mai mare decît oferta. Şi, am mai întrebat, de ce ar dori dumnealor danezii să-şi ia pe cap o asemenea belea - zugrăviri periodice, renovări costisitoare, controale de la Primărie pentru a verifica dacă nu cumva s-a clintit în mod ilegal vreun cui? Mi s-a răspuns cu un zîmbet care m-a făcut să mă simt un fel de sălbatic din junglă care n-a mai văzut în viaţa lui oraşe şi n-a priceput cum că acestea sînt locuite de cetăţeni (în toate sensurile cuvîntului): pentru că e foarte plăcut să locuieşti într-o casă veche, într-un oraş liniştit şi fermecător, şi pentru că e o onoare, o necesitate şi o datorie civică să participi la păstrarea memoriei istorice şi culturale a oraşului. Bineînţeles, respectivii proprietari au anumite înlesniri fiscale pentru a-şi îngriji casele. (Păi vezi? - îmi va spune Noul Proprietar Român; văd; văd că interesul privat şi interesul public s-au pus de acord.) Ca şi danezii, noi ne iubim istoria şi cultura. Aşa spunem dacă ne întreabă cineva. De exemplu, ne mîndrim cu "Sighişoara, singura cetate medievală locuită din Europa" (ceea ce e o balivernă, căci e plină Europa de oraşe medievale locuite), dar organizăm în ea un festival al berii şi al artizanalelor kitsch. Şi, dacă nu era un ONG care să protesteze, pavajul vechi ar fi fost înlocuit (v.

). De Centrul vechi al Bucureştiului, ce să mai spunem? Îl iubim cu toţii, dar cel mai mult şi mai mult îl iubesc Noii Imobiliarişti Români care, după ce se va mai degrada un pic, îl vor face nou-nouţ, ca din cutie. Sigur că "noi, poporul" ne iubim istoria şi cultura, dar aşa, "în general", doar n-o să fim fraieri să ne îmbrăcăm, voluntar, în nişte costume vechi şi caraghioase doar ca să le prezentăm turiştilor trecutul oraşului nostru. Şi apoi, care turişti? Cică în Bucureşti a crescut numărul de turişti străini de la an la an, dar marea majoritate e dată de "turismul de afaceri" (inclusiv imobiliare!). Aşa că iubim în continuare tot ce-i vechi, istoric şi cultural, dar ne place şi proaspăta idilă pe care o avem cu Proprietatea, cu construcţia nouă din beton, fier şi termopan. La zburdalnica noastră poveste de amor contribuie şi autorităţile care - liberale, mie-mi spui? - dau cîte un ordin care încurajează legătura dintre Noul Imobiliarist şi Proprietatea sa cea sfîntă. De exemplu, Ordinul nr. 2260 al ministrului Culturii, confuz şi ambiguu, care permite "declasarea de urgenţă" a unor clădiri declarate monument istoric (v.

). În urma protestelor (v. de pildă,

), un articol a fost modificat, dar pericolul rămîne: practic, proprietarii pot găsi relativ uşor pretexte de a demola clădirile vechi pentru a specula terenul. Mulţi au făcut-o şi pînă acum, eventual dînd foc clădirilor. De-aici înainte, nu mai e nevoie să rişte... Şi uite-aşa, dragii moşului, v-am mai spus o poveste pe tema "de ce nu e şi la noi ca la ei"... Oricum, şi voluntarul danez, şi imobiliaristul român, şi municipalitatea din Ribe, şi Ministerul Culturii din România sînt tot în UE. Hai să bem o bere la Sighişoara, că "diferenţa culturală" tot n-o să se schimbe pe parcursul vieţii noastre...

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Uimirea unui german care a vizitat Bucureștiul: „Nu-mi vine să cred cât e de subestimat!”. Ce spune despre micii din Obor VIDEO
Thomas Wiede, un turist german pasionat de călătorii, a petrecut în această primăvară un weekend la București. Iar impresiile sale la superlativ despre capitala României au fost împărtășite și pe canalul său de YouTube, care are peste 11.000 de abonați.
image
De ce vor tot mai mulți români să revină acasă, după mulți ani de Germania. „Aici nici nu am unde să cheltuiesc banii”
O conațională care locuiește în Germania a transmis un mesaj devenit viral pe Tik Tok pentru românii care muncesc în străinătate. Românca îi sfătuiește să ia spontan hotărârea de a reveni în România, dacă în țară se simt cel mai bine, pentru că altfel se vor amăgi singuri la nesfârșit.
image
Rețeta lui Ceaușescu pentru a pune mâna pe putere în România. Cum a reușit un copil sărac să ajungă stăpânul țării
Nicolae Ceaușescu a fost modelul perfect de politruc oportunist. Așa cum arată biografia fostului dictator acesta și-a făcut culoar către putere prin șiretenie, exploatând momentele prielnice, făcându-și loc cu coatele atunci când a fost nevoie.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.