Vocea prezidenţială

Publicat în Dilema Veche nr. 326 din 13 - 19 mai 2010
Preşedintele Băsescu şi fatalitatea jpeg

Am reţinut, în ultima vreme, două intervenţii publice ale preşedintelui UE, dl Herman Van Rompuy. Una a fost lansarea unui volum propriu de haiku-uri, acum cîteva săptămîni. Aşadar, dl Preşedinte este rafinat şi subtil: nu poet pur şi simplu, ci autor de haiku-uri – specie complicată, la care nu oricine se încumetă. A doua este textul dat publicităţii cu ocazia Zilei Europei (apărut în Adevărul din 8 mai, aici).

Despre volumul de haiku-uri nu mă pot pronunţa; doar mă bucur că avem un preşedinte-creator (şi încă la un asemenea nivel de subtilitate), într-o vreme în care, de la Bush-fiul încoace, presa tot relatează despre diverse gafe culturale ale liderilor politici de pe toate meridianele. Cît despre textul din Adevărul, conţine toate nobilele adevăruri şi locuri comune ale discursului comme il faut despre Uniunea Europeană. Dl Preşedinte nu uită să enumere avantajele concrete ale UE, pe care fiecare cetăţean le poate simţi direct: „Uniunea Europeană oferă multe avantaje practice consumatorilor, călătorilor sau întreprinzătorilor. În prezent, oamenii călătoresc ieftin cu avionul spre oraşe şi litoraluri de pe întregul continent. Convorbirile telefonice pe teritoriul Uniunii costă o fracţiune din ce costau în trecut.

Oamenii pot cumpăra în siguranţă produse din oricare stat UE. Cozile la punctele de trecere a frontierei sînt de domeniul trecutului. Studiile în străinătate sînt o experienţă uşor accesibilă“. Este evocat, desigur, şi Robert Schuman – unul dintre iniţiatorii proiectului european –, dar apare şi ideea că „istoria noastră comună“ nu este suficientă pentru a ne asigura viitorul. E nevoie de solidaritate: „Pentru a ne apăra valorile, interesele şi locurile de muncă europene trebuie să continuăm să acţionăm împreună, iar atunci cînd acţionăm individual, trebuie să o facem într-un spirit comun. Lumea de astăzi ne cere mai ales să elaborăm o politică economică mai solidă şi politici mai unite în domeniul afacerilor externe şi al mediului“. Aici dl Preşedinte face probabil aluzie la „acţiunile individuale“ ale unor state europene în diverse împrejurări care cereau mai degrabă o voce unică: înţelegerile separate ale Germaniei, Franţei ori Italiei cu Rusia (pe teme energetice, dar nu numai), diferenţele de vederi în legătură cu criza din Grecia, şi altele. De altfel, criza a accentuat tocmai diferenţele: în faţa dificultăţilor, discursul despre solidaritate e foarte greu de digerat pentru liderii politici naţionali, care au de cîştigat voturi, iar electoratul se întreabă – eventual momit şi de curentele de gîndire naţionaliste şi populiste – de ce trebuie ca impozitele pe care le plăteşte în ţara sa să ajungă într-o ţară ai cărei politicieni au fost nesăbuiţi cu cheltuielile. „Politicienii trebuie să ofere răspunsuri convingătoare întrebărilor dificile“, spune dl Van Rompuy. De exemplu, de ce s-a hotărît acordarea unui sprijin Greciei. Dar întrebările dificile sînt, de cele mai multe ori, evitate de politicieni, iar pentru a-i convinge pe propriii cetăţeni că e şi în interesul lor să nu-i lase la greu pe concetăţenii greci este nevoie de o putere de convingere colosală. Cine se înhamă la aşa ceva?


Ar fi fost poate mult mai bine, într-o asemenea situaţie, dacă la preşedinţia UE s-ar fi aflat o personalitate mai cunoscută, cu o voce mai pregnantă. Un lider de talia lui Tony Blair, de pildă, ar fi putut „acoperi“ mai bine şi mai convingător discursurile paralele (sau contradictorii) ale şefilor de state şi de guverne din ţările membre. E cam nepotrivit să le ceri liderilor naţionali să vorbească mai ales despre solidaritate, cînd deocamdată – totuşi – UE se bazează pe asocierea dintre state naţionale, iar politica funcţionează în primul rînd la nivel naţional. Despre solidaritate europeană şi interese comune sînt chemaţi să vorbească, în primul rînd, cei care ocupă funcţii la nivel supra-naţional. Între aceştia, preşedintele UE ar fi cel mai indicat să o facă. În felul său, dl Herman Van Rompuy se străduieşte să-şi îndeplinească această misiune. Numai că notorietatea scăzută şi profilul de bun negociator „din umbră“ fac ca vocea sa să fie puţin luată în seamă.

Mai mult decît solidaritatea europeană în sine, ar fi necesară în vremuri de criză o voce puternică şi credibilă, în stare să-i convingă pe cetăţeni de necesitatea unei asemenea solidarităţi. O asemenea voce nu există. S-ar putea ca, din cauza „contagiunii“ crizei greceşti, cetăţenii să simtă pe pielea lor, cu efecte negative, ce înseamnă „politicile comune europene“ (sau, dimpotrivă, absenţa lor). Deocamdată, la vechea întrebare „dacă suni în Europa, cine răspunde la telefon?“, răspunsul poate fi: un preşedinte recitînd haiku-uri...

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Ligia Deca, noul ministru al Educației. Ce ar trebui să facă
O felicităm pe dna Ligia Deca pentru funcția importantă pe care o va deține. Să-i acordăm prezumția de bune intenții și de reușită in misiunea grea de modernizare a Educației.
Dica
FCSB, cifre care redau dimensiunea crizei: De ce echipa e într-o situație disperată
Formația din Berceni a țintit titlul, în acest sezon, însă acum e mai aproape de retrogradare.
Alex Drueke si Andy Huynh veterani americani captivi in Rusia FOTO The Telegraph jpg
Doi veterani americani, mărturisiri tulburătoare despre captivitatea la ruși: „Eram pregătiți să murim”
Doi veterani americani reveniți recent acasă după mai bine de trei luni petrecute în captivitatea forțelor armate ruse fac mărturisiri tulburătoare despre torturile la care au fost supuși în prizonierat și insistă ca Ucraina să fie ajutată în fața agresiunii militare a Moscovei.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia