Victoria televizorului în alegeri

Publicat în Dilema Veche nr. 435 din 14-20 iunie 2012
Cetăţeanul european  Cu drepturi jpeg

Ne-am pricopsit. Partidul lui Dan Diaconescu a obţinut nişte primării şi niscaiva locuri în Consiliile Locale. În total, conform cifrelor parţiale disponibile la ora la care scriu (marţi dimineaţa), ar fi obţinut cam 10% în alegerile locale. „E puţin, să nu ne speriem“, zic unii comentatori. „Atîta e gradul de alienare mintală al electoratului românesc“, zice însuşi Cristian Tudor Popescu, adăugînd: „Se întîmplă ceea ce am făcut scurtă la mînă şi la limbă avertizînd: ca şi în cazul PNŢCD în 2000, cînd CV Tudor şi PRM au fost propulsaţi în prim-planul politicii româneşti, în sorbul creat de scufundarea unui partid mare pot să apară mutanţi politici monstruoşi“.

N-o fi mult, dar nu e totuna cu PRM sau cu alte episoade din trecutul recent. Partidul lui DD a fost creat integral la televizor. N-are nici un fel de activitate politică şi probabil că nici măcar cei care l-au votat nu pot spune nimic despre acest partid şi nu cunosc numele nici unui membru (în afară, desigur, de arhicunoscutul său fondator). Dan Diaconescu a cîştigat exploatînd spaimele şi frustrările oamenilor (în special ale perdanţilor tranziţiei) şi, mai ales, promiţînd vrute şi nevrute. E sinteza şi vîrful politicii bazate pe promisiuni irealizabile – de exemplu, 20.000 de euro de căciulă (cum a promis şi Geoană, ce-i drept doar celor care se întorc în ţară), pensii şi salarii mărite pentru toată lumea, din bani desenaţi pe hîrtie de moderatorul-preşedinte etc. Dar Dan Diaconescu nu a făcut decît să exploateze la maximum, cu abilitate şi cinism, „arta“ de a promite (utilizată şi de celelalte partide) şi, mai ales, dependenţa românilor de televizor.

La o altă scară, nici victoria USL nu e datorată în primul rînd faptului că ar aduce în scenă altfel de politicieni şi un alt stil politic decît al PDL. E mai degrabă un rezultat al tocăturii mărunte executate la televiziuni (în special la Antene), seară de seară, timp de ani întregi. S-a urlat din toţi bojocii despre „dictatura lui Băsescu“ şi propaganda a prins. Nu zic, nici preşedintele n-a fost altfel: chiar dacă în ultima vreme s-a mai liniştit, să nu uităm că ani la rînd a vorbit vrute şi nevrute, aţîţînd focul. Nu e nici pe departe dictator, e un preşedinte mediocru, care a făcut cîte ceva bun, a făcut şi greşeli importante, dar din păcate faptele sale s-au pierdut într-o mare de vorbe şi ţîfne. Nu merita demonizat – o să-şi termine mandatul şi o să-şi vadă de ale sale. Dar propaganda agresivă împotriva sa a prins la telespectatori şi, prin comparaţie, i-a făcut pe mulţi să-i perceapă pe Victor Ponta şi pe Crin Antonescu ca pe nişte cavaleri ai dreptăţii şi moralităţii, care îşi sacrifică timpul şi viaţa pentru a sesiza abuzurile „dictatorului“. Nici vorbă! Victor Ponta a ajuns premier şi a şi început să-şi dea cu stîngul în dreptul, să schimbe din funcţii oamenii numiţi politic cu alţi oameni numiţi tot politic (aşa cum a făcut şi PDL la vremea sa), iar victoria în alegerile locale o să-i dea aripi: riscă să înceapă să se comporte ca mentorul său, Adrian Năstase, făcînd din PSD un partid-stat şi aplicînd principiul „cine nu e cu noi e împotriva noastră“. Măcar PDL schimbase un pic metoda: a racolat primari (mai pe faţă, mai pe dos), dar nu a pus pumnul în gură presei, nici n-a constrîns opoziţia să facă „ciocu’ mic“. Dimpotrivă, opoziţia s-a manifestat din plin la televizor şi a construit un discurs bazat pe o retorică hiperbolică, în care fiecare gest al puterii era întors pe toate feţele pentru a se ajunge la concluzia deja trasă dinainte: e dictatură. Evident, acest tip de retorică vidă a fost anulat chiar de rezultatul alegerilor: în plină „dictatură“, opoziţia a cîştigat. Crin Antonescu mustăceşte acum (tot la televizor) vorbind despre o „mare majoritate“ care a votat USL. Dacă va ajunge preşedinte (deocamdată e un fel de copilot de premier şi e absolut amuzant să-l vezi cum se chinuie să ţină pasul cu Ponta), Crin Antonescu va fi un preşedinte submediocru, neluat în seamă de nimeni în Uniunea Europeană. Nici Băsescu nu prea a fost în largul lui la reuniunile Consiliului European, dar măcar el are un simţ al statului şi instincte politice bune.

Aşa încît alegerile locale reprezintă, în primul rînd, o victorie a televizorului. Pe vremea cînd mergea toată ziua bună ziua la televiziuni, Traian Băsescu a aprins fitilul vorbăriei. Opoziţia l-a urmat, iar acum îşi gustă triumful. N-a bătut apa în piuă degeaba la televiziunile colegului de alianţă Dan Voiculescu. Are acum ocazia de a construi acea Românie pe care o visa cu glas tare cînd combătea „dictatura lui Băsescu“. Numai că Dan Diaconescu e mai bun propagandist decît Ponta, Antonescu & co.: minte mai bine şi mai „emoţional“, iar promisiunile lui sînt gogonate rău (Victor Ponta e, totuşi, raţional). Va şti să exploateze foarte bine în favoarea sa cele 7-8 procente obţinute la locale şi, eventual, să obţină mai mult la alegerile parlamentare. Pînă la toamnă, se vor încinge cablurile TV de atîta propagandă.

În acest timp, în Europa şi în lume se iau decizii majore şi sînt probleme complicate de rezolvat. Nu ne-ar fi stricat să avem, într-o asemenea perioadă, nişte lideri de altă factură – mai serioşi, mai sobri, mai puţin îndatoraţi „sistemului ticăloşit“. Nu-i avem. Dincolo de orice explicaţie posibilă, rămîne un fapt: atît a putut produce, exercitîndu-şi dreptul la vot şi la liberă exprimare, poporul român. E adevărat, la asta a contribuit în mare măsură şi felul în care televiziunile au configurat, influenţat şi manevrat „spaţiul public“. Şi decăderea educaţiei – care îi face pe mulţi să creadă în toate prostiile şi aberaţiile. Deocamdată, avem o felie din electorat care crede în aiurelile televizate, una împărţită în două tabere imposibil de reconciliat (pro şi contra Băsescu) şi o a treia felie – consistentă – care stă pe margine. Nu se bagă. Nu votează. Între cele trei felii e un singur element comun: televizorul. Cei care n-au votat (aproape jumătate din electorat) se uită la televizor şi se satură de politică, ajung la concluzia că „toţi sînt o apă şi-un pămînt“. Se mai întîmplă şi la alţii, se vorbeşte şi în alte locuri despre „videocraţie“. Diferenţa e că, la noi, calitatea democraţiei e foarte slabă şi televiziunile sînt doar instrumente ale meschinăriei politice. 

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

The Oppidum propune cel mai mare buncăr pentru miliardari din lume FOTO Oppidum/Mega
Buncărele miliardarilor: cum încearcă elitele lumii să fenteze apocalipsa VIDEO
Cei mai bogați oameni din lume se izolează din ce în ce mai mult de pericolul schimbărilor climatice, al pandemiilor globale și al epuizării resurselor", scrie Douglas Mark Rushkoff, teoretician media.
kalaşnikov cu doyua gloante mitraliera foto shutterstock
Militar de 22 de ani, găsit împușcat în cap la Focșani. Parchetul Militar a demarat o anchetă
Tragedia a avut loc sâmbătă seara, la Unitatea Militară 01472 din Focșani. Până la acest moment, oamenii legii nu au putut să spună dacă este vorba de o sinucidere, accident sau omor, militarul mort fiind din Botoșani.
tocan novaci festival jpg
„Tocanul“ de Novaci, vedeta festivalului de la poalele Munților Parâng
Festivalul „Tocanului“ va avea loc în localitatea gorjeană Novaci, care se află pe Transalpina, la poalele Munților Parâng, în perioada 8-9 octombrie. Evenimentul se va afla la cea de-a treia ediție.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.